De foarte multa vreme sant unii ce asteapta sa scriu dintre cele ce am vazut cu ochii mei, si am pipait cu mainile mele in decursul vremilor, in pribegia de care am avut parte din ziua chemarii Lui, caci de El insusi am fost chemat, atunci cand mi sa aratat pe norii cerului venind spre mine, si cand ochii mei au vazut marturia semnelor cuielor batute de romani in picioarele Lui sfinte, cu care a cutreierat tara cea sfanta si imprejurimile ei pana la Capernaum, si care obosite de truda drumurilor prafuite, s-au odihnit la fantana sapata de Iacov, la marginea Samariei, atunci cand darul lui Dumnezeu pentru femeia curva iesita dupa apa, i se descopere prin har, la fel ca si mie cu ani si ani in urma. El este cel ce-a facut totul si prin El si pentru El, tot ce se poate spune zidire in cer, pe pamant si sub pamant, pentru’ca toate sa-i fie supuse Lui, afara de Cel ce ia supus toate lucrurile la picioarele Sale, pentru o vreme, ca mai apoi in cele din urma, totul sa-i fie supus Tatalui, asa cum a fost si mai inainte de veci, si din vesnicie in vesnicie, sa fie iarasi asa cum fusese…!!! A lui sa fie slava toata prin Isus Hristos, Fiul Sau, si prin lucrarea facuta de Duhul Sfant si doar cu ajutorul lui, ca orice genunchi sa i se inchine Lui in veci de veci, si sa marturisesca orice gura in orice loc, orice domnie si stapanire, fie din veacul acesta, fie din cel urmator, caci Hristos este Domnul tuturor, si ca El a fost facut de Dumnezeu, mai presus de toti si de toate, Domn si Mantuitor, prin ascultarea de care a dat dovada si moartea pe care a biruit-o prin sfintenia Lui, fara pata sau zbarcitura, in toate. Acum insa nu inainte de-a va dorii har si pace din partea Tatalui, si a Lui Hristos, Domnul nostru, vreau sa stiti fratilor ca inainte de veci, ceea ce insemneaza veacuri….si veacuri, eram noi toti…impreuna cu Cel PreaInalt si locuiam de veacuri …fara sa avem vre-un inceput….caci Dumnezeu nu are inceput al zilelor, si nici Fiul Sau, sau Duhul Sfant ! – tot asa si noi, Ei niciodata nu au stat singuri, ci viata care a fost ascunsa in Hristos Fiul Sau, a creat din vesnicii fiinte dumnezeiesti care sa le slujeasca intocmai si fara cusur, bilioane de ani si trilioane de veacuri, fara pata, fara zbarcitura, pana cand nimic din ce se vede acum, n’a fost nevoie sa fie facut, pentru’ca nu avea de ce sa fie create, fratii mei preaiubiti. Taina crearii universului a fost facuta si descoperita acum sfintilor, in zilele din urma, ca sa putem intelege pe deplin, crearea intregului univers si tot ce cuprinde el, cu mintea noastra plapanda, prin descoperiri dumnezeiesti, fara de care nu am stii nimic, si nici n-am putea pricepe nimic, din tot ce vedem sau citi, daca harul Lui Dumnezeu, nu ar fi lasat printre noi, duh de intelepciune si de descoperire, duh de cunostinta si descoperiri dumnezeiesti. Iata dar ce vreau sa spun pe intelesul tuturora : In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa-ce in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voie-i Sale,…dupa bogatiile harului Sau, pe care L-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care il alcatuise in Sine insusi, unind tot ce este in ceruri si pe pamant intr-unul singur Isus Hristos. In El am fost facuti mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea celuia care face toate dupa sfatul voiei Sale, noi cei care am nadajduit in El mai dinainte..!!! – Deci fratii mei, ce vreau sa spun este ca noi santem cu totii cunoscuti de Dumnezeu din vesnicii, si nadejdea noastra nu insala, caci de aceea am cunoscut glasul Lui care a zis: oile Mele cunosc glasul Meu; Eu cunosc oile Mele; Eu le chem pe nume, si ele vor veni ! Eu sant pastorul Cel bun ! Da ! cu adevarat asa este, si eu unul asa am si fost chemat: pe nume ! El, Domnul, a venit pe cand inca eram treaz fratii mei si stand intins pe pat cu lumina aprinsa, am auzit glasul bland si plin de dragoste a lui Isus cand m’a strigat pe nume de doua ori, apoi i-am vazut mana dreapta intinsa spre mine, o mana de slava cu degete groase ,,ca fiind facuta dintr-un nor stralucitor, si transparent in parte “, dupa care S’a retras, nu inainte de a-mi arata ce avea in palma Sa., lucru pe care s’a implinit chiar in cea de-a doua zi dimineata. El este Cel caruia atunci cand L-am chemat, si i-am cerut un semn, pentru prima oara, in necunostinta mea, mi-a aratat ziua sau data exacta cand voi incheia legamantul cu El, fara nici o abatere, desii nu-L cunosteam ! Astazi altii se roaga….si rezultatele sau raspunsul rugaciunilor nu mai apar, pentru’ca nu-L cunosc pe Dumnezeu, si nici nu-L cheama dintr-o inima adevarata sau cu un cuget adevarat, cerand lucruri care ori nu sant dupa voia Lui, ori cu gand sa risipeasca…dupa cum scrie Scriptura, si noi stim caci Dumnezeu nu poate sa minta. Am vazut insa cu ochii mei, ca dupa o singura cerere inaintea Domnului, pentru oameni bolnavi, sa se ridice din coma la spital fiind, iar rugaciunea era facuta acasa la cincizeci de km de spital, pentru un tanar de 24 de ani, care a doua zi a si fost externat. El fusese dat acasa initial de doctorii lumii acesteia si totusi parintii, in loc sa apeleze la Dumnezeu, desi stiau ca sansele lui sant nule, l-au internat intr-un alt spital undeva mai aproape. Avea tumoare cerebrala….dar la D-zeu toate lucrurile i sant cu putinta. Am vazut fata care de 14 ani fusese internata numai prin spitale…de la nastere si pana in ziua cand am cunoscut-o. Avea zicea mama ei, un dosar de fise si boli, cu externari si iesiri in fiecare doua , trei luni, si din nou inapoi….peste 11 boli o alta tanara, mama a trei copii, care fusese trimisa acasa, erau numai boli cronice, nimic nu se mai putea face…o alta la fel care nu mai putea umbla deloc si a caror economii le-au irosit pe la medici, si toata munca lor….toate cazurile au fost vindecate….in unele din cazuri a fost nevoie de eliberari de demoni, fiind cuprinse sau cuprinsi de duhurile rele, doctorii nu mai gasesc diagnosticele…spunandu-le doar ca e pe baza nervoasa, lucru neadevarat, pentru’ca duhurile nu se vad. O sumedenie de duhuri necurate care marturiseau la iesirea lor afara dupa ce tranteau oamenii la pamant, ca sant mult mai puternic decat ei, si ca unde le dau voie sa se duca ? Tocmai asta ne-a si poruncit Domnul : sa scoatem afara dracii, sa vindecam bolnavii si multe altele….fara plata ! De aceea va spun ca toti ar trebui sa ravniti dupa darurile cele mai bune….si mai ales sa proorociti, ca Biserica sa se intareasca prin Duhul Sfant. Am mai vazut inca in viata mea si oameni care nu L-au primit pe D-zeu, si chiar in noaptea aceea au murit,…cand au promis ca fac legamantul, iar apoi sau razgandit ! sant insa si din aceea care dupa ce au incheiat legamantul, ca si talharul de pe cruce, au fost luati acasa de Domnul…si de aceea am vazut si Domnul, chiar El insusi a adeverit acestea despre acei oameni ….sub ochii mei. Dar spre deznadejdea lor acum, am vazut insa o sumedenie de oameni, care au pierit prin simplu fapt ca nu au bagat de seama ziua cercetarii lor,…si nu au simtit pe omul trimis de D-zeu pentru ei, ca si Ierusalimul in vremea Domnului, si au pierit fratii mei chiar si cei de care am reusit sa ma apropii mai mult, si totusi au ramas nepasatori de ispravnicia care mi-a fost incredintata de Domnul, si de harul ca m-au cunoscut. Ce sa zic…decat ca mantuirea este cu adevarat un har de la D-zeu, si ca toti care-l pierd sau nu-l simt….de fapt il pierd pe Dumnezeu pentru totdeauna si astfel cercetarea trece mai departe pentru altii din jur, sau poate pleaca din aceea cetate sau casa pentru totdeauna, de aceea ne-a spus sa scuturam pana si praful de pe picioare. Am vazut cum Domnul a ridicat de pe pat, ologi, slabanogi si chiar un baietel care murise, a fost inviat din morti. Copii orbi si oameni cuprinsi de friguri, tremuraturi si plamani uscati, rinichi bolnavi si ulcere de stomac, boli de par si cancer de tot felul, si chiar mancarea am vazut-o inmultindu-se timp de 5 luni in fiecare zi….in casa unei vaduve cu 3 copii unde am fost trimis cu alti frati si surori ….ne hranea pe toti Dumnezeu prin aceea vaduva, care a marturisit ca pana la venirea mea acolo…nu-i ajungea niciodata mancarea doar pentru ei 3, iar acum fiind cu 5 oameni mari in plus….mancarea nu i se mai termina. Acesta este Dumnezeul caruia ma inchin si pe care vreau de atata vreme sa vi-l fac de cunoscut si voua, asa cum si mie El insusi mi sa facut de cunoscut. La o singura rugaciune in picioare in spatele unei ambulante, mana drapta mi sa ridicat spre cer si am cerut vindecarea femeii care se afla inlauntrul ei, si de indata ia secat izvorul scurgerii ei….marturia ei este aceasta caci in momentul acela cand vazuse mana mea ridicata sa oprit deodata sangerarea. Toate acestea le face Dumnezeu prin noi fratii mei care i-am jurat credinta pana la capat. Am mai vazut cu ochii mei cum la rugaciunea unei zile fierbinti de vara, am cerut ca raspuns la o cauza, sa aduca Domnul ploaia care nu mai cazuse de multa vreme pe pamant….eram in Italia, si Domnul mi-a ascultat rugaciunea, astfel ca in cateva minute de la rugaciune, venise o furtuna de smulsese pe o distanta de 50 km aproape toti copacii de-a lungul unui lac mare. Altadata am cerut Domnului sa opreasca furtuna si sa aduca stelele…si am avut lucrul cerut, cand am deschis ochii….fata de martori va marturisesc inaintea lui Dumnezeu…caci toate lucrurile i sant cu putinta celui ce crede,….si ca va avea lucrul cerut. Am mai vazut apoi oameni a caror taine mi-au fost descoperite si gandurile lor Domnul mi le-a facut de cunoscut chiar inaintea lor, recunoscand aceasta inaintea martorilor care erau de fata, iar altora starea lor pe fata, desi erau departe de mine, si chiar in tari departate…pana si faptele lor au fost date pe fata…pentru’ca de Dumnezeu nimeni nu se poate tine ascuns. Am simtit cum duhurile rele imi dadea’u tarcoale chiar in locuinta mea de ciuda lucrarii in care am fost pus ca ispravnic pentru Hristos. Le-am simtit in casa cum ma urmareau si noaptea in repetate randuri cum a venit in locuinta mea…dar Dumnezeu a fost cu mine, si niciodata nu ma lasat singur. Atunci cand m-am luptat cu el, adica cu cel rau, si nu numai odata, am iesit biruitor prin puterea care mi-a fost data de Dumnezeu, si eram gata sa plec la Domnul daca ar fi trebuit sa fie asa, dar Dumnezeu mi-a aratat plecarea mea cum si cand va fi de pe pamant, si nu ma lasat singur, ci a fost de partea mea fratii mei. Poate cineva sa zica despre el ca stie ziua plecarii lui, sau poate cineva sa marturiseasca despre numele sau ca la vazut cu ochii lui scris in cartea vietii….vedeti ? cu ce ne putem lauda fratii mei ? Eu zic caci cu Domnul !!! pentru ca vestim lucrarile Lui…sau voi le vestiti pe cele ce sant scrise doar ce a lucrat Domnul prin altii…cum ar fi : Avraam, Isac si Iacov ???..si multi ca ei de altfel ! – Eu vreau sa aud marturisirile voastre frati scumpi si sa vedem ca El este acelasi Dumnezeu ca si in vechime…caci El nu se schimba…deci este si cu noi, asa cum a fost si cu ei, altfel nu putem sa zicem ca il cunoastem, ci doar am auzit de El ! Nu asta inseamna al cunoaste oare pe Dumnezeu ?….nu la fel sa descoperit El si lui Moise fratii mei si a ramas cu el pana la sfarsit ? De aceea va spun: nu va lasati inselati de acesti flecari si amagitori ai zilelor noastre, pentru’ca de ei nu vom putea scapa decat la venirea Sa ! atunci ne va scapa tot Domnul, cand va separa neghina de grau si oile de capre. N’a semanat noaptea vrajmasul pe furis samanta lui cea rea ?…atunci de ce va mirati daca auziti ca si el creeaza ? ca si cum nu ar fi adevarat….cand stiti bine de unde era Cain, Esau, si toti ceilalti ca ei, impreuna cu faraonul Egiptului si toti ceilalti de-a lungul veacului, pana si Ana si Caiafa, Iuda vanzatorul si toti in oricat de mare numar au murit nemantuiti, si inca vor muri, fara sa le pese de singura si adevarata jertfa a Lui Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, cu toti cei ce traise chiar pe vremea dinainte de potop, care nu l-au primit pe Dumnezeu ca ocrotitor, prin propovaduirea data de Dumnezeu lui Noe, si tot asa nici cei de dupa el….de propovaduirea data tot de Tatal, dar prin Fiul Sau, Isus Hristos. O ce rasplata si ce osanda vor avea toti acestia care au facut pe Dumnezeu mincinos, neacceptand chemarea si cuvintele Sale, dupa ce se fac si vinovati acum de crima…si inca ce crima ! Sa omori pe Fiul lui Dumnezeu ? fereasca Dumnezeu pana si pe dusmanii mei ce inca n-au hulit impotriva Duhului Sfant, si care inca mai au parte de har si de iertarea care se face numai prin Hristos, pentru’ca prin El primim viata, El insusi dandu-si viata pentru noi. Deci toti acei ce au partasie cu Tatal si cu Fiul, trebuie sa fie cunoscuti de Biserica lui Dumnezeu care este una singura, prin faptele lor si minunile pe care Dumnezeu le-a facut si face prin ei, pana la venirea Fiului Sau Isus. Tocmai de aceea trebuie sa-i vestim puterea pe care si azi El o desfasoara in noi, facand astfel sa creada ca si atunci, pe toti cei ce sant randuiti la aceasta. Eu insusi va marturisesc si spun ca am vazut frati care dupa o rugaciune inchinata Domnului, dupa ce i-am incredintat in mana Sa, au urcat un munte intreg in jumatatea timpului parcurs la urcare fata de coborare, a drumului pe care l-au facut prin acelasi loc. Eu insumi am fost mutat cu tirul incarcat pe timp de noapte, scurtandu-mi drumul cu doua ore fratii mei, intre Chicago si Toronto. Toate acestea sant marturii pentru intarirea voastra si nu pentru o lauda a mea, care dupa cum bine vedeti, le marturisesc dupa foarte multi ani, tocmai ca sa nu gasiti in mine o pricina de lauda, ci Hristos sa fie Cel pe care il preamarim, iar noi sa ne smerim in continuare. Pe cand eram in Italia, inaintea lui Dumnezeu spun si inaintea martorilor, ca un scorpion a cazut pe pieptul meu, fiind dezbracat si intins in pat, la o temperatura cumplita de peste 40 grade ziua si seara erau 37….iar cand am rostit cuvantul,, scorpion “, fratii au sarit deodata la usa camerei, si scorpionul umbla pe pieptul meu. Eu i-am intrebat de ce se sperie si l-am luat apoi cu mana si l-am asezat pe bratul meu stang, uitandu-ne la el cum umbla. Nu este aceasta puterea lui Dumnezeu, numita, mare ? si daca este, atunci de cine sa ne temem ? Toata puterea este a lui in cer si pe pamant, chiar si sub pamant…                ,, va urma ”

Cum sa spun plangerea mea sa o poti intelege, cum sa-mi vars lacrimile mai bine ca sa fiu vazut, unde sa ma asez sa-mi plang amarul ce imi marunteste rarunchii ca sa fac glasul meu auzit, ce strigate ajung pana la Tine Doamne ca sa-mi vezi necazul si suspinul inimii sa-mi fie ascultat ! Pentru ce mi sau tocit genunchii de atatea rugaciuni, cand nimeni nu vrea sa primeasca Numele Tau ca scut de scapare in ziua judecatii, si nu vor sa ia seama la scaparea lor de sub jugul robiei, caci fug ca strutii de Cuvantul tau, si nu se mai vad, sant incapatanati si se ascund de mine in nisip, fara sa le pese de copiii lor si de viata de apoi. Au disparut cu totii in jur cand mi-ai deschis gura si am inceput a vorbi, de parca ar fi vazut prapadul si nu viata la care au fost chemati, viforul si nu mangaierea care vine prin nadejdea in Tine. Stau ascunsi in casele lor de lut si barne, de zici ca sant niste scorburi de vietati care stau sa cada pe ei, si nu vad saracia in care sant tinuti din pricina pacatelor, pana si unele din fiarele pamantului au vizuinile mai tari ca ei, care se bizuiesc pe limba lor marsava si nu vor sa auda cuvantul Tau, care i-ar scoate din prinsoarea celui rau. Fug cu lacomie pe drumul rautatii, si isi stau in cale unul altuia de zici ca sant prinsori de lat, unul pentru altul. Tatal isi inseala fiii, si mama fiicele oridecate ori le sta in putinta, copiii isi insala parintii, si toiagul il ridica asupra lor atunci cand pot sa o faca. Cauta prilej de cearta unii altora si cer imprumut fara sa poata da inapoi si asta cu gand inca dinainte de-a cere. Se mint unii pe altii, si traiesc unii pe seama si spinare altora pe care-i pot insela zilnic. Asuprirea este haina lor si minciuna o beau ca apa din garla, se gandesc si trudesc noapte cum sa faca rau si cum sa mai insele dimineata pe cei carora le sta in putinta a doua zi, si cum se crapa de ziua, alearga manati de duhul minciunii, in casa aproapelui lor, pentru asi duce planul la implinire. Viata le este zadarnica pe pamantul celor vii, pentru’ca nu stiu de ce s-au nascut si nici incotro se indreapta; nu vad binele si nici dreptatea nu poate s-o vada, pentru’ca sant nascuti pentru pieire. Rad de dreptate si de mila, le place sa inghita raul si dusmania le este camasa in fiecare zi. Blestemul pentru ei este vorba dulce, care aluneca pe gatlej ca o dulceata, dar nu stiu ca acela va fi amaradciune si ca si fierea le va maruntii maruntaiele, ca va veni ziua fiecaruia din ei cand nu vor mai putea sa-s inghita nici scuipatul. Painea mancata cu viclenie si castigata de altii dar luata prin fatarnicie si furt, o vor varsa pe pamant inainte de-a pleca in strafundurile pamantului, care-i asteapta nerabdatori sa-i acopere, unde vor plati fiecare vorba si orice fapta vrednica de biciuit, si astfel fac si copiii lor din neam in neam. Urat neam ai lasat Doamne pe pamant sa traiasca, dar stiu ca ai facut asta ca pilda pentru cei priceputi, ca nimeni sa nu faca ca ei, ci sa ia aminte, sa nu ajunga toti in locuinta mortilor, de unde nu mai e scapare si unde nu mai vad lumina zilei in veac. Doamne acesti fii de naparci nu vor sa vada lumina si nici dreptatea Ta nu le place, stau tolaniti sub umbrarul minciunii si asteapta sa le cada prada omul de bine si caruia i se face mila de ei. Dupa ce l-au inselat cu vorbe magulitoare si se prefac ca sant saraci si neajutorati, platesc pe cel milos cu ranjet de scorpie si vorbesc de rau binefacerea pe care au primit-o in dar, fara sa simta nimic din bunatatea Ta care ai pus-o in inima celui ce si-a intins mana. Oricat le-ai da nu simt multumire si n-au rusine de-a zice ca nu le-ai dat nimic. Pretul celor ce-au primit este dispretul, si daca le zici ceva, cauta sa te calce in picioare, ca si cand nu te cunosc. Sa traiasca oare acestia, care nu se pot numi oameni, printre semenii lor fara ca Tu sa-i vezi ? Nu, nicidecum, pentru’ca Tu esti drept si nu rasplatesti raul cu bine, si nici binele cu rau; dar in nebunia lor in care este numai intunerec, cred ca nu-i vede nimeni, si astfel cel rau caruia slujesc din neam in neam, le-a orbit ochii, tocmai ca sa nu vada adevarata lumina, si caruia trebuie sa-i duca jertfe necurmate, el, cel ce’i invata, pe mana lui vor fi dati curand cu totii, ca sa fie pedepsiti. Atunci vor vedea ca nici el cel ce ia calauzit in intunerec, nu va avea nici pic de mila, nici de ei si nici de copiii lor…vor fi dusi ca niste vite la taiere fara sa-i fie mila cuiva,…caci nu au fost de trebuinta in nimic pe pamant. Si-au trait viata in neajunsuri si chin, au pribegit prin pustie si paduri, de mici copii au simtit in spinare povara lemnului, si fara sa pese cuiva de foamea lor, parintii lor zaceau imbatati din putinul din care trebuiau sa le de-a painea. Mamele lor erau ca soparlele, si limba lor umbla ca limba soparlei si-a naparcei din casa in casa, fara incetare, ca sa insele pe cei ce nu le cunostea, varsand minciuna in fiecare ograda, ca apoi sa rada de bunatatea celor ce le omora foamea lor, si copiilor lor, daca mai ramanea ceva pana in amurgul ziei cand se intorceau acasa istoviti de umbletele lor…asa au trait pe pamant,…ca un vis ,..iar inainte de-asi vedea batranetele, i-ai sters de pe pamantul celor vii, si iata ca tot n-au vazut mana Ta Doamne. La cine sa spun intelepciunea si cine este cel care cauta priceperea azi Doamne, caci parca toti vor sa intre in pamant, si niciunul nu cauta locuinta Ta sfanta, ca sa urmeze calea celor de bine, Doamne. Unde sa strig ca sa fiu auzit, unde sa-i caut ca sa-i gasesc! Niciunul nu vad sa se tanguie de durere, niciunul nu zice ca e orb si vrea sa vada! Sant ca cei ce se duc si nu se mai pot intoarce in tara lor niciodata, si stiu ca inapoi nu e cale de scapare,…se duc de buna voie in intunerec, si iubesc mai mult banii si mita, minciuna si fatarnicia decat adevarul. Nu mai cred in dreptate din pricina multelor nelegiuiri care se fac in jurul lor, si socotesc ca nedreptatea si hotia este azi de trait cand nu este unul mai bun decat altul. Neincrederea domneste peste ei toti si n-o mai cred nici pe cea ce ia tinut in brate, ajungand ca parintii sa le fie dusmani, iar fiii niste hoti pentru cei ce ia crescut in neadevar. Doamne ce sa fac si cum sa gasesc pe fiii Tai, printr-o multime de nelegiuiti ce umple pamantul ? Spune-mi unde sa ma duc si dupa ce sa-i cunosc ca sant ai Tai; caci si pe cei ce i-am gasit si au facut un legamant cu Tine, i-am gasit mincinosi si nespus de fatarnici; parca au facut legamant cu un om, si nu cu Tine Doamne, caci fara nici o frica, traiesc ca si odinioara si se prefac chiar in casa lor ca sant ceva, astfel incat judeca pe cei cu care traiesc, si locuinta lor este minciuna in loc de casa unde sa fie chemat Numele Tau, zidita pe nisip in loc de stanca! Cu ce-am gresit ca i-am iubit la fel de mult pe toti, ca am stat cu ei zi si noapte ca sa Te fac de cunoscut, ca m-am lasat pe mine fara nimic desi avusesem de toate, ca mi-am lasat copiii la marginile pamantului ca sa dau de ei calauzit de Tine, ca m-am facut necunoscut copiilor mei, iar nevasta mea na vrut sa mai stie de mine, de cand Te slujesc pe Tine Doamne ! Cu ce-am gresit ? Pentru ce se intorc toate impotriva mea, caci nu caut slava de la nimeni,…si nu ma gandesc la lucrurile de pe pamant, si nici la lucruri marete, care sa-mi aduca fala, ci ma multumesc cu ce imi dai Tu Doamne, si totusi inghit ocara zilnic, cum inghite pamantul apa de ploaie intr-o zi de vara. Scapa-ma de primejdie si de ziua care o sa cuprinda intreg pamantul, de zilele de stramtorare care se vad ca se apropie tot mai mult, uita-Te cu mila la robul tau care vrea sa-ti faca voia intotdeauna si nu lepada pe cei ce mai pot fi mantuiti. Da-mi rasplata aceasta doamne, sa vad o samanta dupa mine, de care sa ma pot bucura in ziua revederii, atunci cand Te vei arata in slava dupa cuvatul spus de Tine, cand fiecare isi va lua rasplata muncii lui din mana Ta.

Doamne, cat de mult Te iubesc, si cat de mult imi doresc sa stau langa pieptul Tau, sa-ti simt suflarea si mirosul Tau ca un camp manos plin de flori, in narile mele, si sa nu mai plec niciodata de langa Tine, pentru’ca nicaieri n-am gasit alinare pe fata pamantului; umblam pe cai intortocheate si asteptam sa dau de fericire, caci pe ea o cautam, ajungand astfel pana la marginile apelor celor mai mari de pe fata pamantului, dar nu am gasit, pentru’ca nimeni nu mi-a spus niciodata ca fericirea nu este pe pamantul celor vii, nu am dat de nici un intelept care sa ma invete, sau macar sa ma poata indruma,…pana si cea care mi-a dat nastere nu a stiut sa ma indrume, pentru’ca nu stia ce caut si nu auzise tainele inimii mele niciodata, nu stia ca eu pe Tine te cautam, si ghesurile inimii mele, imi sopteau despre Tine, dar nu stiam cum pot sa Te gasesc. Ravna mea pentru Tine Doamne a fost mare de la inceput, pentru’ca Ti-am simtit iubirea din totdeauna, si atunci cand ai binevoit sa mi Te faci de cunoscut, am ramas strapuns pana in cele mai marunte madulare ale acestui trup minunat pe care mi l-ai dat; inima mea a raspuns chemarii Tale, ca sufletul unui pripeag ratacit prin pustie de-o viata, si care trage sa moara din lipsa de apa, vazand inaintea lui in cele din urma, un izvor cu apa lina, care i se infatiseaza ca o mireasa inaintea celui ce-o asteapta venind, imbracata in cele mai frumoase straie vazute vreodata, cucerindu-i inima cu frumusetea ei blanda si neinchipuit de stralucitoare. Te-am vazut ca pe un luceafar care raspandeste in noapte o lumina ca cea mai frumoasa de pe bolta cereasca, asa incat, niciuna dintre miile de mii de stele din juru’i nu-l pot egala, ca pe adevarata si cea mai stralucitoare stea din noaptea vietii in care taiam ca si un vis, de unde Tu m-ai trezit alunecandu-ti stralucirea pe chipul meu, care zacea in intunerec fara sa Te cunoasca. Ai facut din mine un om nou la cunoasterea Ta, si abia atunci am simtit cum curge viata din Tine, eu care crezusem ca sant viu, dar de fapt eram o faptura fara chip inaintea Ta, caci tu nu esti Dumnezeul celor morti, ci a celor ce sant vii, si care te lauda Doamne, fie in cer, fie pe pamant. Nu am stiut cum sa Te gasesc, si de aceea vin acum inaintea Ta, sa-ti multumesc ca m-ai gasit cum ai gasit si pe acel iudeu trantit la pamant si batut de talhari, care zacea in necunostiinta si sangera a moarte, desi altii trecusera pe langa el, l-au vazut, dar n-au avut mila in inimile lor sa-l ajute, desi si acestia Te marturiseau in felul lor celor din jur, dar faptele lor, tagaduiau cunoasterea Ta ! Dar pe cine ai Tu Doamne in plan, cine este cuprins in harul bunatatii Tale, Tu insusti Te cobori si-l cauti printre muritori, cum ai coborat pe drumul Ierihonului, asa am avut si eu parte de bunatatea Ta, in ziua scaparii mele din umbletele mortii, care ma calauzeau ca pe un om beat, si aducand o roada a maniei pentru ziua judecatii care sta sa se arate curand, fara sa stiu adevarul si calea care duce spre Tine Doamne. Am cunoscut mai apoi atatia in jur, care zic despre Tine lucruri marete si ca si cum Te-ar cunoaste, marturisesc de sus caci Tu esti Cel ce i-ai salvat si pe ei ca si pe mine, dar iata ce-ti marturisesc astazi dupa atatia ani : oamenii acestia nu Te cunosc Doamne, ei nu stiu nimic din ce le spun eu despre Tine, si totusi Te marturisesc in felul lor. Au incheiat un legamant in Numele Tau, fara ca Tu sa-i cunosti, fara sa fi simtit iertare de pacate, si inima lor astfel ramanand tot o inima de piatra. Ca dovada ca nu le-ai iertat pacatele, ca semn ca nu Te cunosc, sant insusi faptul ca au aceeasi purtare si vorbire ca si pana atunci, ca si inaite de-a incheia acel legamant, luat drept ca pe un  nimic, in urma caruia, sant la fel de neputinciosi si goi, legati inca de cel rau, care nu ia lasat nici sa vada adevarul in fatarniciaa lor, tinandu-i astfel inca legati, in  vechile lor legaturi in care s-au nascut, iubind in continnuare minciuna si ura, lacomia si desfranarea, mita si laudarosia, clevetirea si inchinarea la idolii lor cei vechi, unind impreuna cu sarbatoarea si mesele lor de ospat, inchinarea la ceea ce iubesc, alegand fiecare cate un dumnezeu strain, caruia’i aduc jertfe necurmat, idoli ce le ia copiii, si isi cer la randul lor din mana Ta, jertfa pe care trebuie sa le-o ceara ca pe un tribut. Sant de doua ori morti toti acesti oameni, si dezradacinati din pamantul celor vii, nemaiputand sa afle adevarul vreodata, pentr’ca au crezut intr-o erezie nimicitoare, care dupa ce ia orbit de’a binelea, acum cauta sa le de-a o forma de evlavie care sa’i duca la castig, laudandu-se ca si inainte, caci au primit binecuvantari din partea Ta, inseland pe multi, ca si ei, care nu iubesc adevarul, si care fug de el, ca nu cumva sa li se vada felul de trai. Ei insa sant cunoscuti si traiesc pretutindeni, tocmai ca viata traita de ei, adevereste pe fata pana si orbilor, ca nu traiesc in curatie, si ca vechile lor pacate se tin de ei,  ducandu-i acolo unde le este locul pentru vecie, amin ! Stiu ca fratii mei sant imprastiati insa prin lume, ei sufera aceeasi ocara cum de altfel nu duc lipsa nicidecum nici eu, traiesc in neajunsuri si trec prin tot felul de stramtorari ca si mine, dar toate astea ni se intampla noua celor ce santem vii acum fata de Tine, in urma carora ne asteapta o cununa vesnica, pe care o s’o primim din insusi mana Ta Doamne, in ziua aceea mareata, si pentru care iti multumim in veci, amin !

 

Sant trist in duhul meu sa vad, si sa aud pe cei mai multi in jur, sa vad ce scriu si cum gandesc, despre Cuvantul Lui cel sfant pentru care a murit, dupa cum bine stiti cu toti. Este cel mai de jos lucru ce l-ar putea face cineva care mai zice ca traieste, si inca pentru Hristos, cand astazi toti se’apuca ca sa schimbe intr’o fatarnicie, taina evangheliei lui Dumnezeu, trimisa si platita de Domnul Hristos. Invatatura lui nu va pieri insa in veci, pentru’ca si’a ales o samanta sfanta si dumnezeiasca, carora nimeni nu le va putea sta impotriva, dupa cum nu ia stat nici Domului, pe care chiar daca l-au omorat in trup, El a fost inviat in duh, dupa ce-a propovaduit timp de trei zile evanghelia si celor din morminte, caci de aceasta a venit, ca oricine crede in El, si urmeaza sfaturile Lui, sa primeasca viata vesnica pe veci. Ce vreau sa va fac de cunoscut este ca, nu toti cei ce zic : Doamne, Doamne, vor intra in imparatia cerurilor, ci doar cei ce implinesc cu fapta, cuvantul spus de El, ca niste adevarati slujitori, pe urmele caruia trebuie sa umblam. Este de neimaginat cat de multi sau strecurat azi printre noi, cei ce-l propovaduim pe Hristos, pe care de fapt nici nu L-au vazut, si nici nu L-au cunoscut vreodata, si totusi vorbesc despre El si imparatia Lui, ca si cand ar stii despre ce vorbesc, desi nu au vazut nimc, si nici nu stiu nimic. Totusi vorbesc cu inflacarare, si aduna cat mai multi de partea lor, fara sa oboseasca facand aceste lucruri dinainte de noi cu mult, chiar de pe vremea Domnului pe cand umbla pe pamant, zicand inca prin cel mai mare dintre ei : ,,Voi nu stiti nimic; este mai degraba sa moara un singur om, decat sa piara un intreg norod “, nu vedeti caci toti il urmeaza, si noi nu castigam nimic ” !!! Gandurile acestor oameni, si nicidecum sfinti, sant la castig, si nicidecum la castigarea mantuirii sufletului lor, care este patat in insusi cugetul lor, stiind astfel ca nu au nimic cu mantuirea, ci ispravnicia care li sa incredintat lor inca din pantecele celor ce i’au nascut, este sa rataceasca cat mai multe suflete, dupa cum sant si ei , ca nimeni daca ar fi cu putinta sa nu le scape, ca nu cumva sa ajunga sa fie mantuiti. Dar eu aduc slava lui Dumnezeu, si spun din partea Lui ca, lucrul acesta nu le va sta in putinta, si vreau doar sa le amintesc, ca daca pe vremea dinainte de potop, Dumnezeu tot si-a pastrat o samanta sfanta prin robul sau Noe, acum cu mult mai mult, isi va pastra samanta cea adevarata despre care ia vorbit lui Avraam, si care sa nascut prin Isus, este cu neputinta sa fie starpita, nadejdea fiind la sfarsit, cand vom avea parte de rapire, amin . Toti acesti propovaduitori care nu sant decat un vant sau niste nori fara apa nefolositori si trecatori, au sa de-a insa socoteala curand inaintea Domnului, care i va spulbera de la fata Sa, si carora le este pastrata negura vesnica, pentru’ca nu numai ca nu erau pentru mantuire, dar sau straduit cu tot dinadinsul sa nu lase nici pe altii sa aiba parte de adevar, rastalmacindu-l inaintea lor, astfel incat sa-i faca sa se tina si ei de-o minciuna pieritoare. Iata ce spun acum tuturor: Noi deci toti am fost o samanta rea, si impotrivitoare lui Dumnezeu din fire, neavand o cetatenie in Israel, dar care am capatat-o prin har, si nu prin faptele noastre, caci stim bine ce faceau madularele noastre prin insusi poftele de care am fost biruiti, atata timp cat nu-l cunosteam pe Hristos, vorbind de El in felul lumii, si facand faptele lor, il tagaduiam in insusi purtarea noastra fata de tot ceea ce faceam, si fata de aproapele nostru, caruia nu-i doream mantuirea, pentruca eram cu totii robi ai pacatului. Cum era dar sa zicem ca-l cunoastem pe Dumnezeu, daca nu il cunosteam ? Tot asa insa este si azi cu cei ce zic ca sant ceva si nu sant, propovaduitori ai minciunii, si nu ai adevarului rostit de Dumnezeu prin Fiul Sau, care pentru destainuirea adevarului, a indurat ocara incepand din casa Lui, a ramas fara sa aiba unde isi odihni capul, toti s-au indepartat de El, nici n-au mai vrut sa stie de El, pentruca venise sa implineasca ce era scris despre El in Lege, si sa instaureze un nou Legamant intre oameni si Dumnezeu, in care avea sa ne cuprinda si pe noi neamurile, care eram fara Dumnezeu in lume si despartiti de fata Lui, inca de pe vremea dinainte de potop, cand oamenii nu cautau pe Dumnezeu, sau daca pot spune pe intelesul vostru al tuturora, ca sa pricepeti mai bine, cel putin de pe vremea Babilonului , sau Irakul de azi, unde Dumnezeu a incurcat limbile oamenilor pentru totdeauna, si astfel am ajuns in ratacire completa fata de cunoasterea sa, fiecare despartiti de Dumnezeu si unii fata de altii, pana acum doua mii de ani, cand prin mila si harul Sau, si-a intors fata si spre noi, lasandu-se descoperit prin insusi Fiul Sau care ne-a adus vestea cea buna. Cum dar sa stam departe de un atat de mare har, vazand ca si noi putem acum face parte din familia lui Dumnezeu, noi care eram niste nestiutori si indaratnici cu aproapele nostru, ba chiar cu noi insine, lucru care ne ducea doar la pierzare vesnica ! El astfel a daramat zidul de despartire care era intre noi si ei, adica evrei, si anume a tintuit pe cruce vechea lege prin care erau judecati, si inviind a treia zi dupa scripturi, ne-a adus la viata impreuna cu ei, toti cei Ce-l cred ca este mantuitor, ca sa nu mai slujim cu slova, ci cu fapta, ca niste fapturi vii ce santem, facandu-si din noi un templu unde sa locuiasca pe veci, prin Duhul Sfant : ,, Iata caci nu va voi lasa singuri, ci Ma voi intoarce la voi, si voi locui cu voi, si in voi “.  Coborandu-se si locuind in noi, devenim astfel un om nou, care nu se mai strica dupa poftele lui, pentruca nu mai traieste el, ci este ascuns in Hristos, care a luat locul sau, faptele noastre ca si gandurile noastre, fiind la lucrurile de sus, unde si santem asteptati, ca dupa ce ne vom sfarsi alergarea cu bine, sa primim cununa vietii care ne este pregatita. Acum dar, fiindca noi santem Templul Sau si impreuna santem madularele Lui, care la un loc adunati alcatuim un trup in cara El locuieste pe deplin, trebuie sa ne iubim unii pe altii, pentruca toti facem parte din acelasi trup, si astfel sa crestem sanatosi impreuna cu El, aducand roade unii altora, dupa darurile pe care le-am primit de la El, spre slava Sa, si-a lucrarii pentru care am fost alesi fiecare. Astfel spus, fiecare trebuie sa fi primit armatura lui Dumnezeu, singura prin care se poate lupta fiecare dintre noi, si impotrivi celui rau, avand daruri ale Duhului Sfant prin care ne putem zidi sufleteste fratii, care alcatuiesc Biserica lui Dumnezeu. Primul dar de care are nevoie fiecare crestin adevarat, este, credinta, care se va vedea prin faptele noastre scrise dinainte de-a fi lumea, in cartile faptelor care se vor deschide in ziua judecatii, si fara de care, nimeni nu va putea fi mantuit, iar cel de-al doilea dar al Duhului sfant este intelepciunea. Fara sa avem aceste doua daruri, care trebuie sa lucreze in dragoste desavarsita, este cu neputinta sa fim iubiti de Dumnezeu si mantuiti. Un om care nu are dragoste, este inca mort fata de Dumnezeu, si orb in umbletele lui, nu stie incotro se duce, pentruca intunerecul ia orbit ochii ; adica stapanul sau ! Fara intelepciune nu putem face nimic, si nici un alt lucru nu vom primi de la Dumnezeu, pentruca nu am avut credinta pentru a primi intelepciune, astfel ca nu vom putea face nimic, afara de Hristos. Tot ceea ce v-am scris odinioara, este inspre binele si mantuirea voastra a celor ce citesc, cred si implinesc aceste lucruri, astfel incat sa iese la iveala toti cei neascultatori si prosti, din randul nostru, care vor sa va rataceasca. Vrand sa adancesc mai profund in inimile voastre fratilor aceasta taina a cunoasterii de Dumnezeu, cat si de Fiul Sau pe care la ales inca dinainte de-a fi veacurile, pentru aceasta lucrare, este doar o aducere de aminte de acele frumoase marturisiri si fapte facute in draagoste, de toti adevaratii nostrii frati ca si Moise. Incapand de la parintele nostru Avraam, tatal celor credinciosi, numit de Dumnezeu, cara dupa cum bine stim ca la chemat dintr-o tara departata de tara Canaanului, si anume din sudul tarii Sinear sau Babiloniei,.. din tara Haldeilor, caci asa se numea, din tinutul Ur, tocmai ca sa-i vada ascultarea, atat lui Terah, tatal sau, cat si lui mai apoi, caci el era sa fie alesul lui Dumnezeu cu adevarat. Astfel ca dupa ce plecasera din Ur, desi pe unul din cei trei copii ai sai Ii ingropase in Ur, au plecat cu totii spre nord, cu gandul de-a ajunge in Canaan, caci de acolo se trageau ei, din neamul evreesc, luand cu ei si pe nepotul lor Lot, fiul lui Haran, care murise in Ur. Deci Dumnezeu Ii mai imprastiase odata pe evrei din pricina neascultarii lor si-a razvratirii fata de Dumnezeu, la Babel, caci asa pusese numele locului unde le incurcase limbile, pentru nesabuinta lor, si iata ca acum voia sa-si faca un popor doar din samanta lui Avraam, caruia stim bine ca ia incercat credinta, si ca fara botezul cu foc, niciunul dintre noi, nu va putea sa fie mantuit, amin. Dragostea lui Avraam fata de Domnul sa vazut intr-o atat de lunga asteptare fata de promisiunile Domnului, care sau implinit atunci cand omul ar zice ca nu se mai poate face nimic, desi la Dumnezeu toate lucrurile Ii sant cu putinta, pentru cel ce crede si asteapta in rabdare, care aduce biruinta. El fusese instiintat de Domnul ca va avea un fiu impreuna cu Sara, dar abia dupa ce murise tatal sau Terah, Domnul i se descopere din nou, spunandu-i sa o ia pe Sara si sa iese din casa tatalui sau, sa mearga in Canaan, tara fagaduita, la varsta de saptezeci si cinci de ani, luand cu el si pe nepotul sau Lot, iar celalalt frate al sau Nahor, ramanand in nordul Mesopotamiei, in Iranul de azi. Acest Nahor si cu nepoata sa Bilca, fata fratelui sau Haran, ce fusese ingropat in Ut, naste pe Laban care mai apoi devine socrul lui Iacov si tata Rahelei. Va scriu aceste lucruri ca sa vedeti faptele care trebuiesc facute de un adevarat crestin si iubirea fata de cuvantul lui Dumnezeu, care le facea de cunoscut voia Sa, caci nu putem face ce voim noi, si nici nu avem cum, daca nu ne pune Dumnezeu la lucru in via Sa, cum putem lua decizii fara sa stim daca este voit Lui acel lucru? Tot la fel, ca sa intelegeti mai bine, a fost si cu jertfa ceruta lui Avraam, atunci cand ia cerut pe Isac din mainile lui ! De unde stia Avraam ce voia Dumnezeu, daca nu ar fi avut o partasie cu Domnul ? Tocmai asta vreau sa intelegeti, ca noi insine zicem cu gura atunci cand rostim cuvintele : ,, … faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant ” ! Vedeti fratii mei, cine citeste sa inteleaga; tot asa este si cu darurile pe care Domnul le-a promis si le-a dat Bisericii Sale, pentru care si-a dat viata. Nu toti sant Apostoli, prooroci, evanghelisti, pastori, nu toti au darul de-a evangheliza, de-a invia mortii, de-a vindeca bolnavii, dar fiecare sa se tina de darul pe care la primit, si in dragoste sa iubeasca pe aproapele sau, facand astfel ceea ce i sa incredintat. Sisur ca acum intre noi s-au strecurat multi prooroci si frati mincinosi, dar ei sant dati pe fata de cei ce au primit puterea Duhului Sfant, si ca unii care n-au primit de la Domnul, haina neprihanirii, sant descoperiti si dati pe fata. Aduceti-va aminte caci ei voiau sa prinda pe Domnul,….macar cu o vorba, si n-au putut gasi nimic rau in vorbirea Lui; cu cat mai mult cei ce se fac deopotriva cu noi, astazi sant gasiti si descoperiti ca mincinosi, in insusi vorbirea lor, fara sa mai tinem cont de faptele lor, care nu duc decat la pierzare. Asa ca tineti minte fiecare cum ati primit , si asa sa mergeti pana la capat, luptand lupta cea buna, care este singura care duce la viata. Isus Domnul vietii, a murit pentru evanghelia care ne-a descoperit-o, stim faptele Lui, puterea cu care a fost calauzit, sa rammanem mai departe cu El si vom birui pana la capat.  Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe ; cine este intinat, sa se intineze si mai departe ; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe !!!  VINO DOAMNE .

A-si fi vrut sa stiu mai mult decat mi-a dat, sa stiu unde sa caut si cati mai sant plecati, pe drumuri pribegind prin sate si  prin vad, sa-i stiu pe toti aceea care se duc plangand, prin valea plangerii pe unde, sa semene samanta pe ploaie si pe vant, care’s strapunsi de gerul ce trupul le-a strapuns, pe toti acei ce vatra, de timp i’ au si uitat, cum mai arata casa, si cum iesea-u la porti, copiii ce din casa, ieseau aproape goi, pe rand calcau in urme a celor frati mai mari, ce-i intreceau in fuga, s’ajunga tatii cari, veneau sa le aduca, o paine s-au malai, si-apoi sa stea cu totii in jur de se n’calzeau, si-n dragoste de Domnul si chiar de tatal lor, sa-aculte la patania ce o aduc n’apoi, sa vada cum e viata, caci nu e chiar un scris, la focul care arde si care nu e vis, nu e evanghelistul un om povestitor, e sufletul cel pune in slujba sa de rob. Cum credeti caci credinta este atat ca stii, ca zici numai cu gura : ,, ca Domnul este viu”, ca il astepti pe-acela pe care nu-l cunosti, cand are sa se-arete, pe nori cu-asale osti ! Cum crezi ca scapi de ziua in care va veni, cu sutele de ingeri, si miile de mii ! De ce mai vine-atunci cu mare alai pe nori, daca cu toti santem, crestini biruitori ? De ce mai are osti si sabie’n braul lor, de ce coboara Domnul cu-atat de mult popor, de vine ca furtuna si nu-i nimic de rau, de ce ca si lumina se-apropie pe un nor, ce-n negura ce-aduce e trasnet si ca bici, isi ia cu El ca fulger, pentru acei fugiti, ce n-au vrut ca sa fie, sub ocrotirea Lui, ce au trait in viata, fara sa poti sa spui, o vorba despre acela care cu ani candva, si-a dat trupul la moarte, nu si-a iubit viata, ca’poi sa poti avea, prin harul de iertare, sa nu te duci pe veci, in gherle’n inchisoare, pentru acei din cer, ce n-au vrut sa asculte, de singurul stapan, ci s-au stricat la minte. Asi vrea sa-mi cunosc fratii pe toti ce suferind, isi lasa azi copiii, si pleaca suspinand, sa duca vestea buna asa cum El ne-a dat, spunandu-ne la toti, sa-i fim crestini pe plac. Caci nu se roaga Domnul sa vada daca vrem, sa-i ascultam porunca, si-apoi daca putem, sa faca cine poate, si cei ce daca-or vrea, sa-si lapede cu totii, naravul dac-o vrea. Nu frate, niciodata, Isus nu a rugat, pe nimeni, nici in ceruri, nici dupa ce-a n’viat, vreo fiinta ca sa faca ce trebuia facut; El numai da porunca, si’apoi sa si facut. De aceea-i spunem rege, si mare imparat, din pricina ascultarii, cu toti i sa’nchinat, caci cine’a facut cerul cu zecile de mii, de stele cel acopar, in serile tarzii. Cine-a facut pamantul cu tot ce e pe el, si cine sufla vantul  prin grelele troieni, cand ninge si albeste in jur ce poti vedea, cine’a facut lumina, si care-i taina sa ! Nu este El acela ce jertfa ne-a platit, nu Lui i se cuvine sa-i dam ce am primit, de unde ai suflare si cat poti sa o ti, cand sti de tot ce esti, si cat o sa mai fi, e’n mana Lui, a celui, ce sufletul si-a dat, pe  crucea din Golgota, doar ca sa fi iertat, in ziua judecatii, sa-l ai ca avocat, sa nu te-arunce-n bezna, sa fi de neiertat. De asta vreau sa stiu, ce faci si ce gandesti, cum ai facut in apa, un legamant ceresc, cum implinesti tu vorba, pe care tu ai spus, ca-i sa-l slujesti pe’acela ce juramant depus, tu ai facut din calea pe care ti-aratat, o cale mult mai scurta, si nu l-ai ascultat, n-ai vrut sa lapezi eul, si nici ce ai cladit, in zilele in care traind nelegiuit, ai fost un om din lume, un simplu muritor, ce ti-ai facut din lucruri, doar idoli muritori. Acum ma uit si caut, in lume sa gasesc, pe’acei ce lepadati, de idolii cei vechi, dar iata nu-i gasesc, caci n-am gasit niciunul ce viata lui Isus, si-a dat-o intrutotul, asa cum toti au spus. Unde sa dau de tine, de cel care-ai promis, c’ai sa-l iubesti pe Domnul, caci gura ta a zis, c’ai sa slujesti in toate si ca iertat de esti, ai sa pazesti Cuvantul, si-ai sa te sfatuiesti, cu Domnul si Cuvantul, in toata viata ta, si ca ai sa renunti, la veche haina ta, ce te-a facut prin pofte sa umbli dezbracat, de haina ta cea alba pe care-ai imbracat, in ziua cea mareata cand singur ai promis, ca vrei ca cu aceia care spre paradis, au lasat totu’n urma si noi ca si Avraam, cand a iesit cu Sara din tara lui Haran, ca Iosiv ce iesise din casa lui Isac, si fugarit de moarte, ajunse la Laban, ca Iosif ce fusese vandut de fratii lui, cel ce de mic fusese ales de Domnul lui, ce a n’fruntat si gherle si a baut pelin, in zile foarte grele, pe cand era’n Egipt. Unde sa-mi caut fratii, tu oare unde esti, n’a zis acela care in ceruri pregatesc, ca nu se poate ascunde un om de El nicicand, chiar daca intre stele, ar fi sa fuga cand, sau poate in adancuri un loc de si-ar gasi, ar porunci sa-l scoata, chiar mort sau de e viu, caci toti vom sta inainte’i in veci, si nu uita ca zile, pe care le petreci, fara ca sa-i dai slava, cu fapta, nu cum spui, cu vorba multi slujesc, dar de la fata Lui, cu toti pierduti vor fi, ca nu se urca-n cer, doar numele de-i spui. Astazi te caut eu, trimes de Dumnezeu, asa cum a trimes pe toti acei din cer, asa cum si pe Abel, si cum a fost Avram, Isaac feciorul lui, si Iacav ce-a luptat, ca Samuel sau Samson ce viata ei i-au dat, ca David cea luptat cu Goliat neinfricat, asa lucreaza Domnul prin servii Sai trimesi, cum la trimes la urma ca veste pentru ei, din nou pe’acel Ilie care luptand din greu, la ridicat de viu la ceruri Dumnezeu, ca sa-l trimeata iarasi in trupul lui Ioan, ce pregatise calea stricata-n mii de ani, ca-tunci cand o sa vina PreaSfantul Sau de sus, sa nu omoare lumea, Prea Falnicul Isus. Nu intelegi caci Domnul n’apoie nu sa tras, ci a rabdat necazul, de barba a fost tras, a luat pacatul nostru ce jug si la facut, si astfel spre Golgota in locul tau sa dus ? Eu te mai caut inca, si-asi vrea sa te gasesc, pe tine care zici, ca’n locul cel ceresc, ai vrea s’ajungi cu bine, si vesnic sa traiesti, dar tine minte frate si nu sta amagit, ca patimele care, pe cruce le-a platit, va trebui putere si ravna sa iti de-a, altfel nu poti sa ajungi in sfanta slava Sa. Mori astazi inc’o data sa poti sa intelegi, ca faptele ce facem, dezleaga acele legi, ce tine omu’n bezna, si simte ca-i legat, tocmai prin faptul care, nu-l lasa dezlegat, sa faca fapte bune, traite prin Isus, care sa-l scape’n ziua, cand va veni de sus. Isus de n’avea fapte nu putea invia, si nici noi astazi toti, de El nu mai vorbeam. Dar pentru ca e viata, si pentru c-am vazut, faptura Sa cea Sfanta, cu numele Isus, te caut inca intr’una, dar vezi nu astepta, sa ti se duca harul, si sa fi lepadat.

Se poate ca odata firea sa moara de pacatul ei ? Se poate ca in nemurirea ce-a dat-o Sfantul Dumnezeu, sa fie tot neascultare si sa te traga in pacat, in ce traita-i altadata cand era-i un neadevarat ? Se poate ca la firul vietii sa-ti fie inca atarnat, pacatul de neascultare si daca ai fost curatat ? Se poate ca-n lumina vietii ce-a curatat-o Dumnezeu sa-ti fie inca indoiala de Cel ce-a fost trimes de El ? Nu ti-e rusine de viata pe care ai trait candva’ de neascultarea din toti anii cand ai slujit doar la Baali ? Cum de nu judeci ce e harul si viata fara Dumnezeu, si care este plata care, te-a slobozit cand ti-a fost greu !!! De ce le lasi ca si-altadata sa te n’conjoare inapoi, sa te cufunde-n somnul mortiii si sa te-alaturi celor rai, ce te-au tinut legat in lanturi si’n fiare vechi te-a n’covoiat, ce asteptau ca ceasul mortii sa te de-a lor si neiertat, sa intri’n locuinta care doar pentru el s’a pregatit, de ce vrei tu sa-ti pierzi chemarea si sa te duci nemantuit, in locurile care ghena asteapta pe cei pacatosi, daca-i gustat din harul care, ti la facut Isus Hristos ? Cum de mai dai si azi crezare minciunii care te-a tinut, departe in neascultare de cel care de la n’ceput, sa dat pe sine pentru tine si care cand te-ai botezat, ai zis cu glasul tau in fata acelor martori ce-au semmnat, in ceruri in cartea cea sfanta ca esti un frate de-azi cu ei, si fara sa clipeasca o clipa , n’au mai crezut ca fara ei, mai poti trai in nepasare si poti sa te intorci nicicand, la faptele care odata le’ai mai facut cand pe pamant, necunostinta si indemnul erau firesti de la cel rau, si care te duceau departe, tot mai ferit de Dumnezeu ? Cum poti sa uiti de-a Lui salvare si de eliberarea ta, in care fara nepasare acum te’afunzi din nou in ea ? Cu cine crezi ca Legamantul l-ai inchinat cand ai promis, ca toate zilele de viata acelui ce ti-a daruit, i le vei da in slujba care o sa te puna sa o ti, cand felul tau de inchinare nu se mai poate a se numi, crestin cum te-ai numit odata si plin de dragostea din piept, ajunsa-i iara sa te n’chini la tot ce este iar nedrept ! Cum sa urci sus in casa-i sfanta cand tu nu vrei sa faci nimic, tu singur zisa-i ca in via-i lucra’vei si ca tu esti sfant, ca vrei sa-ti de’a imparatie si vrei sa locuiesti in cer, cum sa te duca Domnul slavei cand iar esti orb ca Bartimeu ? Tu crezi ca cineva din noapte care se’mpotriveste Lui, ajunge ca sa ia in slava pe toti acei ce nu sant buni, care de ani de zile n’vata si tot se lasa ne’nvatati, pe umeri grei ce Ii apasa pe cei trimesi si care zac, din pricina neascultarii ce azi este peste pamant, invatatori care-si duc greul si tot amarul suspinand, ca nimeni nu mai vrea sa asculte si sa-si indrepte pasul lor, spre ascultarea pentru care, murii atati, si Domnul lor, caci nimeni nu mai vrea sa faca de bunavoie si de drag, ca-asa ne invatase Domnul, ca fara dragoste’n zadar, ne credem noi a fi aceea care se urca-n vesnicii, acei copii pe care Domnul, Ii va lua dintre cei vii ! Cum sa se duca neascultarea in locurile de lumini, cum se va face judecata, chiar toti pot azi fi mantuiti ? Nu, nu se poate niciodata sa se ajunga sa fi-n cer, daca de-aici neascultarea si omul care e nedrept, se-ntoarce iara’si la acele ce le facea cu voia lui, a celui cea vandut pe Domnul si care printr-un bland sarut, sa lepadat de Domnul vietii si a fost astfel prins de cei, iubitau toti mai mult pacatul si pe Barnaba printre ei, au vrut sa-l aiba totdeauna si astfel au ramas cu el, au refuzat dar adevarul si’au omorat ce era drept. Nu vezi nici azi ca tot pacatul cazuta pe acei din ei, s-au blestemat in nebunia in care au trait nedrept, si au strigat ca si acuma, ca sangele lui pacatos, sa cada peste ei in veacuri si rastignindu-l pe Hristos, au tintuit pe Domnul vietii si l-au dat prada lui Pilat, care in nestiinta lui, el a gasit nevinovat, pe cel pe care-l adusese si pizmuind cerea de zor, sa fie tintuit pe cruce ca este vrednic de omor. Nu vezi nici azi vinovatie in faptul si-n cuvantul tau, nici azi nu poti ca neadevarul sa-l vezi in al izbanzi sorti ? Nu vrei in a te recunoaste sa spui pe fata cine esti, sa spui ca nu traiesti cu frica si ca mai vinzi pe fratii tai, asa cum a patit si Iosiv si-a fost vandut de fratii lui, nu recunosti ca-ti plac argintii si n’ai scapat din mana lui, a celui care-i plac din veacuri, fatarnicii si tot cei rau, ca mincinosii Ii sant fiii, si toti acei necredinciosi. Nu vrei sa iesi nicicum din cursa in care inca esti legat, si de pacatul care-ti place, in care singur te-ai bagat; cine te face sa minti oare si cine sa te scoata iar, cand te-ai intors din adevarul la care harul te-a chemat ? Nu stii ca pentru neascultare au fost cu toti aruncati jos, si ca din pricina aceasta avem acum aicea jos, o lupta cu acei potrivnici, ce  m’potriviti Lui Dumnezeu, sau rasculat prin neascultare si astfel sant acum demoni.

Ma uit in jur de multa vreme si de aceea n-am m-ai scris, ca sa-mi conving sufletu-mi care mirat minune nedescris, nu po’a sa creada ca acuma, venita vremea de desert, ca nu mai este nimic verde si n’a ramas sa mai culeg, vreo roada care sa mai fie, cu vlaga si cu zel in ea, pentru a Sa imparatie la care’am fost si eu chemat. Ma uit mirat minune mare cum de cu toti au atipit, ei cei a caror limba seaca, de ani de zile au pomenit Numele Sau ca cel mai mare, si’ncrezatori cu toti ziceau, caci chiar la moarte toti s-ar duce ca tare mult Il mai iubeau. Ei care stiu si stiau totul ei doar sant cei adevarati,..unde sant azi cand eu Ii caut si vad ca dezradacinati, se afla peste tot in lume si nu mai dau de’acei viteji, de povestacii de’alta data, ce’acum se’ascund cand  vrei sa’i  vezi, sa te alaturi lor in ruga, si sa le-areti ca Ii iubesti, cu o iubire sfant divina de care parte ti-a facut, chiar facatorul vesniciei, si nu de’acum ci la ‘nceput, cand fiecare simte pieptul umplut de dragstea ce-avea, si nimanui nu Ii lipseste, ce-a vrut El singur a ne da, dar dragostea pe care astazi o simt in aer peste tot, in adunarile pompoase este mandrie si dezmat,.. dar o sa de’a toti socoteala si no sa fie tot asa, ca in curand sant dati pe fata si  n’or mai fi la Golgota acesti oieri care se plimba si se mandresc in fala lor, ca asta este pocainta si nu se vad ca sant neghiobi, c-au raspandit doar slobozenie si n’au trecut prin Siloam, ca se dau doctori in scripturi, desi niciunul n’are habar, cand vine Domnul, ?…sa ne spuna ! daca vorbesc si azi cu El, care sant tainele din cartea pe care-o scrise  prin desert, un frate scump pe care Domnul I-o date in necazuri mari, si revelatia Apocalipsei  i’ncurca azi pe  doctoranti, ce zic ca Domnul vine iara dupa ce-a luat Biserica si ca necazul cel mai mare cand va venii ei sant plecati !!! Ce oameni mari si fara minte ar crede erezia lor, care insala de decenii pe cei ce inca sant tot orbi ! cum sa mai vina lepadare daca cei scrisi in ceruri nu-s,.. si care ar fi atunci cuptorul a celor ce sant nou nascuti ?  Nu merge asa iubite frate si sora care amagita stai, in mandra adunare mare de unde nu ridici un pai, ca bine mai esti  frate draga si stii ca esti nelegiuit, de’n atipire-i ti pe toti, cum esti si tu de atipit ! Cum Babilonul este acela pe care-atunci ei nu-l stiau, ce are Domnul cu Americi pe care doar in patru sute de ani, le-au cunoscut doar omenirea, si’apoi de ce se mai mira, Ioan ce ne-a adus vestirea, daca el nu o cunostea ?  Vedeti acesti ce leaga rana, intotdeauna au fost tari, dar nu in adevar mai frate,…numai in limbi…si-apoi fugari, se dau de gol ca nu e vorba sa poata sta inaintea Lui, fara sa fie apoi pe fata facuta zdrob de mana Lui. Doar din cuvinte Ii poti prinde, dar sa le vezi si viata apoi, ca umbla dezbracati si iata-i ca s-au uscat si’acum vulpoi, se ascund in forma de avlavie si n’au puterea Lui Hristos, sant despoiati batuti de vantul, de doua ori desradacinati. Cum sa te lasi cand Domnul spune sa fi adanc incredintat in ce-ai crezut de prima data ca nu vei fi inlaturat. Ce duh viclean de amagire vorbeste astazi peste tot, de pocainta care duce in cer chiar pe orice neghiob ? Unde-i cuvantul dat prin Iacov, care te-ndeamna ca sa crezi si daca n-ai intelepciune sa ceri din mana Sa ce-n veci, a dat la toti ce-i ce-au crezut si au ramas aproape, cum sa mai ceri tu azi ceva cand tie Domnul nu ti-a dat….din pricina ca n-ai crezut, si numai buzele ce-au spus arata ca esti un viclean ca Iuda-ti este frate ! Ce poti primi altceva’n dar cand nu ti-a dat credinta, si care este traiul tau si azi la pocainta ? Te’a scos din negurul strafund si azi esti la cravata,…prin seminare invatati, dintr-un costum in altul ?,…unde tie traiul de pastor, si unde tie suspinul, pe cine vrei sa pacalesti si sa Ii dai veninul ! Tu srpele otravitor ce-ai dat lui Eva marul, care vezi tot ce ai facut, dar nu vezi adevarul, nu il poti spune ca nu-l ai si n’ai avut vreodata, tot ce ai tu este pacat si el iti va fi patul. Esti sec pe dinauntru gol asa cum e fantana, ce dupa ce-a secat apoi se umple cu tarana, esti putred cum copacul vechi se manca inauntru, si apoi uscat fara puteri, il culca apoi vantul. Cum puteti voi sa le vorbiti la cei care v-asculta, ca trebuie ca sa roditi si’apoi sa iese fructul, cand roada voastra-i un bluestem, si n-aveti ochi in fata, cand lumea este azi in voi si totusi n’aveti teama ! Ce cautati sa-i invatati cand azi traiesc femeile n’tre voi si astfel sant mintite ca Domnul este bun si iarta si ca El nu se uita….nu vede El ce-a facut ochiul, sau nu judeca Cuvantul toata omenirea…..sau judeca numai pe cei din Corint ?  Numai ei vor fi mantuiti oare, sau si pentru noi a murit Hristos Domnul, slavit sa-i fie numele Lui Sfant ! Nu pentru o asemenea invatatura a murit Hristos fratilor, nu pentru evanghelia ce se propovaduieste azi dragii mei, daca ar fi murit pentru astfel de invataturi si multe erezi ,…atunci si noi am fi fost de mult omorati ca si El. Dar nimanui nu-I pasa de adevar tocmai ca-si iubesc viata aceasta o vor pierde fratilor, iar cine isi pierde viata aceasta, o va castiga pe adevarata viata. Simplu si nimic de adaugat la Cuvantul Sau. Pentru ca isi iubesc viata aceasta si umbla dupa lucrurile lumii,….si Domnul va face sa piara pe multi din cei vechi,….iar cei noi sant uscati si morti de doua ori inaintea Domnului. Daca cumva gasiti ca nu am adevarul de partea mea…..spuneti ce vremuri vor veni…..talmaciti apocalipsa….vremurile care ne stau inainte ca sa vedem daca Duhul Domnului este in voi !!! Si daca nu stiti nimic din ce vine,….cum de stiti din ce-a fost ??? sau cum puteti vorbi cuvantul Sau daca nu este El cu voi ??? Aveti grija fratii mei ca o mare osanda va paste pe cel ce ia Numele Domnului in desert. Nimeni din cei ce vorbesc despre mantuirea Lui Dumnezeu si care nu sant trimesi de Domnul, nu sant adevarati,….toti vorbesc erezii nimicitoare si hulesc lucrarea Lui, niciunul nu traieste credinta si nu are cum sa invete pe altii sa o traiasca pe cand ei insusi nu stiu ce inseamna, umblarea cu Dumnezeu…..sant doar niste stele ratacitoare care fura sufletele celor lesne crezatori. Toti cei ce vorbesc despre Duhul Sfant si mint pe oameni ca Il au si de fapt ei nu sant implinitori ai cuvantului si sant lipsiti de puterea Duhului , niciodata nu vor avea iertare, nici in veacul acesta, nici in cel viitor. Osanda lor nu dormiteaza, si faptele lor Ii vor da pe fata….aici, dar in ziua judecatii !!!

Sa nu fi auzit ca Iacov dupa ce’ajunse in Egipt, a fost lasat sa locuiasca in cel mai bun loc ce-a primit, si dupa ce-au murit cu totii, trecuse sutele de ani, cand faraonii se schimbase si astfel devenind dusmani, au inceput ca sa apese si sa isi bata joc de ei, caci prin necaz doar striga omul si cheama iar pe Dumnezeu. Sa nu sti tu ca apasarea ajunse pana n-au putut sa mai razbeasca cu rabdarea, caci fiii le-au fost omorati, caci Dumnezeu ingaduise ca sa il cheme neincetat, si astfel toti se prosternuse in fata celui PreaInalt. Pe vremea ceea ei nascuse pe Moise ce fusese dat, ca si salvare la rascruce, cand nu au mai putut rabda. Si Dumnezeu gasise o cale sa le vorbeasca prin necaz, daca de voia lor, niciunul nu l-au cautat; tot asa face si astazi, tot astfel astazi lucra El, daca bagam de seama’n viata, cand ne vorbeste Cel din cer. Dar cine sa ia seama oare, si cine fuge de pacat, pana copiii multora, si astazi inca sant luati. Astfel ca’n vremea cand nascuse si Iochebed pe fiul sau, ce are pe  Amram ca tata si ca bunic Chehat ce el, avuse tata chiar pe Levi, pe fiul lui Israel ce, prin proorocie a ales, ca semintie de preot, pe fratele sau pe Aron. Caci ei din Levi se trageau si astfel nu oricine pot, sa faca ce doresc in casa, lui Dumnezeul cel slavit, caci nu toti au inima care, doar Dumnezeu ne-a daruit, prin harul sau sa facem parte si sa-i slujim in slujba sa, sa-l facem cunoscut in lume, si sa-l putem azi onora. Sa nu stii tu ca prin prigoana plecase Moise din palat, caci nu a vrut sa fie aici, doar pe pamant incununat, cu laurii ce egiptenii Ii adusese ca si print, ci a vrut sa sufere cu fratii, pe care ia avut sortiti, sa sufere si in smerenie cu toti erau, toti prigoniti. Astfel ca vremea cum se scurse, pe cand avea el patruzeci de ani, crezuse ca si ei simtise ca adevarul Ii placea, si vrand sa faca el dreptate intre un egiptean si ei, lovindul greu pe egiptean, ce nu avuse nici un drept, de al lovi pe robul care, si Moise stiuse ca-i sant frati, se napustise peste el, si fara sa-i mai lase glas, il luase repede si-l duse, in dos de la si ingropat, si tot norodul cel vazuse, se bucurase intr-un glas. A doua zi insa trecuse din nou si se uita la ei, caci muncile le erau grele si egiptenii printre ei, faceau la victime pe care, noi astazi nu putem sa stim, sa intelegem ce’i sclavia, si ce inseamna a muncii, cand cineva iti sta in coasta si te priveste cu dispret, ce’astepta sa te poate bate, si sa te-omoare pe nedrept. Asa se face ca vazuse, cum doi dintre acesti doi frati, care sclavia o traise si care acuma se certau, a vrut sa-i faca sa inteleaga ca nu e bine a se certa, si ca ei tra sa se’nteleaga, ca doar ei insusi Ii sant frati, si fratii nu tra sa se certe si nici sa fie dusmanosi, ci sa infrunte pe dusmanii care-I apasa si pe toti, acei ce nu cunosc pe Domnul ,si care zilnic toti hulesc, pe Dumnezeul lui Avraam, Isac si Iacov cel ce El, Il adusese in robie, tocmai ca fratii au vandut, pe Iosiv in copilarie, si dragostea n-au cunoscut. Dar cel ce nu avea dreptate, sa repezit si ia raspuns; cine te-a pus judecator, si cine esti tu ca sa vi, sa faci dreptate intre noi, si sa ne’nveti tu azi pe toti, doar n’ai vrea ca sa ne omori ca si pe egipteanul mort, ce-ai omorat sub ochii nostrii, si astfel nu au inteles, caci Dumnezeu il alese-se, si ca il judecau nedrept. Cand Moise vorba’i auzise sa dus si si-a vazut de drum, caci faraonul care zise, sa moara cel ce-a omorat, avea de gand sa-i curme viata, si a fugit in Madian, sa locuiasca ca strain, si a ajuns astfel pribeag. Pe cand statea el la fantana de oboist cand a ajuns, vazuta ca veni o turma de oi ce-avea pastori de mult, pe niste fete ce voise sa’adape turmele de oi, dar cand scosese apa’n troaca, se aratase altii doi, ce au venit cu alte turme, si care’au vrut sa scoata ei, batjocorindu’le pe toate, si’au inceput a scoate ei, din apa ce fusese scoasa, sa isis adape a lor oi, dar Moise cand vazu deoparte, ce fac ciobanii si ca’s hoti, a tresarit de nedreptatea si de necaz a inceput sa bata pe aceia care, peste femei se abatu. Si astfel a ramas prin fapte, sa fie indragit si chiar, chematu’ l-au la ele acasa sa se’odihneasca un timp macar. Ca au vazut ca haina care pe el purta e din egipt, si ca facuse multa cale, pana ce ei s’au intalnit. De oboseala si de truda, si soarele cel arzator, si pentru-ca umblase cale de zile n’tregi si rabdator, el le primise ruga celor voia sa-l vada tatal lor, si astfel ca mersese acasa, la Ietro, care era preot, in Madianul unde-o data se aseza fiul lui Lot, care acum se inmultise, unde traia acest popor. Sa nu sti tu ca’apoi luase chiar de nevasta pe Sefora, si ca din printul care odata, era mai mare peste toti, acum el ajunsese sluga si era blandul bun pastor. Avea o inima cum nimeni nu era bun si iubitor, de-aceea dupa ani de-a randul, cand cugeta in mintea lui, avea deja optzeci de ani, in muntele Horebului, isi trecu turma prin pustiu si ajunsese ca sa puna, piciorul unde Dumnezeu, I se-aratase in lumina, in flacara de foc aprins il striga apoi pe a lui nume, si poruncindu-i sa descalte, incaltamintea din picior, caci e divin pamantul care calcase el ca si pastor ; si sa se’aplece il facu, sa isi descopere din slava, tot planul ce-l avea stiut, avea sa-i spuna lu’acest Moise pe care El la pregatit, din pantecele mamei sale, si pentru el a fost sortit, sa fie ales intr-o lucrare, pe care apoi a raspandit, in jurul sau in toata lumea, ca sa se afle pe pamant, ca nu e Dumnezeu mai mare, si nu-I putere ca a Lui, care sa vina in ajutor, cand omul in necazul lui, Il cheama’n ajutor pe-acela, pe care la creat candva, si srigatele de necaz, il vor aduce si-o vedea, ce fac acei care apasa si care’n salnicia lor, nici nu le pasa ca apasa, cu greu pe aproapele lor, care’i faptura  celui care, tot ce se vede imprejur, si care plin de razbunare, si scoate cu a sale maini, pe cei alesi din cartea vietii pe care si ia hotarat, sa-i fie fii ai slavei sale si sa-i numeasca chiar copii. Asa a fost atuncea Iacov, cel ce se duse in Egipt, si care dupa ce-nvatase ce n’seamna apoi si rob a fi,  acum sositu’ia lui clipa sa fie scos de sub robii, si sa-l stramute inapoi, in falnicul loc ce sfintit, a fost de la ‘nceput de Domnul, pamant promis chiar lui Avraam, ca semintia lui pe care, se naste’n timp si peste ani, dupa ce va ‘nvata robia si va striga apoi la El, va fi adusa in tara care, promis a fost ca va fi El, pentru vecie va fi data, copiilor lui Israel, s-or naste o samanta sfanta ce fiva dusa inapoi, in peste patru sute de ani, dupa ce’nvata a fi robi. Si astea toate au fost facute, ca pilda pentru noi cei toti, avem la El chemare sfanta, chemare cand eram ca morti, ca sa n’vatam ce’nseamna harul sa facem numai ce e drept si sa iubim doar adevarul si sa simtim dreptatea’n piept, sa ne intoarcem iar la cele ce ne-au tinut ca robi pe multi, care dupa eliberare am fost si noi prin mari trecuti, si noua ne-a deschis o cale, si apele ne-a despicat, in fundurile din adanc, pacatele ne-a aruncat, cand am marturisit in apa si impreuna am murit, caci El e Domnul nostru care, pe cruce a fost rastignit. Cum pentru noi si-a dat viata si n-a dat pasul inapoi, cum biciuit si fara vlaga, purtase crucea pentru noi, ca sa-i vedem dragostea Celui, ce l’a trimis din slava Lui, la dat ca jertfa si prin moarte, El ne-a scapat din mana lui, a celui ce’a facut sa cada din vesnicii pe fratii lui, dar care prin intelepciune, a fost invins prin jertfa Lui. Sa nu stii tu ca toate acestea de dragul nostru le-a facut, si ca acum El te asteapta sa-i dai viata’n mana Lui !               

Sa nu stii tu ca haru-n care a fost cuprins Avraam si Lot, poti ca sa ai si tu azi scapare, si niciodata sa fi mort, se poate daca ai credinta, ca moartea El, a dato’n dos, si ne-a promis ca niciodata, nu poate un om fi osandit, sa fie’n veac si’n el credinta se lasa singur si zidit, si niciodata umilinta de a muri, n’o poate da, acela ce-a cazut din ceruri, si care n’a mai cautat sa intre iar in giuvaerul pe care Domnul la creat; acolo sus sant lucruri sfinte si aur mult si pretios, nu se asemana nimic, din ce se vede aici jos, i’o alta lume, sfant, divina, la care ne-a urzit pe noi, doar sa-l invingem pe dusmanul, ce-a doborat pe’asale osti, si care acuma de o vreme, se lupta greu ca nu e mult, si timpul stie ca-i pe gata, caci isi cunoaste al sau trecut, el stie de unde cazuse, si de aceea cu necaz, vrea sa inghita glote’ n tregi, si nu mai da lumii ragaz, ca sa mai aiba vre’o parere de mantuit si de strigat, ca nu cumva sa’ajunga’n cer, la Cel ce jos la aruncat. Ca nu mai poate nici un bine, sa faca si daca ar vrea, ca-i blestemat si de rusine, aceasta’i este salba sa, cununa sa imparateasca ce si-a dorit-o sus in cer, sa prefacut jos in cenusa, ca toti acei ce sant ca el. Sa nu sti tu ca Avraam murise si a lasat el pe Isac, copilul ce promis Ii fuse,  mostenitorul asteptat, la batranetele-i carunte, cand nimeni nu se astepta, sa poata sa mai nasca Sara, ce stearpa’a fost in viata sa ! Sa nu crezi tu ca Domnul poate orice sa faca daca vrea, ca nu exista neputinta, si nu-I nimic in lumea Sa, sa se asemene cu omul, neputincios in frica sa, de unde vine ajutorul, de unde oare ne nastem ? Chiar sa nu vezi pe ziditorul ce universul a facut, sa nu crezi tu ca toate astea, pe toate Domnul le facu ? Unde-i credinta care naste, dintr-un pamant facut’a om, nu da pamantul roada care ne’aduce hrana de scapam, de foamea ce aduce moarte de nu stim ca sa Il rugam, sa-i multumim si in de toate sa-l punem primul , onorand, ca El e cel ce ne facura si noi cu toti ai Lui santem, de vrem din cer sa vina ploaie si de mai vrem a mai manca, sa dam copiilor povata si impreuna a n’genunchea, cu toti sa-i invatam pe altii in fata marelui Imparat, sa stam de-acum cat se mai poate, si pana nu ne-a lepada. Caci chinurile se apropie, si nimeni nu va mai scapa, doar cei ce-s scrisi in cartea vietii, cei ce I-a scris cu mana Sa. Sa nu vrei tu ca partasie sa ai in viata de apoi, cu Dumnezeu si cu Acela ce si-a dat viata pentru noi, sa nu vrei tu sa-L stii de-acuma si sa te rogi cand a scapat, pe orisicine cand din groapa, la Domnul slavei a strigat !  Sa nu sti tu ca sfantul Iacov, cand pribegind dormea sub cer, din slava a vazut o scara, ce cobora de sus spre el, si ca atunci cand se trezise altar pe data a facut, si ca de-aici incep toti treptii, de vrei si tu ca sa Ii urci, ca sa ajungi si tu la Domnul, ce scara ti-o arata azi, vino sa mergem impreuna, alaturea cu vechii frati, ca toate astea-ti stau in fata de vrei sa vi si sa le-aduni, cum se aduna copilasii, la sanul mamei si se-alin, de toate grijile din lume, te scapa astazi Dumnezeu, daca-i asculti chemarea sfanta si lapezi inapoi ce-i rau. Sa nu sti tu cum Lot sarmanul de fetele lui inselat, a fost in clipa nevegherii, cand dupa ce l’au imbatat, s’au dat la el, si fara mila, din casa lui i’a vint de hac, vrajmasul care le n’vatase, de amandoua s’au culcat, cu tatal lor ca sa’si pastreze, samanta de nelegiuit, dupa ce’n flacarile groazei, si in pucioasa au pierit, samanta de’n draciti cea arsa, de n’a ramas nimic din ei, decat cenusa si pucioasa, din ceruri aruncat pe ei, sfarsira toti ce n’ascultara de sfantul nostru Dumnezeu, dar iata ca satana iara, a scos samanta rea din ei. Desi ramase trei la numar, dar numai Lot neprihanit, ademenitul-au cu vinul, si-apoi l-au si batjocorit, chiar cei de-ai lui I-au pus osanda sub nas cand iar se destepta, ca bauturile si vinul, facut necazul il uita, dar la trezire cand vazuse ca ce-a facut ele cu el,  viata toata-si chinuise, vazand copii iesind din el. Cu fetele ce le crescuse, il amagi satan cel hot, si astfel iar se inmultise, si n’cet incet avand nepoti, s’au marit mult iar apoi neamul, nelegiuiti iesi din el, si astazi poarta Madianul, tinutul numelui de fel, caci dupa fiul ce-i nascuse chiar fata lui, ramase asa, iar celalalt Amon fusese, si doua neamuri apoi tari, s-au razvratit din nou spre Domnul, si iarasi s-au impotrivit, caci ce este nelegiuire, doar la pieire e sortit. Apoi sa nu sti ca prin Iacov, ce a ajuns fugar nedrept, se duce in Mesopota-mia trimis de mama-sa ce drept, Ii cumparase prin purtarea cu intelepciune’a castigat, drept de intai nascut dase, cand pe Isac la inselat, ca-asa fusese adevarul atunci cand fiii Ii nascu, cand cel dintai isi scoase mana, si firul rosu la legat, dar celalalt in razvratire, de mic la si inlaturat, ca vrut sa minta pana inca nici soarele nu la vazut, dar Dumnezeul slavei care, din pantece il cunoscu, ia dat prin mama lui cea sfanta, drept de intai n’apoi si’a luat, si pentru asta ca osanda, a fost Iacov inlaturat. Sa nu sti tu ca incercarea de-a merge’n cer cu toti avem, si ca’n rabdare si necazuri, cu toti avem ca sa trecem ? Cum poate vreunul ca sa creada ca vrea in cer la Dumnezeu, sa treaca asa cum trece balta, o gasca fara sa te n’eci ? Aicea jos se da frati lupta, aici daca vei fi luptat, ai sa primesti cununa vietii, in slava  cand  vei fi luat. Si astfel printr-o ciorba rosie, de linte el a castigat, cand fratele Esau se ‘ntoarse de la vanat si nepasat, nu a tinut la dreptul care oricum nu Dumnezeu la dat, si lepadandu-se pe fata, prin foame nu I-a mai pasat, ce va pati apoi in urma caci binecuvantarea lui, a luat-o prin intelepciune, a luat-o tot fratele lui. Sa nu sti tu ca’n ziua care, pierdut’a tot Esau ce-i bun, sa’n versunat ca sa-l omoare pe cel ce-i lua ca n’tai nascut, dreptul de om din casa care, lui Dumnezeu fost pregatit, trebuia sa iese o samanta adevarata si sadit, a fost el Iacov descendentul adevarat nascut de sus, pe care apoi din tron de slava se cobora insusi Isus, de s’au luptat o noapte n’treaga, puterile de ia n’cercat, si chiar in zorii diminetii, El numele I la schimbat, caci Israel avea sa’l cheme, precum cetatea sa din cer, si fara sa poata sa plece, in coapsa il lovi pe el, cel ce-a luptat o lupta drepta si de nimic nu s’a temut, sa nu sti tu ca schiop in coapsa, pe Iacov Domnul il facu,..de nici chiar astazi toti iudei, nu manca vana de la sold, ca a ramas ca si o pilda, de mii de ani e, din stramosi. Sa nu sti tu ca pentru care din fiicele ce-avea Laban, ce-i era unchi si-n casa care ajunse sluga atatia ani, si pentru-ca slujise bine, si fiind iubit de Dumnezeu, care-I vazuse tot necazul, si cat ia fost de mult si greu, I-a dat izbanda peste anii ce’n frigul noptii petrecu, iar zilele’n zaduful care, ani grei din viata isi pierdu, pa’n ce la scos cu bratul tare Prea Sfantul nostru Dumnezeu, pe fostul Iacov, ce plecase din sangele sau de evreu, se intorcea acum spre casa, cu turme mari si mari averi, cu fiii ce-i nascuse acolo, doua surori si tiitori. Cu toti se-ntoarse din acasa, si multe I-a pricinuit, cum inselatu-la Labanul, chiar unchiul sau la chinuit. Dar Dumnezeu ia dat izbanda, in urma atatora multi ani, si chiar si fratelui Esau, o alta inima ia dat. Sa nu sti tu caci cand se intoarse, cu frica mare a aflat, ca vine in intampinare, Esau cu oastea de argati, si-n data inima se aduna si se gandea la viata lui, la toti copiii ce-i nascuse, in tara unde fuga lui, a fost ocara n’a fost viata, iara acum cand se’ntorcea, prin ce avea oare sa treaca, caci iata-l pe cel de fugea, Ii iasa in intampinare, si mare frica la cuprins, astfel ca Ii trimise’n cale, mai multe daruri si venind, el ultimul poate se-n dura si o sa-i lase viat’n loc, macar sa-i crute copilasii, nevestele si sa ia tot. Ca asa e omul cand munceste nu se gandeste la necaz, dar cand acesta-l incolteste, ar da totul fara ragaz, sa-si scape viata doar din latul in ce-a cazut si-acuma prins, se lapada de tot ce are, doar viata si-o doreste’n schimb. Si cu o mare plecaciune, ca unui inger i’a vorbit, atunci cand il vazu in fata, pe cel de care a fugit, si nu stia cum sa-l inbune, ca era;n conjurat de osti, si cu smerenie si cainta, se apleca cu capu’n jos, in fata celui ce viata cu ani de zile vru sa-i ia, dar prin intelepciunea mamei, la sfatul ei atunci pleca. Insa Cel sfant Il inmuiase pe fratele ce’n fata sta, si iata ca-i sari in gat, cu mare drag la’mbratisat, si planse de a lui venire, mania care o avu, se prefacuse-n bucurie, pe Iavov cand el il vazu. Si au ramas ca niste prieteni, de vrem si noi sa invatam, ca cu dusmanii nostri toti, sa invatam sa ne purtam, ca ura nu e de la Domnul, si nici mania de la El, sa luam ca pilda si purtare, Cuvantul pe care-l avem. Caci nu degeaba marturie, il avem astazi sa-n vatam, cum trebuie ca sa se poarte, cum trebuie sa ne purtam, de vrem cu totii la olalta, ca intr-o zi la masa Sa, sa stam cu Iacov si cu fratii, sus in Imparatia Sa. Apoi ei doi se despartira si a plecat mai bine Esau, caci turmele care le-avura, pasune toate nu gaseau, ca Domnul face toate astea, ca sa desparta ce e rau, sa nu cumva sa se’ntineze, si binele sa’ajunga rau. Mai bine binecuvanteaza, sa poata astfel despartii, pe cei ce’s rai de fiii slavei, si astfel poate ocroti, caci ei sant multumiti aicea cu partea lor de mostenit, pe cand copiilor de slava, aicea au de suferit. Apoi Seirul munte mare, la hotarat El pentru ei, si-a dat tinutul care vesnic, dusman Ii este Dumnezeu. Sa nu sti tu acestea toate care te poate invata, caci fara sa asculti de Domnul, mari lucruri vei intampina; cum Iacov fara ca sa-ntrebe se asezase in Sihem, cetate de nelegiuiti, in mana carora cadem, de nu avem intelepciune, si daca nu vrem a feri, pe cei pe care Domnul slavei, ne-a dat pentru ai ocroti. Ca tot asa si fata-I Dina, a fost luata chiar de print, de fiul celuia pe care, era imparat n’acel cuprins, de chiar si numele cetatii I-au pus asa, si chiar acel, cu care legamant facuse, luase fata de la ei. Si dupa ce-a batjocorit-o, a vrut s-o ia la curtea lui, dar nu le-a fost nicicum putinta sa stea in fata Domnului. Caci toti facuta-u legamantul taierii imprejur ca ei, si-n ziua trei’a a dureri, se napustise peste ei, si fratii ei Ii omorase caci savarsise un pacat, sa te atingi de cel pe care, Hristos la binecuvantat. Astfel murira, si’ntr-o noapte, lui Iacov I se arata, din slava sfanta coborase, chiar Domnul, care-l indemna, sa se ridice si sa plece, in locul care l-a ‘ntalnit , de prima oara si pe care, Betel de El a fost numit. De-aceea trebuie cu totii sa intrebam unde sa stam, sa nu cumva sa ne abatem, si fara veste sa-ajungem, sa plangem unii dupa altii, caci nu putem sa fim la fel, cum neamurile se duc astazi, sa facem toti asa cum vrem. Pe Iacov la numit Israel, pe Luz , Betel El la numit, si numele n’e schimba Domnul si tot ce-n noi e invechit; nu mai esti esti omul de’alta data, si nu mai poti trai la fel, de ai chemarea Lui cereasca, va trebui si tu ca el, sa te supui ca si Israel, si pribegind sa faci ca el, sa lapezi poftele si traiul, sa implinesti un legamant, ca nu e om care sa mearga, fara sa fie ajutat, nu poti trai fara de Duhul, si fara sa fi instiintat, caci ai lua-o dupa fire, si vezi ca firea va muri, nu poti trai dupa indemnuri, ce vor mereu a chinui, ca trupul sa-ti pacatuiasca si sa ajungi ca in pacat, sa’astepti osanda sa pandeasca si sa cazi iarasi vatamat. Caci numai cel care pateste, si care stie cum i’a fost, cand lacrimile izvorasc, si cand nu-I nimeni cu folos, sa-i poata aduce alinare, si un cuvant atunci de spus, cand nu gaseste ’mbarbatare si cand ce-a fost mai scump sa dus. Si dupa ce aduse jertfa, la locul unde-a cunoscut, si unde la plecarea sa inspre Haran el Il vazu, pe Domnul ce se aratase si ce I-a spus ca-l va’nsoti, ca Ii va inmulti samanta si ca va naste multi copii, se ridica si-apoi plecara toti spre Efrata in Canaan, unde avea ca sa se nasca, si Domnul nostrum Prea Inalt. Dar pentru ce’a facut Rahela, ce sta sa nasca inca o’dat, cand au lasat Padan Aramul, si cand fugise de Laban, ia a furat pe cei pe care, acesta dumnezei numea, si ia luat cu ea pe drumul, spre Dumnezeu, si n’a vegheat, fara ca Iacov sa;aiba stire si fara sa vrea a blestemat, zicand ca daca Ii gaseste, la cel ce sant sa moara’n dat. Laban tatal ei nu-I gasise, ca la mintit chiar fata lui, dar pentru asta cand ajunse, sa intre’n locul Domnului, unde avea ca sa se nasca, caci prin fecioara S-a nascut, na fost ingaduit sa intre, dupa cuvantul Domnului, care-l rostise ca sa moara prin insusi gura sotului, asa ca jos se aplecase, si cand isi dadea sufletul, ia pus numele Benoni, fiul durerii caci murise, dar Iacov la chemat altfel, el fiul dreptei il numise, caci o iubea mult pe Rahel. Apoi acolo o ingropara si stalp de amintire fu, deasupra ei si astazi este, caci tare mult o mai iubi. Sa nu sti tu ca nu ce-ti place, Ii place si lui Dumnezeu, El nu ne judeca pe’afara ci inauntrul e al Sau. Astfel cei ce se nascuse din ea si erau preaiubiti, aveau apoi sa-si duca crucea, caci fratii ceilalti Ii uri. Sa nu sti tu cum toti pe Iosiv, l-au departat de ei cu toti, ca Duhul Ii dadea de stire, si-l instintase despre toti, ce-avea sa-i steie lui in fata, si cum cu toti s-or inchina, cu fata la pamant cum cad, si cum doar lui se supuneau. Sa nu sti tu cum il vanduse pe-arginti il duse in Egipt, cand el mancare le aduse, de tatal lor fiind trimis. Ca trebuia sa se-mplineasca si sa o ia n’aintea lor, ca sufletele sa le scape, din seceta si foamea lor. Cum ajunsese ca sa fie apoi de Potifar luat si dupa ce a lui sotie, in temnita la aruncat, sa fie incercat prin toate, si sa se vada al iubi, pe Dumnezeul care si-astazi, incearca pe ai sai copii. Dar cine sa se mai smereasca, asa cum Iosiv a facut, ca astazi cred ca harul face, si ca nimic nu’i de facut. Nu va n’selati astfel amarnic, caci nu-I credinta Domnului, care sa-ti de-a doar mantuirea, si faptele sa lasi n’apoi. Si cand gatase incercarea, pe care-o avuse Dumnezeu, Ii dase vis lui Faraon, ce numai Iosiv la ‘nteles. Caci nimeni nu poate sa stie ce ne arata Dumnezeu, si ce avea din cer sa fie, daca nu-I Duhul printre noi. Astfel de Iosiv auzise si de intelepciunea lui, cand dupa doi ani ce scapase, din temnita paharnicul, care-I spusese si lui Iosiv ce vis avu cand fu inchis, si dupa cele talmacite, scapase dupa cum ia zis. C’asa vru Domnul sa aduca, cum Ii spusese lui Avraam, samanta ta va fi ‘ncercata si scoasa afara din Canaan. Dar cand se va umplea paharul pacatelor la Amoriti, atunci Israel o sa strige, si o sa fie izbaviti. Sa nu sti tu ca Iosiv fuse, al doilea dupa faraon, si ca nimic nu se facea, fara sa stie, ca fost domn, el era cel care scapase de foamete pe fratii sai, care-l vanduse cand venise, cu hrana de la tatal sau. Acuma insa ei in robie, ca robi fusese-n fala lui, caci trebuia sa se ‘mplineasca, Cuvantul sfant al Domnului. Dar ia iertat ca asa face aici copiii celui sfant, noi nu aducem judecata, ci in iertare pe pamant, traim cu totii si in pace, Ii cautam pe cei cazuti, printre aceea care’n veac, din fata Lui vor fi pierduti. Si astfel face judecata si Ii alege Dumnezeu, pe cei prin ce vrea sa lucreze, si Ii inalta intre cei, ce-ar vrea sa fie mari cu totii, dar nu au inima la El, si daca nu vor ca smerenia, sa fie haina pentru ei, atunci o ‘mbraca de la Domnul si toti aud smerirea lor, asa lucreaza ‘ntotdeauna, si pentru prietenii lui Iov, aduceti-va toti aminte si bagati seama cand cititi, ca nu cumva sa va smereasca, Acela car va zamislit. Sa nu sti tu ca dupa anii ce Ii vestise Dumnezeu, cei de belsug si-apoi de foame, venise tatal lui la el, si ca tinutul cel mai falnic le-a dat in mana faraon, si in Gosen se asezara, toti fratii lui si-a lui nepoti, care luara ca sa tina, tot ce avuse faraon, din vitele cele frumoase, caci erau falnici crescatori. Apoi cu ani toti murise, si Iacov a vrut in Canaan, sa-i fie trupul dupa moarte, sa fie acolo ingropat. Acolo erau si stramosii, in tara ce li sa promis, Avram, Isac, si a lor neveste, acolo unde paradis, va face Domnul la inviere, si toti acolo o sa fim, cand Domnu isi ia imparatia, si -o mie de ani cu El vom fi; acolo au vrut ei ca sa invie, si pe pamantul care-I sfant, cum iI spusese si la Moise; descaltate, ca-i pamant sfant. AMIN.

Si dupa zece generatii ce se nascuse apoi din Sem, dupa ce Domnu ingaduise al zecelea nascut din el, sa se aseze in sudul tarii, Mesopotamiei in Sinear, la batranetea celui care in coapse il purtase dar, pe cel ce-avea ca sa ne fie parintele credintei dar, el se nascuse ca lui Noe, din ai sai trei frati lui Terah, batranului ce se-asezase in tara Ur din fuga lui, intai nascut a fost Avram, Nahor, Haran,doi frati ai lui, ce capatase indurare si trecere n-aintea Lui, a celui ce face chemarea si ce ne-a scris cu mana Sa, caci de la El avem si-azi mila, si ocrotiti de mana Sa, santem cu totii ca pe vremuri, daca cu toti L-om asculta, cum au facut parintii nostrii, ce prin Isus se supuneau. Si astfel cand batranul tata, fusese in duh cercetat, si-a luat copiii cei avuse si spre Canaan cu toti pleca, dar unul dintre ei murise, Haran ramase-n tara Ur, acolo unde se nascuse, acolo ingropat si fu. Din el se naste Milca, Isca si tot din el venise Lot, nepotul pe care-l alese, Avram cand o lua din loc, la strabatut in lunga cale, cand Dumnezeu Ii porunci, sa iasa afar din casa’n care, saptezeci si cinci de ani trai. Si astfel luase el pe Sara, dupa ce tatal Ii muri, in tara din Mesopotamia, in care o vreme locui. Caci Ii pusese nume care, si fratele sau mort purta, Haran cel care ramasese, cel ce in Ur l-au ingropat. Caci Milca nepoata lui Avram, ajunsese sa-i fie nevasta unchiului ei Nahor, fratele lui Avram, care nascuse acestuia pe Betuel din care se naste apoi Rebeca, care ajunge sa-i fie data de nevasta  lui Isac, fiul lui Avram, pe cand acesta era de o suta de ani, iar Sara de nouazeci de ani. Deci dintr-o nepoata si un frate lui Avram devine Betuel tatal lui Rebeca, care avea un frate numit Laban, caruia Iacov avea sa-i ajunga sluga, din pricina prigonirii pe care o avea, din partea fratelui sau Esau, mai tarziu. Deci si Laban si Rebeca, aveau parinti pe Nahor fratele lui Avram, si mama pe Milca nepoata lui Avram si fata fratelui sau ce murise in Ur, adica Haran, care-I ajunsese sa-i fie nevasta lui Nahor, desi Ii era nepoata. Ei au avut impreuna opt copii, primul fiind Ut, care pastreaza numele tarii unde locuia Iov, robul Domnului, iar cel de-al optulea, a fost Betuel din care se naste Rebeca si Laban. Si dupa ce istorisirea de spita a fratelui Avram, ajungem ca sa o cunoastem si sa o stim din neam in neam, iata ca si el ajunsese, plecand cu Lot din casa sa, si in Canaan ce tine de la raul Egiptului si pana la raul cel mare Eufrat. Aceasta e tara promise de Dumnezeu robului sau, si unde vruta ca sa vina sa locuiasca pe pamant, dar n’a fost chip, caci si aicea venise duhul rau de sus, sa strice iar ce El facuse, ca si in cer, cu mana Lui. Sa nu stii tu ca in gradina, facuta chiar de Dumnezeu, venise cel rau in lumina, sa minta pe copiii Sai ? Sa n-ai habar ca frumusetea este ce nu poti a credea, ca ea desparte omenirea, pe om si pe nevasta sa ? Sa nu sti tu ca preacurvia si tot ce tine’n pofta sa, este pacatul cel mai des, si neputinta de a sta, departe de ce e frumos, si de ce ochii iti poftesc, caci bautura si curvia, pe intreg pamantul stapanesc ? Cum de nu stii ca frumusetea si cu mandria e pacat, ca ce-i ce sant frumosi la chip, nu vor sa-auda de-al Sau har ? Ca au ca salba ingamfarea si frumusetea le e scut, dar ce vor face dupa vremi, cand toate astea au trecut ? Unde le este atunci scaparea, ca ea va trece intr-o zi, unde mai fug, cum mai insala, pe cine vor chema atunci, cand batranetea-i incovoaie, si ochii nu le-or folosi, cand cei ce macinau odata, cu toti pe rand i’or parasi ? Unde le e desertaciunea ce i’au mintit in viata lor, unde se’ascund de facatorul, judecatorul tuturor ?  Si-Avram avuse frumusete, nevasta lui era si ea, frumoasa de chiar imparatii, ravneau cu toti a o avea. Dar ea fusese credincioasa, si il numea chiar domnul meu, pe cand vedem cum frumusetea, plateste daca nu e El, cel care sa ne n’drume in viata si cate zile mai avem, cu toti pasim si trecem pragul, din viata cand o sa plecam, si vom ajunge fiecare acolo unde ne-am ales, si mai apoi la judecata, asa cum toti acum facem. Dar sa ne intoarcem la acela ce prin credinta a fost ales, si dupa ce din tara Ur, ce prin credinta a fost trimes, in drumul lui de pribegie, dupa ce’n tara lui Canaan, o foamete ce bantuise, se scoala apoi si pleaca iar, ajunge in Egiptul care samanta lui acol va sta si sub puterea lui Faraon, pribegi peste patru sute de ani, ajunsi apoi la disperare cand strigatul ajunse sus, la Dumnezeul sfant si care, prin Iosif care fuse dus, mai dinainte ca sa fie, scaparea lor din foamea grea, din frageda copilarie, a fost vandut de casa sa, de fratii ce voiau sa-l piarda dar Dumnezeu lucrase asa, ca sa-l incerce si sa-l faca, sa fie primu’n casa sa. Asa ajunse si Avram, prin foamete si prin necaz, a trebuit ca sa ajunga la varsta ceea din Haran, sa vada unde o sa ajunga candva samanta sa de crez, si sa infrunte si el primul, prin frica si prin incercari, pe imparati si pe cei care, n’au cunoscut pe Dumnezeu, dar care aici ne sant neghina, pa’n ce-om ajunge sus in cer. Apoi dupa ce statu o vreme, si fiind vazut de egipteni, ca se juca cu drag cu Sara, si ca nu fuse cum zisese el, lui faraon ca-i este sora, si ca prin ea sa scape el, printr-un hatar atat de mare pe care-l incheiase ei, de frica ca era frumoasa, cu viata ca sa scape’n treg, el nu le-a spus ca-i e nevasta, si’apoi luata de la el, o duse’n casa imparateasca, si astfel singur a ramas, dar inima lui si rabdarea, l-au dat de gol caci au aflat, cand I-au vazut cum in iubire si teama mortii i’a cuprins, cum pe furis se intalnira si iata astfel fiind vazuti, au dat de stire la imparatul si totul I-au istorisit, cum ca Avram tinea la Sara si ca de fapt casatoriti, de ani intregi fusese luata si ca de fapt sora era, dar nu cu totul, doar de tata, caci alte mame ei aveau. Atunci s-au luminat cu totii cand adevarul au aflat, ca nu stiau de unde vin, urgiile pentru pacat, ca au luat la ei pe Sara si I-au dat oi in schimb si boi, camile si magari cu roabe, si magaritele cu robi. I-au dat argati sa le pazeasca si l-au imbogatit de tot, dar cand vazuse ca pedeapsa sa abatut spre ei din cer, o frica mare-I cuprinsese, cand au vazut ca sant loviti, si pantecele ce nasteau, nu mai puteau avea copii, caci egiptencele n’cetara sa faca macar un copil, pana ce-a fost Avram afara, scos din Egipt si linistit, ajunse apoi in tara care promise sfantul Dumnezeu, n’apoi din locul ce plecase, de se-aratase  Dumnezeu. La apus de Betel si rasarit de Ai, intre cele doua cetati unde ridicase Domnului un altar la inceput, pana nu venise foametea in Canaan. Si astfel ca se m’bogatise atat Avram  si’al lui nepot, care-l luase din Haran, si’mbogatiti find din prisos, s-au despartit din cauza certei ca turmele nu aveau loc, si slugile sale cu ceilalti ce il slujeau cu toti pe Lot, s’au luat la cearta din mancare, din pricina ca n-aveau loc. Atunci Avram spuse la Lot sa isi aleaga singur loc, si ce-i ramane v-a lua el, numai sa fie bine si sa fie multumit. Dar Lot alese el campia, manoasa si cu multe ierbi, tot Iordanul ce cursese, de era falnic si manos. Era totul ca o gradina de inverzit si de frumos, ca si-n Egipt era campia, si tot ce-a fost cel mai frumos, luase el. Si despartindu-se ei astfel, si dupa ce-a lasat pe Lot, cum de nu sti ca vine Domnul, si Ii vorbise iar din nou. Din supararea ce ramase, chiar Domnul insusi Ii vorbi ” ridicati ochii de priveste, in lung si-n lat si apoi sa stii, ca tot ce vezi iti apartine, si chiar mai mult decat cuprinzi, caci legamntul Meu cu tine, va fi de azi, si-n vesnicii, cu semintia dupa tine, am sa v-o dau azi si in veac, daca asculti si dai crezare, legamantului ce il fac azi, cu tine si cu-aceia care, or iesi din coapsa ta, tu doar sa crezi ca tot ce spun, in veac asa va ramanea. Si astfel el se despartira de Lot nepotul ce la luat, cand Domnul insusi Ii vorbi, pe cand era inca’n Haran. Acesta s’a intins cu turma de a ajuns pana in jos, tinutul de besug al vai, pa’n la Sodoma si Gomora, si bogatia lor crestea si lui Avraam ca si lui Lot, dar iata ca un greu pacat sa abatul in camp manos, ca’asa e cand e omul plin de tot ce-i cere inima, si oamenii ce-aveau de toate au inceput a desfrana pe toti din jurul lor si totul, era pacatul pa’n la cer, si-au inceput sa savarseasca, barbatii se culca n’tre ei, si uraciunea asta mare, ajunse sus la Dumnezeu, care trimise apoi pe fiul, sa vada chiar cu ochii sai. Dar mai intai Domnul venise la robul sau iubit Avraam, si impreuna cu doi ingeri au poposit la casa sa, pe cand la foc Ii pregatise o masa Sara roaba sa, atunci Domnul iata-i promise din nou fagaduinta sa :  La anul vremea ta sosise, si-un fiu in brate v-ei tinea, sa-l chemi cum astazi iti voi zice, si sa-i pui numele Isac. Caci el v’a fi mostenitorul ce va urma credinta ta, si tot din el am sa-mi aleg, samanta ce ma v’a urma. Dar Sara la auzul care, pecand gatea il asculta, a ras in inima ei care de’mbatranita nu credea, c’o sa mai poata ea sa nasca, daca in tinerete n’a putut, si chiar Avraam se aruncase la poala Domnului zicand : Traiasca Doamne n’fata sfanta de azi Ismael in fata ta, caci sant batran deacum stapane, si Sara de asemenea. Dar Domnul a zis catre Sara: de ce razi in inima ta ?, iar ia atunci de frica mare, a zis: n’am ras…ci fie voia ta ! Ba da ai ras, raspunse Domnul, si spre Avaam apoi rosti: e lucru greu crezi tu la Domnul, sa poata Sara zamisli ! Iata la anul ma voi intoarce si ce astazi ai auzit, se va’mplini cuvantul care, eu Domnul l’am fagaduit. Si dua ce-au mancat la masa, si dupa ce-a slujit Avraam, s-au departat apoi de casa si cei doi ingeri au plecat. Sa nu stii tu cum mijlocise, apoi in dragoste Avraam, cand il rugase-n umilinta sa crute pe nevinovati, cand Ii spusese c’o sa arda Sodoma si cei pacatos, ca nu are sa mai ramana, nimic din cea fost ticalos, si ca o sa ramana pilda ca nimeni sa nu faca iar, ce au facut nelegiuirea; Gomora si Sodoma”n veac. Ca o sa stea ca marturie si groaza mare de pacat, sa schimbe inimile care, vor auzi de-a lor pacat. Si dupa ce el mijlocise, in fata Domnului Isus, si ‘n umilinta si iubire, voia sa-i scape si supus, se retrasese si’n suspine, cu frica’n inima si dor, o noapte n’treaga cugetase de drag la singurul nepot. La Lot de cari se despartise, si care in neprihanirea sa, isi amara inima care, prin unchiul sau a invatat, ca sa traiasca in dreptate, si sa ramana vesnic drept, ca incercarile din viata, sa-i fie scut si intelept, sa se fareasca de tot raul, care in jur se savarsea, astfel ca ingerii din ceruri, sa-l poata din necaz scapa. Si iata ca venita ziua, cand Dumnezeu in mila sa, trimise ca sa-i scape viata, pe el si toata casa sa, dar nu intra bine’n cetate, ca toti spre ei se napusti, ca astfel sa se-adevereasca ca vestile care veni, la ziditorul sfant din ceruri, sa vada ca-i adevarat, si ca cu toti aveau sa moara, din pricina ca in pacat, le scaparau la toti privirea, si-n pofte pentru trupul lor, pierduse toti neprihanirea, si vrednici de osanda lor, aveau sa fie’n noaptea care la ingeri ei cu toti s-au dat, ca sa aduca inca odata, un mare greu, spurcat pacat, c’au vrut a se impreu-nara cu cei trimesi de sus din cer, dar cu orbire si ocara au fost mustrati de Dumnezeu. Si bajbaind in dosul usii, pe care ingeri ‘au incuiat, nu-si mai vedeau cararea care inspre pierzare Ii duceau. Asfel ca Lot tot zabovise de dragul fiicelor ce’avea, pentru nepotii lui si gineri, si care nu l’au ascultat. Atunci aproape’n dimineata, cand soarele se ridica, din intunerecul din care avea sa vina moartea rea, il apucara de o mana, pe el si pe nevasta sa, pe cele doua fete tineri, ce nu stiura de barbat, si ia grabit sa fuga’n data, la munte viata asi scapa, ca nu puteau lasa urgia, pana ce el nu fu scapat. Dar n-au putut fugii departe ca era cale de umblat, si mijlocind in fata celor, care gasise vinovat, poporul cel ce n-avea fraul, care traia pe placul lor, unde curvia si desfraul, purta ca salba’n gatul lor, fara sa stie ce-i asteapta, el spre Toar se indrepta, ca sa mai scape niste oameni, si astfel ca hatarul sau, fu ascultat de cei pe care, de ingerii trimesi din cer, si mijlocind astfel sarmanul, primise dezlegare el, care plangea de ceasul mortii de ce avea sa faca ei, trimesii Domnului prea sfant, a vesnicului Dumnezeu. Cand se trezi de dimineata Avraam robul lui Dumnezeu, cu lacrimi el privi spre cerul, Sodomei de unde fumul greu, se ridica la cer si negru acesta’n data se umplu, si-aduse aminte despre Lot si mijlocirea la Domnul; nu ramasese zece care neprihaniti daca gasea, din pricina credintei lor, toata cetatea o scapa; si planse mult ca-asa’i iubirea de cel aproape cand o ai, dar nu avu ce sa mai faca, caci n’au voit sa mearga’n rai. Sa nu sti tu dar toate acestea si sa nu crezi ca va veni, asa cum fuse peste veacuri, doar pilde grele ce-au trecut, toti cei care azi pot sa afle, si sa cunoasca adevarat, caci nici Sodoma, nici Gomora, sant ca si cand n’au existat ? Caci cinci cetati au fost distruse de marele sfant Dumnezeu, care si azi ne porunceste, sa nu cumva sa dam n’apoi, ci sa privim cu toti n’ainte, si pregatiti ca de razboi, sa ne luptam lupta cea buna si sa fim tari, invingatori, sa nu ne para rau ca’n urma, lasam misei, lasam pe hoti, care nu-l cred, si n’au crezare ca-i poate scoate afar din morti; iesiti afar din adunare, si sa traim cu’adevarat, langa Acela ce ne spune, si calea sa ne-a invatat, sa-i multumim in rugaciune, ca ne-a platit al nost pacat. Sa nu simti tu care e harul si ca trimesi azi peste tot, sant toti copiii sai in lume, ca sa te scape ca pe Lot !!! 

   

Sa nu stii tu ce’nseamna harul sa nu cunosti pe Cel ce-i sfant, sa zaci in ghearele acelui ce te-a tinut de veacuri strans, infasurat in fardelege si sa nu simti nimic de beat, de vinul ce-ai golit paharul, al spurcaciunilor pacat, ne’amestecat il bei si astazi, si sa nu sti de ce traiesti, sa vezi fapturile facute, prin insusi mainile ceresti, si sa nu stii cine-I Acela pe cruce de-a putut murii, pe strazile din vila rosa, cand crucea grea in al tranti, a inceput sa il apese pe umerii zdrobiti de bici, pacatele-i zdrobita-u carnea, si n’a putut a se feri, din calea celor ce cu strigat, inconjurat de blasfemii, strigau sa moara cel ce’odata, cladita tot din vesnicii. Sa nu sti tu ca-n ieslea seaca, sa aplecat cand s’a nascut, o mama ce’ndura ocara, pentru’ca harul ia vestit, ca ea va fi femeia care in pantece il v’a purta, pe cel ce vine dintre stele, si ca aleasa-a fost chiar ea, ce-avea in inima amarul ce inainte I s’a scris, sa nu sti tu ce’nseamna harul, si ca n’ainte de-a sfarsi, in alergarea ta spre Domnul, si tu ai parte de-acest har, si ca s’ajungi la tronul slavei, prin suferinta si amar, o sa ai parte de cuptoare ca nu e pret ce poti plati, ca sa fi scos din ghena mortii, cu toti avem de suferit. Sa nu sti tu ca de la Abel, neprihanitul lui Adam, care-a platit cu insusi viata, pacatul tatalui sarman, si-a mamei lui nechibzuite, care ascultase de satan, toti cei veniti apoi in lume, toti s-au nascut sub greu pacat. Sa nu sti tu ca generatii, ce au venit pe n’treg pamant, erau sortiti acum pieirii si lungul neam de om murii, pentru’ca nu stiau pe Domnul, si nici ca il mai cautau, sa de-a cu totii slava celui, ce painea zilnic le-o dadea. Sa nu cunoasca omul care a fost creat, din lut facut, pe insusi cel ce creatorul cu mainile El la facut ? Sa nu cunosti pe facatorul ce viata a suflat candva, cand stam intins la poala care, creati dupa faptura Sa, ne-am ridicat apoi si-n oase, am inceput a ne’aseza, si am intins picioru’n fata, si inceputam a umbla ! Sa nu iti m-ai aduci aminte in ce gradina asezat, mancata-i rodul copt de’a gata, si ca nimic n’ai samanat, ca totul a fost doar pentru tine, mai dinainte pregatit, si cum din ape cristaline, bauta-i apa ce-a venit, din tara binecuvantata unde a vrut a locui, cu tine de’mpreuna vruta sa locuiasca Cel slavit, ce cerurile nu-l incape atata este de maret, si bunatatea Sa cereasca nu poate a fi platita’n pret. Cum de nu sti nici astazi cine, este Acela ce-a facut, sa stai la sanul celei care, lipit de el si alaptand, privea din ceruri catre tine, si paza scut El ti-o facu, cum poti sa crezi ca tu sti totul cand dintr-un plod ce nefacut, erai in pantece n’tunerec si intru-un chip necunoscut, venita prima zi din viata, cand soarele te-a si vazut, cum ai iesit apoi din pantec si fara sa sti ce va fi, te-a alaptat si crescut langa, femeia ce ti-a pregatit, sa-ti fie mama pentru-o vreme, si sa mananci la sanul ei, cum de nu sti ce-n’seamna harul si de nimica nu te temi ! Si pribegind de veacuri omul ce din taran’a fost facut, ajunse sa urasca fiinta pe care Tu Doamne’ai facut, atat de tare si de josnic au inceput cu toti trai, incat in ganduri si in fapte, nu meritau de a mai fi. Ti-a parut rau ca Ii facusei si n’ai gasit placere’n ei, desi pe unii ei stiuse ca I-ai rapit la tine in cer, cum sa nu stie despre Tine, cand inima Tu ai facut, si toata finta ce-a firava pe care bland Tu ai crescut. Ai pregatit din cer salvare si printr-o arca ai salvat, pe cel care Ti-a dat crezare si de pacat sa departat, pe Noe singurul din lume, ce Te-a iubit cu adevarat, si prin ingaduinta sfanta, de toti ai sai Te-ai indurat. I’ai strans in barca de salvare si din potop I-ai smuls pe toti, caci au gasit in indurare, la tine cei salvati din morti, pe care apele din ceruri, si din adanc I-au inghitit, din pricina neascultarii si pentru’ca s’a m’potrivit, si n-au crezut pe cel ce spuse, ca ape mari s-or revarsa, sa se intoarca si sa planga de viclenia’n ce zaceau, sa recunoasca ca sant mandri si ca cu toti sant pacatosi, sa strige si sa-si schimbe calea, sa iese afara dintre hoti, sa lase si sa de-a minciuna din gura care I-a facut, sa cada in osanda morti si sa plateasca greu tribut. Caci moartea este cea ce’n sala pe om in fel si chip de e, ea este cea care ne’nvata sa nu cumva s’ajungi in cer. Apoi isi vrea tributul care si pentru care sa trudit, sa-si capete pe toti aceia pe care’n viata ia mintit. Sa nu sti tu, chiar sa nu afli ca tot pamantul in minciuni sa dezbracat de Domnul Slavei si ca nimic nu este bun, din firea noastra pamanteasca ce zace numai in pacat, v’a trebui inca odata sa fi din nou iar dezbracat ?  Sa nu sti tu ca dupa Noe nimic nu traia pe pamant ca apele luase totul, si tot dusese in adanc , ca nu era nici o suflare din cei ce n-au vrut si crezut, pe cel ce-a poruncit pierzarea si poruncita ca nu-I mult, si tot ce-a faurit in ape va fi din nou ca la n’ceput, cand poruncise sa se’arate pamantul din intreg tumult. Apoi corabia se oprise pe piscul muntilor inalti, in tara de unde pornise trei rauri care au ramas, ca marturie stau si astazi, ce curg din nordul lui Eden, din falnica gradina unde, cu toti ne tragem si santem. Cand viata incepuse iarasi si dupa ce-apele s-au tras, cand ramurea in ciocul care vestise ca maslinul gras, a inceput iar a’nflorise si se putea iar a trai, caci Dumnezeu iar le facuse pe toate ca si la’nceput, iesise toti cu bucurie si au facut din nou altar, sa I se’nchine si sa’aduca ofrande, laude cu drag, ca si-au vazut moartea in fata, dar Domnul sfant ia protejat, sub aripa ocrotitoare, pe bratul sau fiind purtati, trecuta-u de o grea n’cercare si au iesit biruitori, caci ei I-au dat cu toti crezare si au ramas nemuritori, fata de cei ce nu crezuse si au pierit in gherle toti, cum zici ca nu sti, si nu auzi, cand tot pamantul peste tot, se stie astea, ca-s vorbite, si nu se pot a se opri, ele ne stau ca marturie, in multe locuri marturii. Apoi s-au raspandit cu totii, din fiii care au scapat, caci unul care il vazuse pe tatal lor ce s-ambatat, din pricina c’a dus amarul, si fiind cumplit dezamagit, vazuse goliciunea celui, ce Dumnezeu mult la iubit. A doua zi cand se trezise, si a aflat ce a facut, copilul pe care-l nascuse si an’draznit nechibzuit, sa rada de necazu’n care in sufletul amar avea, i’a blestemat ce-avea mai scump, pe fiul cel chema Canaan. Apoi au coborat cu totii, dupa ce anii au trecut si colindand spre sud apusul, vazuta-u lunci ce strabatu, si astfel ei se asezara in tara ce-au numit Sinear, ce le daduse din belsug, manoasele campii in ani. Dar o traire fara frica de Prea Inaltul Dumnezeu, de care ei se despartise si stand departe de’adevar, venise peste ei doar ganduri de la cel rau ce ia mintit, ca dupa ce-si zidise case, si mari cetati ce le-au numit, chiar dupa ei purtata-u nume si astfel tot mai ingamfati, au vrut ca sa ridice-un turn, si sa-l inalte in neant, cu care odata sa ajunga din nou la Dumnezeu in cer, si sa se-aseze intre stele, de unde ca niste misei, fusese candva dati afara si nu li se gasise loc, caci prin trufia inimilor, s-au lepadat de creator. Caci un nepot de-al lui Canaan zidise Babel si alte trei dintre cetatile mai mari ai tari zise Sinear. Apoi urcata in Aram, si alte patru cetatui zidise falnicul Ninive ce ajunsese ingamfat. Apoi cand turnul se-apucara ca sa-l zideasca in Sinear, dupa ce planul si’ncepuse ca sa ajunga’n ceruri iar, Cel Prea Inalt privi din slava si cand vazuse ce ‘ncepu, le-a incurcat la toti vorbirea de n’au sfarsit ce’au inceput, si neputand sa se’nteleaga de nici un fel ca nu stiau, sa mai vorbeasca limba care, pana atuncea o vorbeau. Si astfel Ham fiul lui Noe, s’a despartit de fratii lui, si a plecat cu tot cu casa, si se’asezase in Egipt. Din el se trag azi Egiptenii, si din samanta zisa Ham, care’i tinuse mai apoi, ca sclavi peste patru sute de ani. Pe cine oare apasase, pe insusi chiar fratii lui, pe’acei nascuti din Sem, un altul, din fiii alesi ai Domnului. C’asa-i aici in umbra mortii, cu toti avem de suferit, ca sa n’fruntam in batalie, pe cel ce’n cer s’a razvratit. Dar chiar daca-o sa bem paharul, de suferinte pe pamant, noi stim ca Cel ce-a purtat crucea, invingatori si biruind, o sa ne scoata pa’n la urma, ca El e rege’n veac de veac, si nimeni nu ne ia cununa, ce-n lupta toti am castigat. Si astfel raspanditi in lume, se’mprastiase toti deodat, si prin familii ce formara din triburi ce se asezau, am devenit cu totii neamuri, si ne-am tras toti din cei trei fii, din Sem, din Ham, Iafet si astazi, popoare n’tregi se raspandi. Doar din Cannan iesise Het, si din el se nascu Amor, din cele doua neamuri mari ne spune Domnul ca santem, ca si samanta nu de vita, ca rautate ca si ei, din ei se trage insusi omul, ales apoi de Dumnezeu.           

M-am hotarat sa astern din nou cuvinte pe hartie, sa vad pe cei ce sant din Dumnezeu, daca-au citit cu inima deschisa si de or strange’n inima de pot, pe Cel ce a murit pe lemnul crucii, pe Cel ce s’a dat jerfa ca pacat, pe Cel ce s’a lasat plesnit de bice, si mai apoi a fost crucificat. Am lipsit de vreme lunga, tocmai ca sa vad de e, vreunul care in suspine, cauta pe Dumnezeu. Iata ce aflasem insa; nu sant oameni cu suflet…sant de-acei ce’ntelepcine, vor sa stranga doar in ei. Dar nu stiu ca’ntelepciunea nu sta’n ei, caci e Isus, ci ei cred ca strang cuvantul, inseland pe Cel de sus. Nu asa se vine frate, nu se cauta asa, pe acel care lasase, slava si puterea Sa ! El sa dezbracat de slava, ca nu era un alt chip, sa coboare printre oameni, ce fusese parasiti, de puterea ce din ceruri, au pierdut-o in Eden, cum putea ca El sa vina, si cu toti sa Il vedem ! De aceea printre oameni s’a smerit si facut mic,…te-ai smerit si tu la cruce ca sa intelegi vre-un pic,…care multe sa iti spuna, toate’s tainele din veac, ce au fost ascunse’n Domnul, si caruia El pe plac, vrea ades ca sa le spuna, celor ce lor cauta,…dar de nu te-apleci la cruce, n-ai in cer ce cauta. Ca din cauza ingamfarii a cazut satan de sus, si’astfel fiu al neascultarii, la numit El…Belzebul. Tu ce vrei sa faci in viata,…doar sa stii mult despre El, s-au sa te smeresti la cruce, cand stii bine cine esti ! N-ai nevoie de iertare, nu stii ca esti pacatos, ai venit in adunare doar sa afli de Hristos ? Nici tu nu-ntelegi ce-i harul, si ca esti de El iertat, numai daca in iubire, v-ei fi si tu imbracat ! Cum sa vi la Domnul Slavei, la Cel ce-a venit din cer, fara sa-ti doresti ca eul, sa se duca in seol ! Cum astepti atunci scapare daca nici azi nu-ntelegi, ca nascut sa fi din nou, lumea ca s-o parasesti, trebuie sa mori pe crucea, ce fusese rastignit, si apoi sa-nvi din nou, un alt om cu chip slavit! Care stie ce e harul, si in nasterea din nou, sa cuprindem pe Baraba si pe ceilalti ce sant robi ! Unde este azi iubirea, sinteti greci de cautati, peste tot intelepciunea, s-au iudei de lepadati, dragostea care se-arata chiar si azi in casa Sa, unde santeti…caci va caut, v-ati ascuns azi printre frati ? Nu stiti ca de urci in stele, si de-acol vei fi dat jos, s-au in fundurile marii, de te-ascunzi n-ai cum sa mori, ca-ti trimite Domnul sarpe, si acol v-ei fi’n tepat, chiar la marginile lumii, nu poti sa stai aruncat,…din morminte toti afara vom iesi in ziua Lui, la’n viere unul nu e, sa nu stea inaintea Lui ! Cauta-L zmerit mai frate, nu crede ca esti ceva,…ca nu-I nimeni ca sa scape,… greu,..la judecata Sa. Nu sti, nu-ti aduci aminte, nici de magii de’alta dat, ca la case’n paratesti , pe isus nu l’au aflat ? Unde-L cauti azi intr-una, tot prin mari filaterii, nu stii ca in marea noapte, la pastori printre campii, au venit si-au dat de veste, ca Mesia s-a nascut, celor ce puteau in iesle, sa vada pe Cel nascut!, Domnul slavei sa lucreze, pentru noi cei Cel iubim, taina sfanta ce de veacuri, altii asteptau  pe rand, dar nu au putut sa vada cei ce doar Il cercetau, fara sa iubeasca harul si din inima doreau, o neprihanire sfanta si un Domn Mantuitor, far de care nime’n lume, nu poate-al vedea pe nori. Nu se poate scumpe frate al vedea pe Dumnezeu, daca n-ai iubit vrajmasii si pe frati si pe surori, caci Imparatia slavei e iubire si ajutor, far sa te cobori la iesle, n-ai sa fi al Sau popor. Asta e inselaciunea, de ai crede c-ai scapat, de mania viitoare daca ai fost botezat ! Mare este deznadejdea, ca sa afli ca Isus, cand umbla printre multime, El multimi ‘ntregi a spus ; ca cine primeste harul si din toti acei chemati, n-au sa mearga toti in slava, decat cei ce s-au luptat, doar in dragoste fierbinte, sant alesii sai de sus, caldiceii, la o parte, nu au cum sa ajunga sus. O n’selatorie mare este astazi pe pamant, cand aproape fiecare si-a ales ce i’a placut; nu mai vor ca adevarul sa’l primeasca in urechi, si-au ales invatatori, ce imparte pe nedrept, o mancare care duce, nicidecum la Dumnezeu, este aceasi plamadeala, plina de-aluat si EU, ce-o aveau si in vechime, ca asa L-au rastignit, fara Sa-l cunoasca si’astazi, in partide impartiti, iar scrasnesc din dinti cu totii si se’aprind de ard in ei, caci aici castiga hotii, si multimea de misei . Dar la urma ce vor face, oare acesti vindecatori, care nici pe ei nu poate sa se scoata din seol ? Va fi chin si zarva mare, cand vedea’vo pe Isus, ca la cea din urma goarna, trambita ce suna sus, va veni sa isi aleaga, pe acei ce prigoniti, au rabdat o viata ‘ntreaga si batuti si chinuiti, n-au iubit aceasta viata, ci pe ce-a ce sa promis, viata vesniciei Sale, viata ce pe inimi scris, le-a dat Domnul mostenire, si le-a fost in ajutor, cand la grele incercari, toti au dus aicia jos. Vino Doamne de invie, fratii ce-au murit martiri, si deschidele mormantul si adui printre cei vii, care au trecut necazul, si-au iesit biruitori, fa sa zboare impreuna, stolul cum se’nalta un nor, porumbei Tai ce-n lupta, au tacut si-au ascultat, de cuvantul Tau Stapane, care nu l-au lepadat M’am  hotarat sa scriu din nou….auzi-ti azi chemarea, si de iertat tu astazi poti, nu-ti pierde alergarea, smereste-te la crucea Sa, si lasa ingamfarea, ca nu e om a Il vedea, de lapada salvarea…nu poti ca sa fi mantuit, cum crezi si cand ti-e bine, de nu vi cand esti cercetat,  ramai printre farame, caci harul nu e pentru toti, ci pentru cei ce-un nume, in ceruri scris sta si la toti, le-a dat din al Sau nume. AMIN

 

Mai intai de toate asi vrea sa va spun dintr-o inima sincera si curata, un calduros an bun fratii mei, si tuturor celor care cu adevarat il cautati pe Domnul slavei, dorind totodata ca slava si puterea Sa, sa ne insoteasca in zilele de viata care ne stau inainte, si sa-l putem marturisi si in acest inceput de an, asa cum El ne va calauzi, tocmai ca sa ne unim gandurile si simtirile in aceeasi invatatura unica, din care putem doar sa primim putere si tarie in inimile noastre, mai ales ca stim cu totii ca fara puterea Duhului  Sfant, nu poate nimeni face absolut nimic, ci santem goi si neputinciosi inaintea satanei, care cauta sa ne separe de Dumnzeu, stiind ca fara pecetluirea data de Fiul prin Duhul, santem in continuare ai lui, chiar daca avem un botez si ne multumim doar cu atat, de care el nu se sperie, si nu-i este frica, asteptand sa pasim gresit si sa nu ne lase sa ne rugam pentru aceasta, tocmai ca sa ne poata tranti in pacate din nou, si a duce lipsa de adevaratul indrumator la viata, adica Duhul lui Hristos, amin. Va marturisesc ca nu am mai putut sa va scriu alte indemnuri in zilele trecute, tocmai din cauza impotrivirii lui, care a gasit o cale sa-mi blocheze blogul , dar iata ca impreuna cu Dumnezeu, am reusit din nou sa pot sa-l accesez din nou, tanjind dupa scrierile de altadata, nu am vrut sa-l reinoiesc din nou a doua oara, stiind ca pretutindeni sant cautat pe aceasta denumire aleasa inca de la inceput, unde primesc multumiri din cele mai indepartate colturi ale lumii, chiar si din Australia, dar la care vreau sa adaug si sa va imbarbatez, ca daca cumva se impotriveste si va avea izbanda, sa ma cautati sub numele meu pe facebook, unde ma puteti gasi, si de unde ve-ti afla un alt nume de blog, pe care o sa-l deschid cu siguranta daca v-oi fi nevoit. Acum ce vreau sa stiti dupa aceasta experienta urata de care se pare ca am trecut cu bine pana la urma, este ca noi cei ce propovaduim pe Hristos cu adevarat, noi santem urmariti zi si noapte de vrajmasul Domnului si iata-l acum si al nostru; pentru’ca cum a fost prigonit El, adica copacul cel verde, tot asa o sa fim si noi, ,,cei uscati” fata de El, si aruncandu-ne in lupta ca pe niste oi in miljocul lupilor si nu invers, este cu neputinta sa putem fi aici fericiti, avand in vedere ca, atunci cand se vede o raza de lumina, deja apare si intunerecul, care vrea cu orice chip sa ne bage in deznadejde, prin tot felul de incercari si de lucruri, care daca nu ne sant aratate de Domnul, par a fi niste lovituri pe care le primim fara sa le vedem, trezandu-ne prinsi dintr-o data si zbatandu-ne sa iesim din ele din nou prin tanguiri si rugaminti inaintea Lui, de care fiii curviei nu au parte, dar de care noi nu avem cum sa scapam, tocmai prin faptul ca dam din una in alta, slefuindu-ne si totodata proslavindu-si Numele, cel ce si El a suferit durere prin moartea Fiului Sau, atunci cand l’a lasat sa fie rastignit pentru pacatele noastre, amin; pentru care trebuie sa-i multumim necurmat nu numai cu buzele, dar si cu faptele noastre, fara de care, nu am fi nimic, ci credinta de care zicem ca am avut parte, ar fi o credinta moarta, cum se vede azi pretutindeni la cei mai multi. Pentru’ca stiu ca acesti flecari si amagitori, care nu sant in stare de nimic sa faca, sant plini de mandrie, si de ingamfare, tocmai ca indraznesc sa se puna de-o potriva cu noi care traim adevarul si la care am fost chemati de Isus si nu de oameni,  au inceput sa vorbeasca erezi care nu se vor implini niciodata, pentru’ca nu sant de-ai nostrii, ci au primit cu toti un duh de amagire, asa cum a proorocit Domnul, care ne spunea ca: Daca nu vor crede cand vor fi cercetati, si daca vor zadarnicii planul Lui Dumnezeu, cei de pe urma vor primii un duh de amagire prin care vor fi amagiti multi, ba chiar si pe ei insusi, in asa fel incat vor crede pana la urma in insusi minciunile lor pe care le spun altora, incat sa nu mai poata vedea nicidecum binele si raul si astfel vor fi prinsi in insusi viclenia lor. Ce asi vrea sa va fac de lamurit fratilor voua tuturor celor care Il cautati in smerenie pe cel ce este viu in vecilor, este ca Evanghelia ca si o taina a Lui Dumnezeu, nu se poate intelege de orisicine. Ce vreau sa va spun, este ca ea trebuie inteleasa din pozitia unui om de pamant, si care va trebui sa moara asa cum ia zis Domnul si lui Nicodim, desi era un invatator al Legii, dar care a recunoscut ca nu este mantuit si isi dorea acest lucru. Fratii mei, vedeti cata inselatorie este in cel rau, care azi vorbeste in fel si chip, si nu da ragaz omului sa se smereasca asa cum a facut Nicodim, care facea parte din Sinedriul de la acea vreme, si care avea un cuvant greu de spus in Israel cu privire la Lege, dar care n’a ezitat sa-l recunoasca pe Domnul Isus, ca un invatator venit de la Dumnezeu, vazand semnele si minunile de care era insotit in lucrarea Sa, si neputandu-i tagadui puterea nimeni de care era insotit, si de vorbele care le sorbeau cu totii de pe buzele sale odata iesite din gura, recunoscand astfel ca Dumnezeu era cu El. Astazi tocmai invers se intampla, pentruca cel rau a avut grija sa schimbe totul doar intr-o forma de inchinare si sa-i faca sa ajunga pe fiii intunerecului la carma adunarilor, tocmai pentru a opri proorociile si darurile Duhului Sfant, ca oamenii sa nu mai stie adevarul venit prin slujitorii Sai, ci sa vorbeasca ei insusi lucruri de nimic, dupa cum sant si ei, fara putere si deci fara Dumnezeu. Ce spuneam mai inainte, este ca Dumnezeu nu numai ca L’a trimes pe Fiul Sau Isus sa moara pentru pacatele noastre ca o jertfa din care a gasit cu cale sa ne rascumpere intr-un chip atat de minunat de sub osanda celui rau, dar a si propovaduit ceea ce avea de spus lumii intregi prin Fiul. Astazi vorbesc toti, luindu-si o asemanare fiilor lui Dumnezeu, dar sant fiii vrajmasului care nu au puterea Duhului Sfant, fiind prefacuti de tatal lor diavolul, sa semene cu fii neprihanirii, dar nu sant de-ai nostrii, iar el insusi se preface intr-un inger de lumina, tocmai ca sa fim confuzi in ai deosebi de cei adevarati.  Tocmai aici este intelepciunea lui Dumnezeu, care ne-a spus dupa cum sa-i deosebim. Caci nu toti cei ce zic ,,Doamne, Doamne”, vor intra in imparatia Tatalui Meu” ! ci cei ce vor face voia Sa !  Si astfel sant descoperiti fratii mei, caci ei n-au putere sa lase totul in urma lor, ca si cand ar muri si-ar pleca de pe pamant, si sa inceapa o viata crestina cu adevarat, pentru’ca nu sant de la Dumnezeu, si este usor de vazut asta; uitati-va la faptele lor; nimeni nu se lasa de serviciul si lucrurile lumii acesteia, toti fac scoli incontinuare, sant in lume din toate punctele de vedere, impreuna cu copiii lor, ca si nevestele lor, neascultatoare si nesupuse barbatilor lor, plini de boli si cautand pe doctori in suferintele lor, pe judecatorii tribunalelor atunci cand cred ca sant nedreptatiti, nu le place sa piarda nimic din ce au, si astfel isi cauta dreptatea in lume, si de la lume, dupa cum sant si ei de altfel. Vin si spun din nou, ca sa inteleaga fiecare; Evanghelia, care este puterea lui Dumnezeu, trebuie propovaduita de fiii lui Dumnezeu, carora le-a fost dat acest har; nici chiar acestia nu au toti darul de-a cunoaste toate tainele si toata stiinta, in ceea ce priveste cuvantul si nu altceva, de aceea trebuie sa vada fiecare de harul sau pe care la avut Dumnezeu, prin Isus Hristos, de-a primi o slujba de la El, si aceea trebuie sa fie facuta, si nu altceva. De aceea azi lipsesc cu desavarsire toate celelalte daruri din adunari, ceea ce Ii da pe fata ca sant niste fatarnici, ramanand doar cu vorbirile lor cu care amagesc si pe altii dar si pe ei insusi, fara sa se vada puterea prin care Nicodim la recunoscut pe mantuitorul, ca este un invatator trimis de Dumnezeu. Daca ei sant trimisi de Dumnezeu, trebuie sa aiba puterea Sa alaturi de ei in toata vremea, ca altfel cum ne-ar cunoaste cineva cine si de unde venim ? Unde-i nasterea din nou, unde sant roadele Duhului Sfant, si puterea de a invia pe morti, de-a curatii pe leprosi, de-a scate afara dracii, si de-a tamadui orice fel de boala si de neputinta din mijlocul celor prinsi, ca niste ostateci de razboi, in fiarele robiei si prin uneltirile celui rau ? Daca cineva are urechi sa auda ce zice Duhul tuturor celor ce citesc aceasta epistola.  Este adevarat ca toti cei mintiti acum, au fost mintiti mai intai in cer, si de aceea se si numesc fii ai minciunii si ai intunerecului, care au stiut cum sa se ademeneasca la umbra minciunii inca din ceruri, si astfel sa devina demoni. Nu uitati ca in ceruri toti au Duhul sfant, fiind finte ceresti; numai ca acestia si-au pierdut vrednicia si astfel ca si in epistola catre evrei la capitolul sase, Duhul ia parasit pentru vesnicie, fara ca ei sa mai poata face ceva, dupa cum se intampla si credinciosilor care nu-si duc vrednicia pana la capat si se lapada de Dumnezeu. Acum, ce este greu de inteles ca toti acesti dati afara din Imparatia lui Dumnezeu, si care astazi sant in vazduh, in oameni si in Adanc, schimba astazi scripturile si Cuvantul cel bun, ca sa piarda pe cati mai multi din noi, fratilor ? Cand ei si-au facut aceste lucruri unii altora pe cand erau in ceruri, pana ce sa intinat un numar foarte mare din ei, si anume, a treia parte dintre fiintele ceresti, care s-au alaturat lui Lucifer, si astfel voiau sa aiba un alt imparat, si nu pe Dumnezeu Tatal ? De ce va mirati atat de tare ca nu toti putem fi prooroci ?, sau vazatori?, sau sa inviem pe morti ?, sau sa vindecam pe bolnavi ?, sau sa facem toti semne si minuni ? Vedeti: ce asi vrea sa intelegem este ca Biblia trebuie sa ne fie talmacita de oamenii trimisi de Hristos, ea fiind o carte spusa de Duhul Tatalui, si auzita de Isus in interiorul Sau, si talmacita de Duhul Tatalui care era in El; De aceea nu putem sa zicem toti ca am citit-o si o stim; pentruca nu toti au Duhul, si astfel satana schimba prin cei ce nu sant pentru mantuire, Cuvantul, si vorbesc spre osanda lor; Dar lor nu le pasa, pentruca la aceasta au fost sortiti, neputand sa faca voia Lui Dumnezeu, ei stiu cu totii unde vor ajunge, si sant pusi la treaba de stapanul lor diavolul, care lucreaza in ei in toti, dupa cum si Domnul lucreaza in ai Sai, amin. Tocmai de aceea Domnul a chemaat doar pe apostoli la El, si le-a dat putere sa faca astfel de lucrari, invatatura lor trebuie azi cautata ca intotdeauna de la inceput; azi nu mai au nevoie de invatatura apostolilor, a proorocilor, ci au ajuns ca si cei ce au cazut in ceruri de la inceput, si cred ei intre ei, unii in altii, nemaiasteptand sa vorbeasca Dumnezeu prin adevaratii trimisi ai Sai, si dispretuind proorociile si lucrarea Duhului Sfant, punandu-se ei pe ei insisi in cinste asa cum a facut si satan, plini de o mandrie desarta, care in cele din urma Ii va duce la pierzare, si la iazul cu foc. Daca oamenii din lume, nu se baga peste invataturile celor cei invata, si asta pentruca oricum nu cred in viata vesnica cu adevarat , acestia de care vorbeam pana mai odinioara in schimb, se baga ca un foc intre noi, tocmai ca sa incurce cararile Domnului, si in parte reusesc, dar nu-i insala decat pe cei ce sant vrednici de inselat, ca si pe ei insusi. Deci cei ce vor sa fie mantuiti, trebuie sa primeasca evanghelia din gura celor adevarati si sfinti in toata purtarea lor, si nu de la ei insusi, sau de la cei a caror roade se vad ca sant stricate ca si ei, sau neputinciosi in a face binele si nu raul; Caci Imparatia lui Dumnezeu, nu sta in vorbe ci in putere, iar cand am sa vin la voi, vreau sa vad puterea celor ce vorbesc, si faptele lor, si nu vorbele de amagire, cu care se amagesc chiar si pe ei insusi, amin !!! Va scriu tuturor si va dau tuturor, o sarutare sfanta, pana ce ne-om putea vedea fata in fata macar cu cativa care ve-ti dori acest lucru. Fiti sanatosi in Domnul nostru Isus Hristos, si tineti adevarul pentru care stiti bine ca si-a dat viata amin.

Am trait strain intr-o lume straina. Am pribegit inchis in temnita de veci. Am fost legat in lanturi si’n catuse. Am fost strain si’n inima stingher. Am fost aproape sa ma’ncerce moartea, si sa ma smulga afar dintre cei vii, dar iata cat de buna mi-a fost soarta, sa pot sa fiu scapat si renoit. Fugeam si nu stiam unde am sa ma opresc, fugeam si nu simteam nimic in piept, fugeam si nu-mi vedeam scaparea, si niciodata multumit nu ma simteam. Fugeam si alergam cum nu sant pasari, care sa zboare si sa nu se poata opri, eram un phoenix care sus in aripi, aveam de dus pacatu’n vesnicii. Eram nebun in mintea mea de’atuncia, si nimeni nu putea a ma opri, caci pasarea n’altata n’o poti prinde, si nici sa-i vezi clar chipul, nu’l poti sti. Turbata imi era fiinta de-a cunoaste, si de-a vedea in jur ce s’a creat, eram de neoprit cum nimeni altul, vreodata poate’n viata a’ncercat. Parca nu-mi ajungea nici locul, timpul, si parca’n toata alergarea mea,  nimic nu imi dadea sa’mi satur chinul, care’n adanc cu greu ma framanta. Unde-i raspunsul oare cum sa-l aflu, si unde dupa ani sa pot fugi, ca n-am ramas decat cu deznadejdea, cu sufletul amar, si chinuit. Ce pot gasi daca nimic nu este, si ce sa caut cand eram pierdut, afara ploaia scursa din neantul, din nori ce’ntuneca pe toti cei vi. Eu eram unul din ei pe care, si la ales sa’l puna-a alerga, sa nu pot ca sa vad, desi cu ochii, m’i se parea ca tot ce e, eu pot vedea. Umblam in bezna de pacat ce apasa, pe orice trecator de pe pamant, si linistea pe care o cautasem, ma afunda mai mult in rataciri. Ea nu era prin locurile care, o cautam in nestiinta mea, era ascunsa de privirea care, o cauta cu ochi in lumea sa. Ea nu-i de’aici si n’o gasesti in viata, de framantari si numai de’a avea, e diferita, e scaparea care, te face apoi cu’adevarat ca ea. O fericire care in cuvinte, nu pot sa ti-o arat, ci simtul doar, pe care trebuie ca sa’ti atinga finta, si inima ce fuge in zadar. O batalie ce se duce aprig, pentru’a scapa ca sa o poti vedea, nu este o mai mare lupta’n lume, care se da in univers ca ea. Si toate astea se fac pentru mine, pe cand eu nu stiam si nu le simt, dar cine sant eu oare si de unde, am un asa pret mare, un pierdut ! Un om ce nu-si gaseste locul care, Il cauta ca pasarea pe cuib; dar macar ea Il stie ca-i pe’aproape, caci singura cu ciocul, si’l facu; Dar eu ! cine sant oare si de unde, din care neam de vita sant facut, daca in ceruri fintele se lupta, sa scap de sub puteri de nestiut ? Cine ma poarta zilnic si de unde, m’i se sopteste a mai cauta, sa caut ce, ca nu am dat de nimeni, caci nimanui vreodat nu i’a pasat ! ce caut eu ? Da-mi Doamne ochi ca sa strapunga zarea, da-mi ochi te rog ca sa Te pot vedea, caci de vreodat Te cauta saracul, Tu nu Il lasi sa strige in zadar. Pe Bartimeu in cartea Ta cea sfanta, eu am vazut cum tina I-ai facut, sa vada deslusit copacii care, in oameni se facu dupa ce Tu, I-ai pus scuipat si’n tina de pe uliti, L’ai uns cu mana de vindecator, si ca sa-l vada tot norodul Doamne, la Siloam ca Sfant vindecator, trimisul-ai ca vesnic marturie sa fie pentru toti acei bolnavi, ce nu isi mai gasise vindecare, ci in nadejde toti Te asteptau, sa Te cobori ca sa le tulburi apa, si sa le cureti ranile pe rand, odata’n an cu sufletul la gura, Te asteptau din ceruri coborand. O Doamne, plang, si sufletu-mi suspina, deschide-i gura azi la Bartimeu, sa strige care-i apa Ta divina, de cate ori in an vi pentru ei, si cat le esti Tu Doamne de aproape, la toti bolnavii ce nu pot vedea, la cei ce sant trantiti de boli si patimi, cant toata lumea azi e’un Siloam. Durerea geme si necazul este, ca painea la saracul ce tanjind, se uita spre acela care are, si foamea vrea cu greu asi potoli. Nu-ti fie teama azi de nu vezi bine, si nu te da n’apoi cum au facut, parintii orbului care’n nestire, spuneau ca il cunosc, dar ca nu stiu, cine’i acela ce’i deschise ochii, copilului de treizeci si opt de ani, ce niciodata nu vazuse fata, acelei ce l’a piept la alaptat, iara acuma cand Ii cunoscuse, fazuta fata lor de mincinosi, cu care Il tradase si mintise, pe Domnul slavei, unor pacatosi, ca nu cumva sa fie dati afara, din Templul care l’au iubit mai mult, facut din piatra cum erau ei insusi, si lepadandu-se de Cel trimes de sus. Cat bine sa va faca Domnul oare, cati dintre voi santeti si azi parinti, de lepadati pe Domnul slavei care, v’a vindecat de boli si cat de multi, v’ati dat copiii prada la necazuri, i’ati prigonit ca au fost vindecati, cati Bartimei ati lepadat in strada, si cum de credeti ca o sa scapati ! cand ei sant cei ce nimeni nu Ii vede, si care de Isus sant vindecati ! Voi ziceti ca vedeti si nimeni altul, nu e mai bun in ochii unui orb, dar tineti minte poate , Izabela, regina a caror ochi mancati de corb, si carnea ce-i mancase’n haite cainii, si sangele cea curs din ea pe jos, atunci cand ostile spalase carul, iarasi Ahab barbatul ei zacea, in car intins si prins de agonie, cel ce de Domnul, nici ca Ii pasa! Ei sant aceea ce viata vreau sa-i curme, la marele prooroc trimes din cer, cand painea si-o manca cu’amaraciune, ascuns prin stanci in muntele Carmel. Dar n-au avut izbanda sa-l gaseasca caci Dumnezeu era de partea sa, si nici o iota nu o sa lipseasca din cele scrise azi in cartea Sa.  Nu-s astea pilde pentru toti aceea, ce inaintea Lui cu toti vom sta, sa zicem ca nu-L stim pe Domnul slavei, sau sa iubim mai mult, ce vrea lumea ?  Pamant iubit din care-ti tragi fiinta, nu tine glasul sus ca ai sa plangi, curand atunci cand vasul ti se va sparge, vei zice poate ca a fost un vis, care atunci cand cade este cioburi, de nimeni nu il poate aduna, a fost odata se va zice’o vreme, si’apoi se uita ca si cand nu’era ! Caci viata-i trecatoare ca si visul, pe care’l uiti si vrei sa’l amintesti, dar viata, nu poti sa o uiti vreodata, si’n remuscari ai sa ti’o amintesti. Caci nu e om sa plece si sa uite, ca a trait vreodata pe pamant, mai bine cauta-L sa iti deschida ochii, pana cand nu te’arunca in strafund. Caci nimeni n’o sa poata sa te scoata, vreodata sa mai poti a Il vedea, si recunoaste-ti vina care, o porti acum ca jug pe ceafa ta ! Nu astepta sa zici ca totu-i gata si nu mai poti sa faci deacum nimic, ci date langa El si tu la dreapta, ca si talharul care L-a iubit, ca nu-i pacat ce ai facut in viata, ca El sa nu ti-l poata a ierta, dar fate mic si Numele-i inalta, de azi’nainte tu in casa ta. O, Doamne, fa astazi ca adevarul, sa faca slobode noroade n’tregi, si sa desfaca de catuse stranse, pe toti acei ce numele in cer, le stau de veacuri scrise cu priboiul, de mana Ta ce inca nu i’a sters, si fai sa laude de astazi harul, si poartai Tu spre portile ceresti, ce inca stau deschise pentru neamuri, si unde orisicine poate intra, mai lasa Doamne Sfinte inca harul, primeste-ne si nu ne lepada ! Fa ca si neamul meu sa vada harul mare, in care ai cuprins si viata mea, si de mai poate a avea scapare, te rog asteapta-i nu Ii lepada ! De vrei sa lapezi Doamne pe vreunul, acela-s eu ce merg in locul lor, dar fai sa simta ce-am simtit eu Doamne, cand cuiele stapunsa trupul Tau ! Fa doar atat te rog si pentru mine, chiar daca am gustat din harul Tau, aduga-i pe ei ca pentru Tine, si stergema afar din sulul Tau. Caci stiu ce-nseamna acum suferinta, si stiu sa rabd Isus de dragul lor, iti multumesc ca Tu mi-ai dat credinta, sa pot ca sa le fiu mijlocitor. Grabeste ziua cea sfanta, mare, cand sa le vad genunchii indoiti, cand lacrimile curg pe fata care, de ani de zile fosta’u toti orbiti, purtati de tatal poftelor cel care, viata a vrut la toti a o curma, Te rog Isuse fa ca pan la moarte sa vad ca-s mantuiti si nu-s lasati. Fa-mi binele acesta care astazi, Ti-l cer cu mare dragoste din piept, din inima ce bate pentru Tine, si lupta ce am dus-o si iubesc, sa lupt alaturi de cei drepti si care, urasc pacatul si minciuna sa, sa ducem cu izbanda pa’n la capat, tot ce ne-a fost de Tine incredintat. Gaseste si astazi tina inca Doamne, mai pune si’azi pe ochii tintuiti, pe’atatia Bartimei ce Ii orbise, stapanul lumii ce Te-a tintuit, dar care nu are putere asupra celor care vrei sa-i scapi, mai scoate-o Magdalena sfanta Doamne, si-un Lazar care asteapta inviat ! Ridica iar un tinerel din racla, si da’l n’apoi din nou la mama sa, si porunceste dracilor ce-astepta, cu frica’n san, pe nori venirea Ta ! La toti le este frica ca se’apropie, venirea Domnului Isus Hristos din cer, dar nu poate opri imparatia, a celui ce strapuns a fost in piept, caci pentru asta si’a dat Domnul viata, sa schimbe totul iata pe pamant, sa ia din mana celui care, sa rasculat in ceruri, pe pamant, si’a vrut si el sa’mparateasca, dar nimeni nu l’a pus ca imparat, tot ce-a vrut sa faca, n’aintea ochilor sa ruinat. O, Doamne, striga azi din ceruri, si fa sa fuga la porunca Ta, si lepra cea cazut in Iordanul, cand Elisei pe Naaman la curatat. Fa si astazi s’auda lumea de strasnica petere ce o ai, sa se’nmulteasca Doamne si azi painea, ce turmelor de gloate le-o dadea-i. Dale cuvantul tuturor din jurul, ce stau si azi si’astepta tot flamanzi, s’auda purul sfant doar adevarul, ce de pe buze astazi le-au fugit, la cei mai multi ce nu mai sant instare sa de-a lumina celor ce sant orbi, cetati ce stau ascunse’n dosuri, ruine care cred ca nu se vad, ce nu mai mangaie demult bolnavul, si nu mai au habar de vorba Ta, a caror frica n’o mai au in inimi, si nici nu se mai pot vreodat scula. Astept ca trambite sa se auda asa cum Tu Isus mi-ai aratat, ca o sa aduci pe altii noi in turma si impreuna iar vom n’ainta. Lucrarea Ta se va sfarsi la capat, caci mai sant orbi ce vor a Te sluji, iar cei ce zic ca vad se poticnira, n-au inteles ca staulele’s plini, si Domnul este acum la usi si intra, la nunta Sa nu poti veni oricum, de nu ai untdelemn in vasul care, El Templu Sfant a vrut a ti-l facu. Nu mai e timp mult de zabava frate, si nu mai poti sa o lungesti pe drum, ca zilele ce stau in fata iata, El le scurteaza pentru cei placuti. Grabeste dar si intra sus in tinda, ca Duhul Sfant sa poti sa Il primesti, ca nu e’n cer nici o faptura care, sa urce’n carne s-au sa ia’n desert, vreo vorba ce a zis stapanul slavei, El care este’n veac stapanitor, ce porunceste zorilor sa vina, si toate se supun de dragul lor.


Pacea sa domneasca in inimile tuturor ce iubesc pe Dumnezeul lui Israel, care ne-a aratat dragostea Lui nespus de mare, prin insusi faptul ca a dat pe singurul Lui Fiu ca jertfa pentru pacatele noastre, a tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem, si astfel sa devenim si noi copii ai Sai, prin infierea facuta de Duhul, si recunoscuti ca fiind rascumparati din mijlocul celor multi, si in Numele caruia oricine va crede, va putea fi mantuit, daca va tine pana la sfarsit aceasta taina minunata in inima lui, si anume pe Hristos, fara de care nimeni nu va vedea vreodata pe Dumnezeu Tatal, amin. Fratilor vreau sa va spun ca in dragostea care vine de la Dumnezeu, si care a fost turnata in inimile noastre prin Duhul, va port in rugaciunile mele inaintea Lui Dumnezeu necurmat, si-L rog ca nu cumva sa slabiti in putere, acum inainte de venirea Lui care este mai aproape ca niciodata, si ca in scurta vreme va veni la fel cum Sa si inaltat, astfel incat orice ochi Il va vedea, dar putini vom fi salvati din cei ce vom fi gasiti credinciosi Lui cu adevarat, amin. Ce vreau doar sa va aduc aminte, este ca inca de la inceput El ne-a spus ca vom fi urati de toti din pricina Numelui Sau, si a Cuvantului pe care n’i la dat, si asta incepand din casa, si cetatea din care facem parte mai intai, apoi de rudele si prietenii nostrii care nu au parte de chemarea de care am avut noi parte prin harul Sau nespus de mare de a fi mantuiti, aflandu-ne pe acest pamant unde intunerecul veacului acestuia i’a orbit pe toti oamenii, vrand sa-i duca la pierzare, incepand mai intai cu cei dragi ai nostrii, care ne prigonesc fara sa le facem vreun rau, sau sa fim vrednici de lepadat, mai ales acum dupa ce am scapat de uneltirile satanei nemaiputand sa facem cea ce faceam odinioara impinsi de el, astfel ca nu ne mai potrivim lor in mijlocul carora trebuie sa fim ca niste lumini in lume, dar care cei mai multi dintre ei, nu sant alesi pentru mantuire amin. Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca: ,, N-am venit sa aduc Pacea, ci mai degraba dezbinare; caci acolo unde vor fi cinci intr-o casa, doi se vor scula impotriva la trei, si trei se vor ridica impotiva celor doi. Mama impotriva ficei, si fica impotriva mamei, tatal impotriva fiului, si fiul impotriva tatalui. Fratilor, nadajduiesc ca niciunul din voi sa nu cumva sa creada, ca toti dintr-o familie sant chemati de Domnul la imparatia Sa, ci numai cei a caror nume le-a fost scris de insusi Domnul, in cartea numelor oamenilor care se afla in cer, si care va fi deschisa numai in ziua judecatii. Acum  ce vreau sa va amintesc fiecaruia dintre voi care iubiti pe Dumnezeu, este ca Dumnezeu a iubit pe Avraam si i-a dat mai multi fii afara de cel venit prin Sara si asteptat pana la o suta de ani prin credinta, dar niciunul din ei nu a fost iubit de Domnul ca si Isaac care era pentru mantuire; ceilalti au trebuit sa fie separati de Isaac si izgoniti de insusi tatal lor Avraam, la porunca Lui Dumnezeu, tocmai ca sa vedem ce inseamna alegerea facuta de El ! La fel a fost apoi si cu cei doi fii ai lui Isaac; Dumnezeu a iubit pe Iacov, si a urat pe Esau, care venise de la cel rau ! Dupa cum v-am mai spus si in alte epistole pe care cred ca le-ati citit cu bagare de seama, caci numai asa puteti pricepe voia Sa, daca vom lua aminte cu adevarat la Cuvantul Sau, si in smerenie sa urmam mai apoi, toate cele scrise de El, pentru mantuirea noastra, amin. La fel a fost si cu unele din fetele lui Lot, care au ramas in Sodoma la plecarea tatalui lor, si care au murit, ca si nevasta lui care a fost facuta intr-un stalp de sare daca n’a crezut, desi a avut harul sa fie scoasa din Sodoma, insa ia parut rau dupa cele ramase si dupa nepoti, in loc sa fi privit inainte spre Dumnezeu, care le-a poruncit sa nu se uite inapoi, find astfel gasita necredincioasa cuvantului Domnului ; la fel este si astazi, nu putem sa plangem pe cei nemantuiti, si sa uitam de cei ce sant ai Lui Dumnezeu fratii mei ! Lasati mortii sa-si ingroape mortii, iar noi sa mergem sa propovaduim Evanghelia si sa facem ceea ce n’i sa incredintat de Domnul fiecaruia, altfel degeaba zicem ca am crezut in Numele Lui, nu vom avea parte de El, si noi stim fiecare ce este in noi, nu putem sa ne ascundem. Alegerea o va face Dumnezeu, care nu se uita la fata omului, si caruia nu-i poate nimeni schimba planul Sau, stabilit inca din vesnicii fratii mei. Sa ne aducem aminte de Marele preot Eli, caruia Dumnezeu i-a vorbit prin proorocul Samuel desi era inca un copil, si pe care la lepadat pentruca pusese pe fiii sai inaintea Lui Dumnezeu caruia trebuia sa-i dea mai intai cinstea cuvenita si nu fiilor lui, care pacatuiau si pe care nu-i mustrase pentru pacatul lor ca sa se teama, iar Dumnezeu voia sa fie omorati pentruca Ii facuse si pe altii sa cada in pacat. Luati aminte la puterea si promisiunea facuta si tinuta de Ana, mama lui Samuel, si chiar tatal acestuia, care n-au dat inapoi de la juramantul facut, desi inima lor tanjea dupa unicul lor copil avut la o varsta inaintata, dar care n’au ramas nerasplatiti de Dumnezeu, care stie sa mangaie inimile zdrobite, si ia binecuvantat pentru Samuel, cu alti cinci copii, fratii mei dragi, dar nu au dat inapoi. Noi astazi despre ce pocainta vorbim, si cine sufera cu adevarat pentru Hristos Isus, care a suferit pentru pacatele noastre a tuturora ? Nu va lasati mintiti niciunul din voi, pentrca Dumnezeu, nu se lasa batjocorit, prin faptul ca-i pomenim doar Numele Lui Cel Mare, si nu santem in stare de nimic, cand stim bine caci credinta fara fapte este moarta, ca si trupul fara duhul de viata in el, este de asemenea mort; la fel si cu noi, care scriem si publicam tot felul de carti, si nimeni nu mai aude de nimic in aceasta credinta, nu doar vorbele despre Dumnezeu, ci si implinirea celor invatate de Duhul, noi care astazi traim asa zisa credinta, omorandu-ne doar dupa anvoane, doar sa spunem altora Evanghelia ca pe o poveste, de domeniul trecutului, si fara sa implinim nimic din ceea ce-au patimit absolut toti fratii nostrii din toate vremurile, astazi cand cei mai multi sant lipsiti de puterea Duhului Dfant si neputand face nimic fara Hristos, santem dati pe fata inaintea celor trimisi de Dumnezeu, care si astazi sufera si duce greul ca intotdeauna, si care nu se pot lasa mintiti de cei ce cred ca mantuirea s’a modernizat odata cu lumea, cand noi stim bine, ca trebuie sa fim nascuti din nou, si ca lumea merge la pierzare din totdeauna, astfel incat oricat ar avansa ei in intelepciunea lor,, cum a fost si Babionul odinioara”, noi stim cu totii ca nu este altceva decat o nebunie inaintea Lui Dumnezeu, amin. Acum aceste lucruri sant o mirare pentru ei daca le aud, pentruca toti alearga spre pierzare, si au ajuns sa alerge odata cu ei la acelasi desfrau, si uitand de cei chemati de Domnul din toate veacurile, care i’au slujit Lui, cu mare scumpatate, si au fost dusi unii din ei chiar in casele imparatilor, dar nu s-au lepadat de Cel Sfant, astfel ca pana la urma tot au fost incercati, dar au iesit biruitori pana la capat, pe cand ei cei de acum, cei mai multi, lipsiti de putere, nu cauta decat folosul lor, si nu al Lui Hristos, astfel incat toti traiesc din plin, si zic ca-l lauda pe Dumnezeu, si uita de adevaratul Cuvant care spune ca pentru a intra in imparatia Lui  Dumnezeu, trebuie sa trecem prin multe necazuri, amin. De aceea zicea El: ,, In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, caci Eu am biruit lumea” ! Aduceti-va aminte de Maria si Iosif, caci inca de la inceput au suferit, si nu s’a gasit loc pentru ea, nici cel putin unde sa nasca pe Domnul slavei; Apoi au fost trimisi de inger in Egipt, pentruca stiti ca imparatul Irod cauta sa’i curme viata copilului, dar Dumnezeu a fost cu El; dupa moartea acestuia, Iosif a fost instintat intr-un vis, sa se intoarca din nou in Israel, dar de frica fiului acestuia care domnea, s-au dus in Nazaretul din Iudea, si asfel s’a zis despre El ca este Nazaritean. Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre, cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri, din partea Celui Prea Inalt, care va indeamna din nou sa nu slabiti, ci sa cresteti in putere, in urma auzirii Cuvantului Lui Dumnezeu, si tineti adevarul cu riscul vietii voastre, asa cum a facut si Domnul nostru, care nu a dat inapoi de la moarte nicidecum, si care a intarit si pe fratii nostrii dintotdeauna, si ne-a lasat astfel o pilda, ca si noi sa calcam e urmele Lui, si-a celor ce l-au urmat cu adevarat, amin. Feriti-va de tot ce vi se pare rau, si este vrednic de pierzare, ca si de cei ce vor sa va duca sufletele in ratacire, astfel ca nu fac altceva dacat cauta sa traiasca de pe urmele si foloasele voastre, dar nu sant instare de nimic, ci va propovaduiesc calea cea larga, facand pe Dumnezeu neputincios in vindecari si puterea Sa dumnezeiasca pe care El ne-a dat-o, si intorcandu-se din nou la lume, propovaduiesc stiinta veacului acestuia, care in curand v’a pieri, si de care soarta toti cei ce-i asculta, va avea parte de aceeasi pieire ca si ei. Noi nu putem uita de neprihanitul Iov fratii mei, si nici de prietenii lui care n-au aratat mila fata de el atunci cand a fost incercat, si cu care de fapt Dumnezeu S-a laudat inaintea celui rau, cunoscand dragostea pe care o avea Iov fata de Domnul, dar care a fost desconsiderat de ei, si care dupa cum bine stim, nu au fost calauziti de Duhul in judecata lor fata de Iov, ci au uitat ce inseamna,, Mila voiesc, si nu jertfa”, caci cine are mila, de mila va avea parte, amin. Toti cei ce nu mai puteau fi vindecati, intotdeauna si-au gasit tamaduirea la Domnul, aduceti-va aminte, caci ei cand umblau prin pustie, erau vindecati de Domnul, si nu aveau alt doctor fratii mei ! Cand au intrat insa in Canaan, au cazut de la credinta dupa ce murise Iosua, robul Domnului, si incuscrindu-se cu neamurile, pe care nu au vrut sa le inlature, din pricina fetelor acestora care erau frumoase, si pe care si le-au luat de neveste dupa placul lor, au fost dusi in ratacire dupa cum zisese Domnul, si astfel s-au lepadat de credinta adevarata, si au ajuns sa aiba doctori cu vremea, caci Dumnezeu Ii lepadase si nu-i mai asculta, fiind mai apoi imprastiati pe intreg pamantul, pana la marginile lui. Astazi este la fel cu cei ce zic ca-l cunosc pe Dumnezeu: Au ingaduit casatorii dupa bunul plac al celor din adunari, si s-au incuscrit cu lumea, care a adus invataturile lor in adunari, si astfel nu-l mai cunosc pe Dumnezeu, si au aceeasi purtare si imbracaminte lumeasca, mintind ca ei sant ai Domnului, pe cand Dumnezeu nu-i cunoaste, si nici nu le ia in seama rugaciunile, dovada ca sant loviti cu tot felul de necazuri si boli, iar salvarea si-o gasesc la lume, la oamenii ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. De frica zilei de maine in care traiesc cu totii, niciunul nu se lasa de siguranta in care si-au pus nadejdea, astfel ca urmeaza cu strictete scolile care cred ei ca le va aduce castig, si continua viata mai apoi departe de voia Lui Dumnezeu, care ne-a invatat s’o rupem cu poftele lumii, si sa traim prin credinta, asa cum au lasat totul si fratii nostrii, si au trait chinuiti si apasati, dar care dupa ce au umblat aici pe pamant tristi si prigoniti, acum sant la masa cu Avraam, si toti cei ce au biruit pana la sfarsit ca si Lazar cel plin de bube si flamand, asteptandu-ne pe noi cei ce am lasat totul ca si ei, si umblam prin credinta, nu stam, strangandu-ne astfel o comoara in ceruri, care nu va seca niciodata, si pe care nimeni nu ne’o poate fura vreodata, amin. Sigur ca santem prigoniti daca calcam pe urmele celui ce ne’a aratat calea Sa, si facem voia Lui, dar ce ne pasa? Noi una stim: Vrem sa ajungem in corturile pregatite de insusi Dumnezeu, si nu de mana omeneasca, si sa fim alaturi de Domnul pentru vesnicia, care sta in curand sa inceapa, pentru fiecare din noi, care parasim acest trup de lut, a carui suflet in curand ne va fi imbracat intr-un trup de slava, dupa cum Domnul ne-a promis, amin. De aceea santem ocarati zi si noapte, pentruca avem nadejdea aceasta vie, a invierii pe care ei nu o au, s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o, pentruca sau uitat la fata omului, si nu la Cel cea murit pentru noi toti, si au devenit dupa proorocia spusa de Domnul: multi din cei dintai, vor fi cei de pe urma, si multi din cei de pe urmaa, vor fi cei dintai, amin. Asa dupa cum bine stim ca Dmnul este mielul Lui Dumnezeu, in sensul cuvantului pe care il stim cu totii ca S-a dat pe sine insusi ca jertfa pentru noi toti care credem in El, si S-a dus ca un miel la taiere fara sa scoata o vorba, tot asa fratii mei El este si Leul din semintia lui Iuda, sau cu alte cuvinte razbunatorul, caci cine va putea sa stea inaintea Lui atunci cand va veni Ziua razbunarii Sale, cand isi va varsa mania peste intreg pamantul ? La fel cum i-am simtit dragostea Sa fata de noi, prin faptul si nu doar prin cuvantul Sau, ca a dat pe singurul Sau Fiu ca jertfa pentru pacatele noastre, tot asa El este si un foc mistuitor, pe care il vom vedea in curand, asa cum i-am vazut si dragostea ce-a dainuit de sase mii de ani, pe care a avut-o fata de omenire, si in care a vorbit in fel si chip, dar omul nu a luat seama, decat foarte putini. De aceea ne si spunea in echime, sa nu ne facem chipuri cioplite de nici un fel, ca n-ati vazut Fata Mea, ci doar un foc mistuitor, care acum este gata sa parjoleasca pe toti acei nesupusi si neascultatori Lui, ca rasplata a indelungei Lui asteptari. Pana si firea ne spune fratilor ca daca oricare din noi am fi trecut prin aceeasi indelunga si nespus de mare rabdare, in urma unei jertfe platite pentru niste pacatosi, din care cei mai multi nu I-au luat-o in seama, am fi facut la fel, razbunandu-ne cumplit pe cei nepasatori si nesupusi, si alegandu-i pe cei buni si ascultatori din mijlocul lor, care au infruntat prigoane de tot felul. Nu se cuvine sa dam o astfel de pilda fratilor, pentruca niciunul din noi n-ar putea face nici pe departe asa ceva, nici nu ne sta vreunuia in putinta, afara de El, dar ce vreau sa va fac doar sa intelegeti ca si dragostea are limitele ei, si ca orice lucru are un sfarsit in lumea in care traim, dupa care va veni judecata ce-a dreapta, in care cei ce si-au gasit placerea in nelegiuiri, nu vor putea sa ramana in picioare inaintea Sa, ci vor fi despartiti de Dumnezeu pentru vesnicie, fara a mai putea vreodata sa fie iertati sau adusi inaintea Lui. Ce trebuie sa intelegem este ca: aceasta separare trebuie sa aiba loc inca de aici; ca nu putem sa facem nimic de la noi, si ca Domnul pe cine il alege, il ajuta si la schimbarea pe care o da cuvantul Sau, prin nasterea din nou, de care altii nu au parte, degeaba se boteaza in apa, daca nu vin sinceri la marturisirea lor; daca aceasta marturisire este facuta doar de pe buze, si nu vine din inima, ea ne va impinge la o mai mare osanda in viata de apoi, pentruca ; va fi vai de aceea care au stiut voia Mea, si n-au facuto ! ei vor fi batuti cu mai multe lovituri ” ! Toate indemnurile Domnului erau de-a veni la El sincer cum i’a zis lui Natanael : iata un Israleit in inima caruia nu este viclesug ” ! Faceti o deosebire intre aceasta proorocie, si proorocia facuta de Ioan botezatorul: ”Pui de naparci, pentruce vreti sa fugiti de mania viitoare” , mergeti mai intai si faceti fapte vrednice de pocainta, si apoi veniti de va botezati ” ! Vedeti fratii mei, ce inseamna ca fii intunerecului sau ai pierzarii sa se prefaca in fii ai neprihanirii, si sa intre intre noi ca si neghina in grau, incercand sa inece graul, si sa nu se mai poata culege nici o roada ? De aceea aveti grija si feriti-va de orice vi se paare rau, prin Duhul care nu va v’a lasa prada acestor necurati, care se dau a fi deopotriva cu noi, dar a caror fapte se vad deslusit de la departare, si care nu sant insotiti decat de limbile lor ascutite, despre care Domnul ne spune ca le vor putrezii in gura, si ochii in cap, va sari carnea de pe ei, pana ce inca trupul nu va atinge pamantul, la venirea Sa, pe care noi o asteptam atat de mult, si pentru care si suferim, amin. Ei se vor lepada curand la lepadarea de credinta, care va veni tocmai din aceasta pricina, ca sa-i vedem pe cei ce vor lua pecetea stapanului lor de care au si fost stapaniti, si a caror rasplata va fi groaznica impreuna cu el, tatal minciunii, toti fiii pierzarii vor avea ca sfarsit ramanerea pe acest pamant care va fugi dinaintea Lui Dumnezeu la judecata care va fi dupa mia de ani, si pe care se va dezlantui apoi adevaratul iad de care se vorbeste in atatea randuri, si care a fost pregatit de Dumnezeu, pentru toti acei neascultatori si neincrezatori in El, ca o rasplata pentru toata aceasta lucrare nespus de tainica, in care sa purtat tot acest razboi duhovnicesc, ca sa iese la lumina toti acei gasiti buni, si reantorsi la locul lor in domnii si stapaniri in locurile ceresti, dupa ce au fost rascumparati din nou, prin sangele Lui Isus Hristos, la viata vesnica, si care nu si-au iubit viata tinand sus advarul, si Numele Sau Cel Sfant, amin.

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 


Ca apele ce curg in rauri mari si ca cele ce cad in gol de se prabusesc asupra rapelor abrupte, de parca s-ar napusti pe buza marginei ei care pare s-o inghita, asa este cuvantul Tau pentru cei ce-l iubesc si-a caror inima este la Tine, care nu se mai satura sa-ti vada fata niciodata si stralucirea intregii Tale fiinte Doamne. Tu care sezi pe un scaun de foc, si in lumina caruia nimeni nu poate patrunde, Tu al carui glas atunci cand vorbeste, rasuna pe intreg pamantul si se rostogoleste deasupra cerului de la o margine la alta, asa incat nu mai stie nici o vietate incotro s-o apuce, iar oamenii se ascund de frica Ta, si-si iau copiii pe care si stang la piept de vuietul glasului Tau, de care fiarele pamantului dau buzna in vizuinile lor tremurand si asezandu-se in genunchi parca inaintea Ta, cu suflarea taiata de frica si urechile plecate, isi tin pui aproape, si fara sa miste vreunul, in cer si pe pamant, Tu-i mustri fara sa Te vada si se tem fara sa-ti areti slava Doamne, atat esti de mare, de pana si cei mai mari imparati isi aduc aminte de Tine, cand vad fulgerele care brazdeaza cerurile, ca o panza de paianjen care parca ar vrea sa prinda totul in ea. Dar in bunatatea si legamantul pe care L-ai incheiat cu robul Tau Noe, Tu faci ca ele sa se scurga in pamant, de parca sant inghitite ca niste sageti ce in el isi gasesc tinta, Doamne. Cat sant de minunate lucrarile Tale, si cat de puternice iti sant poruncile gurii Tale, caci mii de ingeri coboara in osti si calari, altii in zbor se invart si ajung peste munti, de unde porunca -Ti asteapta s’auda, si se reped peste veacuri ce vin, sa arate ca Tu esti stapan peste toate, si Tu faci ce vrei in cer, pe pamant, caci Tu le-ai facut si a Tale sant vesnic, le lasi daca vrei, iar de nu, le ingropi ca’n mormant. Cum sa nu vezi ce inghet se arata, de muntii din gheata par stanca din cer, ce de ani in picioaare stau falnic in creasta, si vantul napraznic le taie in ses. I’o mare de ape ce e inghetata, sufla de-ti taie si aeru-n piept, caci frigul din gura cea Sfanta ce iasa, si stelele’n ceruri de frig parca’s seci. Nimic nu mai misca din ce au suflare, si nimeni nu trece in sus sau in jos, ca frigul camarii pe care il tine, din ceruri El judeca oamenii jos . Si fara sa stim multe taine ascunse, se vad imprejurul tot ce sta’n loc, cum de-ai facut Doamne finte ce’n friguri, se scalda si’noata pe maluri in jos ? Pamantul e gheata si stanca se rupe, de frigul ce’afara sfarama’n inghet, si carnea ce’ai data pecete sa fie, in ursii cei albi care zac in nameti, in foci si in fiinte ce’n joaca iau frigul si apa ce’ngheata, culcus i le-ai dat, ca loc sa se nasca, si casa de veci le-ai facut printre stanci ! Cum sa’n teleg ce mintea nu poate, cum vrei sa vad, cand sant orb si stau mut, cand in jur nu’s instare sa vad ce se poate, sa fie cu viata tot ce-ai facut ? Ce sa zic Doamne, cand totul se poate, sa faci din nimic cum pe mi’n M-ai facut, dar de unde sa vad cand o mare de moarte, vrea sa ma n’ghita si sa nu vad nimic. Sa curga din stanca apele care, din munti curg sivoaie se lasa’n pletind, ce’n Meriba cu toti impreuna de moarte, nu mai crezusera ca le stampara setea, pana ce stanca Tu Doamne-ai lovit, pana si Moise cartise de sila, cand toti din’prejur l’ocareau si strigau: unde e Domnul, ca moartea ne’nghite, cu toti intr-un glas necrezand blestemau. Unde-i Acela ce musca caneasca, a adus peste cei ce’apasau pe popor, unde-i stapanul ce apele’n sange a facut ca sa fie, si astfel a luat impotriva osanda, sa auda o lume, sapat sa ramana, ca martor la toti in inima lor. Sa nu poata spune ca doar auzise, si nici sa nu poata sa de-a inapoi, nu avem ochi, urechile n’chise, si azi le avem dupa tot ce vedem? Auzim cum strafulgera cerul, Cuvantul cea spus: Pocainta va cer, si nu mai simtim nici frica, nici gerul, ce sa intins peste tot si cum gem, noroade ce striga de-a Lui apasare, ce vin se ridica m’potriva la sfat, razboaie ce’n sange suvoaie se strange, copiii ce’n brate se sting si-apoi cad. Unde sant inimile care pricep si ce simt, ca in curand se va topii pana si gheata a carei mare temelii, o au strafundurile marii a oceanului gheata, caci prin puterea Lui cea mare, si Artica a dezghetat ! Cum de o inima de gheata nici azi nu simte mana Lui, care dezgheata continente, desteleneste intregi paduri, ce mana apele din mare, si zguduie din temelii, strafundul lor si n’tregi hotare, cu miile si mii de mii, de munti intregi  impadurite cu dealuri si intregi campii, si nu vedem cum tot se rupe, cum verile’s tot mai fierbinti, nu-i semn in cer sa nu se vada si nici cele de pe pamant, caci a jurat ca lumea n’treaga, Il v’a vedea pe nori venind. Toti vad ca ziua e mai scurta si fuge parca ca un nor, ca se’mplineste ce ne spuse, cand le vorbea intr-un pridvor: vedeti voi toate astea care, ei le-au zidit, dar le-au patat, adevarat va spun ca una, nu v’a ramane in picioare ! Parintii cu copii deodata nu mai au dragostea ce’odat, avura unii pentru altii, se bat si se lovesc in cap, de-i cu putinta se omoara, caci nu au ochi a se vedea, si mama, fata, toti se strica, iar nora, de mult s’a stricat. Cutremura din cer pamantul, si il loveste cu blestem, cu seceta si neajunsuri, caci poateca o sa vedem, de unde sa mai vada orbul, care odata a orbit, daca nu vine creatorul sa-i de-a vederea indoit. Caci el zicea ca stie toate, si cand apasa Dumnezeu, ei se ajuta, nu le pasa, ca’u fost loviti de Dumnezeu. La ei e totul cu putinta, pana mai pot si mai au bani, dar ce s-or face caci credinta, n’o poate cumpara pe bani; ea este darul sfant din ceruri, si fara ruga n’o primesti, nu se gaseste’n ajutorul pe care-l fac si nu il cer, aceluia ce poate face sa se opresca din furtuni, din uragane care rade tot ce sta’n cale cand maturi, caci sa’mbatat sabia din ceruri si matura lui Dumnezeu, ce’a asteptat deatatea veacuri, iertare ca sa ne cerem, dar nu am vrut ca noi stim totul, si santem tare judecati, tocmai ca cei ce altadata platitau pentru a lor pacat, ca nu au vrut sa se smereasca sa-l caute pe Dumnezeu, nici faraon, si nici aceia, a caror inima de leu, n-au vrut nicicum sa se supuna, dar ia ajuns mania Lui, care venea ca o furtuna si i-a ajuns cand n-au stiut, ca Nebucadnetar cel mare, si Belsatar copilul lui, care se rupse de picioare, in ochi vazuta mana Lui, cum scrie chiar pe tencuiala, si zilele i’a numarat, iar cand ia luat sufletul sau, si in cantar la asezat, era usor ca n’avea minte, si judeca ca un nebun, cum sa iei sculele de aur, sa bei cu ele vinul bun, cand ele erau pentru Domnul si pentru Templu inchinat, au fost facute de ocara, si curvele au stat pe pat, in tolanirea lor nebuna, mai marii lui toti au crezut, ca Dumnezeul lui Israel, a pedepsit doar in trecut. El pedepseste astazi frate sa nu cumva sa crezi ca ei, ce si-au baut singuri osanda, si necrezand in Dumnezeu, muritau toti fara sa vada ca lumea zace in pacat, sa tineti minte; El e acela ce judeca cu adevarat, si cantareste lumea toata si ia numai ce este bun, oile Lui vor sta la dreapta, iar caprele la stanga Lui. Astfel vorbeste’n chip si feluri, ca marturie sa avem, sa nu cumva sa zicem: Doamne, noi n-am stiut ca Tu ne vrei, stiam doar ca existi in ceruri, dar nu c’o sa Te mai vedem, si am avut credinta noastra, dar nu c’o sa ne iei la cer; credeam c’o sa murim cu totii, si unde se vor duce toti, mergem si noi in ceasul mortii, si ce-or patii, pativa-m toti. Treceti la stanga turma neagra care veniti din vesnicii, si care si la judecata, mai cautati ca sa mintiti, caci tatal vostru e satana, care v’a spus cum sa mintiti, dar iata-l ca legat in lanturi, cu el plecati si toti pieriti, fiti blestemati aceia care, v-ati lepadat de Dumnezeu, si ati luptat ca si potrivnici a celor ce trimesi din cer, au fost trimisi sa imi adune, pe credinciosii mei copii, ce au luptat ca sa va-n frunte, in lupta anilor de mii, pieriti acum din Fata sfanta a celui ce va lepadat, toti in grnunchi la tronul slavei, veniti voi ingeri de-i jungheati, ca azi se da la toti rasplata, si fiecare va primii, cum faptele isi randuise, in vremea’n care au trait. Si trambite se-aud in ceruri de razbunare cum sunau, si deodata dintr-o poarta, ce se deschise mare, larg, ostasi ceresti plini de putere, si cu armuri ce n-am vazut, nu le putea-i sa le vezi fata, caci stralucirea lor din jur, era ca soarele’n amiaza, si toti veneau calari in osti, iar cand au fost in dreptul Celui, ce sta pe scaunul de foc, s-au plecat toti in inchinare, si palosele si le-au scos, pana ce vocea lui preasfanta sa auzit in cerul tot: jungheati pe toti aceia care, nu M’au slavit ca imparat, pe toti acei a caror nume, din cartea sfanta l’am taiat, pe toti acei ce sant la stanga si nu au fost de partea Mea, pe toti ce-au prigonit Cuvantul, care’l vedeti la dreapta Mea. Si nimeni n’a putut sa zica niciun cuvant sau altceva, dar mielul care sta la dreapta, in mana fruntea’si rezema, si plansa mult ca toti murise, si Ii parea atat de rau, ca nu-l crezuse cand murise, ca le putea fi salvator, pentru oricine’n lumea asta, daca crezare-ar fi avut, dar iata cea facut stapanul, ce pe arginti la fost vandut. Cu sarutare a vint miselul si cu multimea dupa el, sa vanda pe imparatul slavei, ca sa ramana fara El. Nu  s’au gandit ca socoteala, abia incepe pe pamant, ca n’a venit ca sa-si de-a viata si doar sa plece in mormant, cand El facuse tot ce este, si nu putea sa stea legat, caci legaturile le rupse, tocmai prin moartea ce-n pacat, bagase n’treaga omenire si cufundase in adanc, tot ce ramase bun din fire, si ce avea omul mai sfant. Daduse el imparatia  in ce traise’n vesnicii, ca vruse sa imparateasca dar nu stia ca Cel divin, avuse planul Sau pe care, de veacuri il tinea ascuns, in Fiul Sau prea sfant si mare, ce tot facuse pe pamant, si-n ceruri sus din vesnicie, alaturea nedespartiti, erau eterni si plini de slava, alaturea de Duhul Sfant, care in dragoste de Tatal a n’faptuit ce nimenea, nu poate crede’n veac cu ochii, chiar daca li s-ar arata. O frumusete in lumi eterne, ce nu se poate povesti, ce ochi de carne nu vazuse, si nici nu poate a privi, caci nu din lumea asta are, imparatie de condus, ci toate ostile din ceruri, si universul ie supus, caci toate Ii dau ascultare si sant supuse’n fata Sa, cum dar de fintele marsave incearca a indeparta, ce El iubeste sfant in taina, caci viata pentru noi si-a dat, si-a fost incununat in ceruri, etern si Mare Imparat ! Cum poate toate sa-i de-a slaava si noi nu stim ca sa i’o dam, cand flori ce’s pline de miresme, vedem cum mor de parca adorm, iar primavara care vine le-aduce iar din somnul lor, cine-i acela ce le’nvie si iarasi au mirosul lor; nu stii, nu te intrebi cum poate, nici pesti cu miile lor vor, ca an de an unde se naste, sa se intoarca’n casa lor, din apele adanci din funduri, de unde omul nu putea, in veci de veci ca sa colinde prin temelia lor cea grea, caci ei sant carne nu sant fiare, si nici peceti de plumb nu sant, cum de coboara’n intunerec, si cum de apele nu-i strang, caci omul simte cum in lanturi, daca coboara mult in jos, inconjurat de valuri aspre la suprafata este scos, ca nu il lasa sa coboare sa vada tainele din ea, si nici nu poate sa mai sufle, orice pe lume si-ar lua. Dar pesti ce-si parasesc locasul la multe mile in adanc, se-ntorc la casa parinteasca in susul apei ce-n curand, isi lasa icrele acolo unde candva si ei erau, cum gasesc calea, cum inving moartea, si cine’i poate invata? Cum de nu uita locul care, de prima data l-au vazut, si cine le arata calea, cand se gasesc jos in strafund, cum de stiu vremea cand sa vina, si cine-i strange la un loc, de unde au ravna divina sa se intoarca’n casa lor. Cum de nu uita care-i locul si cum de hotarati pornesc, nu stii niciunul din raspunsuri, nu crezi nici chiar daca Ii  vezi ? Dar pasarile migratoare care se duc din an in an, cu miile se strang in cete, de zici ca’s osti de veterani, ce umple cerul fiecare, cu soiul lor pleacand in zbor, de trec oceane milenare si pana anul viitor, nu-si uita casa si nici cuibul pe care’n urma l’au lasat, si nici satucul nici padurea, in care odata au cantat. Nu vezi pe pesti, dar nici pe pasari, ce zboara pe deasupra ta, ca marturie sa-ti ramana, ca ele tin porunca Sa, si nu mai zic nici una : gata ! Doamne ! ajunge ca ne-am saturat ! sa tinem legile pe care, si noua Doamne n’i le-ai dat ! Nu zici nimic ? toti isi stiu locul, doar omul singur a uitat, de singurul si creatorul, oricarui lucru si jenant, ne’am mai intors privirea care, si miile de dobitoci, ne’nvata ce le este’n fire, privirile nu si-au intors, din fata Celui care este, stapan pe toate’n vesnicii, si-n mana caruia toti santem, familii-n tregi de pe pamant, in care dragostea ne-ncanta si cand la piept Ii alintam, incepem sa vedem cu ochii cum fara sa Ii invatam, incep sa aiba intelepciune si cum ne bucura de mult cand le vedem pe fata zimbet si cand adorm in somnul dus, ce fara grijile din noapte nu stiu de ce sant pe pamant, avand o dragoste ce creste, si care o arata’n plans, ca ne iubesc si far de care nu vor sa fie fara noi, cum de nu vrem sa intelegem c’asa am fost candva si noi. Sa aiba ei intelepciune, copiii nostrii si noi nu ! sa ne invete prin iubire, ce’nseamna dragostea, ce-i bun ? O, Doamne, vino de ma’ajuta, sa Te gasesc in orice zi, caldura Ta sa ma dezghete, si sa ma faca iar copil, sa pot sa simt iarasi iubirea, sa pot sa simt ca azi traiesc, sa nu imi lapad mantuirea, si drumul care duce’n cer. Apropie’ma de Tine Doamne si fama sa iti fiu placut, caci am fost omul fara minte, ca fiul celui ce pierdut, umblase’n lume si uitase, ca va veni o zi candva, cand sufletul se saturase de de tot din jur si lumea rea, intoarce’ma Tu azi spre Tine, si da-mi o inima din cer, sa stapaneasca peste mine, si sa-ti slujesc cum Tu imi ceri, amin.

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

Ma inec intr-o mare de intristare pentru Tine Doamne, m’i se ineaca sufletul intr-o mare adanca de lacrimi, a carei adancime, nu o pot vedea, si nici nu stiu daca are sfarsit, sant lacrimile tuturor celor ce Te-au iubit intotdeana, si-a caror plans L-ai strans la un loc, numindu-l burduf Doamne, si care se desface marindu-se de suspinurile mari si grele pe care le indura copiii Tai de veacuri, si care nu inceteaza a striga la Tine, in lupta in care ai asezat pe fiecare in parte, si de-a avea grija de fratii nostrii mai mici, de curand nascuti din nou, a caror dusmani cauta sa-i inghita ca un leu care alearga dupa puii animalelor ce raman in urma, si se simt neputinciosi strigand zadarnic dupa ajutor. Totul este intr-o continua lupta de supravietuire, totul este desertaciune si goana dupa pierzare in jur, nimic din ce se vede nu este spre zidire, ci totul este o lupta de a castiga fiecare de partea lui ce vrea, si nimic nu se face nimic cu frica de Tine, pentruca nu cunosc calea pacii si nici drumul care duce spre ea, ci vor sa traiasca fara de lege, fara de a avea deasupra un stapanitor, cineva care sa le arate binele si raul, de aceea se face atata salnicie, si de aceea fiecare isi alege calea sa, ca sa isi bucure inima dupa cum aceasta cere, dar la urma ce se vor face, oare ce trebuie sa platim fiecare in schimbul acestei nepasari, si neascultari ? Doamne, fie’Ti mila de noi si asculta glasul celor ce Te cheama cu lacrimi pentru lucrararea mainilor Tale, ca lacrimile ne acopera fata de ape, curg ca ploaia de primavara si ne brazdeaza obrajii ca plugul care taie in pamant, si trece fara mila rascolind in adancurile lui, de parca n-ar mai fi scapare pentru cei ce au genunchii implantati inaintea Ta, pana nu n’i se usuca ochii de tot inaintea Ta, si vlaga din oase pana nu se scurge afara din noi. Daca nu Te-am iubi nu am fi cuprinsi de tristetea aceasta care ne ineaca in lacrimi, pentru jertfa ce-ai platit-o si pentru ocara care ai dus-o in locul nostru, fara sa cartesti un cuvant inaintea prigonitorilor Tai, care iti smulgeau barba si Te palmuiau, a celor ce au tras la sorti pentru hainele si camasa de pe Tine, caci cu nimic nu ai mai ramas Doamne, si au vrut sa-ti piarda pana si sufletul, dar s-au inselat amarnic, caci Tu esti datatorul de viata a fiecarei fapturi, si a fiecarui lucru bun, de aceea sufletul meu nu se poate opri din plans, vazand bunatatea care ai avut-o si care este eterna pentru mine Doamne, fara sa am nici’un merit inaintea Ta, si totusi am fost iertat de vina pacatelor mele. Doamne chiar daca ar trebui sa plang pana in ziua cand te voi vedea, si voi sta inaintea Ta, tot n’ar fi deajuns sa-ti multumesc cum ar dori inima mea, si niciodata nu ma pot gandi ca voi fi instare sa Te rasplatesc de bunatatea si grija care o ai fata de robul Tau, ca nu mi-ar ajunge sa traiesc aici pe pamant in locul a mii de oameni si sa ma gasesc vreodata rasplatit inaintea dragostei Tale care a fost si este fara de margini, tocmai de aceea nu-mi pasa de viata asta, chiar daca ar fi sa o parasesc astazi, si plansul meu ar inceta, stiu ca voi veni acasa in corturile vesniciei pe care Tu le-ai pregatit pentru toti cei ce Te iubesc, si cauta Fata Ta Sfanta, si asteapta sa vada in plina slava neprihanirea Ta desavarsita. Doamne cum sa fac pe altii sa inteleaga dragostea Ta nespus de mare, care este mai mare decat cerurile si toate apele cele mari la un loc, iar adancimea sau inaltimea ei nu se pot masura cu franghia, si nici cu ochiul Doamne ? Ma trezesc noaptea si cuget la Cuvantul si lucrarea Ta, astept sa imi spui o vorba care sa-mi aline durerea de singuratate si sa imi arati o licarire macar din intunerecul ce a cuprins astazi nepasarea celor ce zic doar cu buzele ca Te cunosc, si sa-mi gasesc fratii pe care Tu Mi-ai poruncit sa ma ingrijesc de ei Doamne, dar de care pana azi nu am dat decat de putini, asa ca degetele de la o singura mana sant prea multe, ca sa’i pot numara. Vino Doamne in ajutorul robului tau ca numai Tu ma cunosti cu adevarat si stii strafundurile inimii mele ce zac in asteptere de atatia ani, care se ineaca in suferinta si plans, pentru lucrarea mainilor Tale, care mi-ai pus-o ca pe un jug pentru viata de acum, si care ma apasa de grijile pe care M’i le-ai legat de gat, cum se leaga o salba care nu se mai poate da jos. Voia Ta vreau sa se implineasca in mine Doamne, si Cuvantul Tau sa macine pe oricine il aude din gura mea, asa cum Tu m’ai invatat si ai facut din mine o imparatie dupa cum mi-ai promis de la inceput. Fa ca cei din jur sa simta cu adevarat ca esti viu in noi, si ca dragostea pe care Tu ai aratat-o, este astazi vie in urmasii propovaduirii a ceea ce ai lasat dupa plecarea Ta Doamne la Tatal, si astfel nu ne-ai lasat singuri, caci cum ar fi putut cineva sa implineasca ceea ce Tu ne-ai poruncit, fara sa fie sprijinit de Tine, care nu ne-ai lasat singuri niciodata in lupta aceasta cere este atat de crancena, si pentru care Ti-am promis ca ne vom da viata aceasta, numai sa-l invingem pe cel ce Ti se impotriveste de veacuri, si care curand va fi prins si legat cu lanturi grele, iar apoi Il vei arunca in adancuri si pecetluit, fara a mai putea face nici un rau pe tot cuprinsul pamantului, pentruca Tu vei stapani si pacea Ta va fi pe intreg pamantul asupra celor ce vor avea harul acesta nespus sa imparateasca impreuna cu Tine, si cei ce vor vedea fata Ta in acele vremuri nespus de bune. Doamne tanjeste inima in mine, sa simt macar o clipa din acele vremuri de slava si bucurii depline, cand Tu ai sa imparatesti. Astept cu nerabdare imparatia Ta, si m’i se tanguie in mine de durere inima, dupa acele clipe, simt ca se rupe ceva pe dinlauntrul meu, si sant smuls ca si un aluat care se rupe pe dindoua, de parca nu se mai gata durerea mea, pana ce nu Te vad si Te intalnesc pentru totdeauna Doamne. Oamenii se inseala unii pe altii si se lingusesc in poftele lor promitandu-si minciuni, si aruncandu-se in pacat unii pe altii, cu o dragoste desarta, care mai apoi se intruchipeaza in ura, si cauta sa-si faca rau unul altuia, dar Tu Doamne mi-ai aratat ce inseamna dragostea adevarata, fara pic de pata si care vine din adevarata lumina; cei ce’o apuca, vor fi vesnic fericiti, si cei ce o gasesc, nu o mai dau pe nimic in lume. Caci ea este viata trupului meu, si bucuria inimii mele, care nu ma va trada niciodata, si care nu ma va parasi nicicand. Cei ce m-au facut, s-au lepadat de mine, si cei ce m-au crescut, nu var sa ma mai vada, dar Tu Doamne, veghezi asupra mea zi si noapte, si nu lasi ca nimic rau sa m’i se intample; Caci Tu esti cu adevarat Tatal meu, si salvarea sufletului meu in veci. Am trecut ape mari iar Tu ai fost cu mine de nu m-au acoperit valurile lor infuriate, cand am fost prin pustiuri desarte nu m’ai lasat sa ma ratacesc, ci mi-ai aratat calea cea dreapta si m-ai prins si m-ai tinut de mana, mi-ai gasit un adapost la sanul Tau si mi-ai dat apa sa beau din stanca, si iarasi am primit puteri si vlaga, de am putut sa merg mai departe. Doamne tine-mi picioarele pe stanca care am fost asezat de Tine, si nu lasa pe robul Tau din mana Ta, caci pe cine asezi Tu, n-are cine sa-l doboare si nici cine sa-l darame. De cate ori ma uit in urma pasilor mei, vad Doamne ajutorul pe care M’i L-ai dat, si de cate ori privesc inaintea mea, vad urma pasilor Tai pe care doar trebuie sa calc, astfel incat stiu ca Tu-mi netezesti cararea atunci cand este greu, si nu sant singur niciodata, caci alaturi de mine, esti Tu, Dumnezeul lui Israel, caruia vin sa-ti multumesc in orice clipa. Muntii pe care i-am suit, nu i-am suit singur, caci nu puteam, nu eram in stare sa ma urc atat de sus daca Tu nu ai fi fost cu mine, si nu aveam cum sa-i razbat, caci erau de neatins varful lor Doamne. Dar Tu m-ai luat cum isi i-a vulturul puii, si m-ai trecut crestele lor atunci cand nu mai puteam, iar cand oboseam dadea-i din nou tarie oaselor mele, si numai asa am putut sa ajung pana aici, Doamne. Ce minunat este sa umbli cu Dumnezeu, si sa-i marturisesti toate minunile Sale. Cat de minunat este sa sti ca este cu tine si ca nimic nu te va putea atinge in veac, ca El este scutul tau si pavaza ta in vreme de necaz, sa traiesti fara frica si fara sa te temi de ceva, atunci cand sti ca esti al Lui. Doamne, cum sa fac auzita puterea si Numele Tau cel mare, asa incat sa se auda glasul meu, pana la marginile pamantului Tau ? Cum ar putea glasul meu de om sa rasune ca o trambita dumnezeiasca, si sa scoale pe toti cei atipiti intr-o vreme ca aceasta, cand cerurile sant inchise ca o pecete de plumb deasupra pamantului Tau Doamne ? Cum sa pot zbura peste ele si sa ajunga ruga mea pana la Tau de domnie Doamne, ca Tu sa le deschizi si sa faci sa curga din nou ploaia Cuvantului Tau peste pamantul sec si uscat, in care a brazdat pacatul cum brazdeaza apa muntii de isi face loc si trece mai departe, fara sa-i intrebe daca o va lasa ! Spune-Mi o vorba si asa voi face, spune-Mi un cuvant si se va infaptui Doamne, caci cine poate sa-Ti spuna o vorba impotriva, si sa scape nepedepsit, daca nu isi va cere iertare de indata. Cu ce se poate mandri cineva inaintea Ta, cand toti si toate au luat fiinta prin voia Ta, Doamne ! Cine poate sa spuna ceva despre el insusi, cand Tu l’ai intocmit, iar apoi se vede frumos in ochii lui, si isi asteapta laude de la cei din jurul sau adesea ? De ce nu se lauda si la batranetea lui, daca poate sa o apuce ? caci si ea are frumusetea ei, daca este ingaduita de Tine; iar daca nu, necazurile se tin de ea, asa incat omului Ii pare rau ca mai traieste, si este satul de zilele de necaz, uitandu-si anii cand  mandretea o avea ca salba, ce nu-i dadea ragaz sa vada ca vor veni si zile grele peste el, fara sa stie cum o sa-l gaseasca, s-au daca nu cumva va fi singur pe atunci; caci si singuratatea este ca si-o boala aspra si amara, pentru cei ce o gusta fara Dumnezeu. Cine se poate mandri inaintea Ta, cand leul care este mandria dobitoacelor, si care nu stie ce inseamna frica, moare la batranete de foame, tocmai ca noi sa luam aminte, ce rau este sa fi mandru, si cat de lipsiti santem de pricepere, cand toate astea se intampla sub vazul nostru, si totusi nu luam seama la ele, pana nu ne dor, pana rana nu se adancaste, n’avem ochi de-a vedea ce se intampla omului de langa noi, care n’a avut frica de Cel ce la trimes pe pamant, doar pentru o vreme, si ne inchipuim ca vesnice ne sant si bogatiile, dar si anii ! Cu ce santem mai presus decat melcul care se topeste in umblarea lui tarandu-se pe pamant, sub soarele arzator ? si care este mai presus inaintea Lui Dumnezeu, daca nimeni nu cugeta la poruncile si voia Sa? Santem ca dobitoacele care se indreapta spre taiere, si nu se mai aduce aminte de ele nimanui, pentruca sant ca si cand nu au fost vreodata. De aceea, datoria oricarui om, este sa te caute pe Tine Doamne, si sa Te slujeasca pana inca mai are viata, si nu va pieri ca si cand n-au fost niciodata !!!

 

 

Duhul Domnului este peste Mine, pentruca M’a uns sa vestesc saracilor Evanghelia : M’a trimes sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii ; sa dau drumul celor apasati, si sa vestesc anul de indurare al Domnului.  Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala, si orice fel de neputinta. Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curati-ti pe leprosi, scoateti afara dracii. Daca nu va v’a primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii, si fara rautate ca porumbeii. Iata semnele care-i vor insotii pe cei ce vor crede: In Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte nu-i v’a vatama; isi vor pune manile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele care-i insoteau.Ucenicii au plecat si au propovaduit pocainta. Scoteau multi draci si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi, si-i vindecau. Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer. Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate, si celor ce le veti tinea, vor fi tinute. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume. Le-am dat Cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentruca ei nu sant din lume, dupa cum  Eu nu sant din lume. Ai Tai erau si Tu Mi i-ai dat. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da. Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant; si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului. Fratilor trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte prin gura lui David. Si toti s-au umplut  de Duhul Sfant, si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. Isus, om adeverit de Dumnezeu, inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe care le-a facut Dumnezeu in mijlocul vostru, ca sa credeti dupa ce le-ati si vazut. Asa sant toti cei trimesi de El, si care sant trimesi pentru propovaduirea Lui, ridicand poverile celor prinsi ca robi in lupta cu cel rau, astfel ca toti cei ce vor crede, vor fi facuti slobozi in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care ei l-au omorat, dar Dumnezeu l-a inviat in duh, si-a fost trimes sa propovaduiasca trei zile si trei nopti in adanc, ca toti cei ce cred, pana pe vremea lui Noe, sa fie iertati si inviati din morti impreuna cu noi cei ce am fost chemati si randuiti la aceasta, amin. De aceea va spun tuturora; Sa nu plecati din cetate, pana nu Ma voi sui la Tatal, iar apoi va voi trimete Duhul adevarului, care purcede de la Tatal. Caci fara El, nu puteti face nimic. Caci fagaduinta aceasta, este pentru voi, pentru copiii vostrii, si pentru toti cei ce sant departe acum, in oricat de mare numar Ii va chema Domnul Dumnezeul nostru. Caci Dumnezeu a zis prin Moise parintilor nostrii: ,,Domnul Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostrii, un prooroc ca mine; pe El sa-l ascultati in tot ce va va spune; Si oricine nu va asculta pe Proorocul acela, va fi nimicit cu desavarsire din mijlocul norodului. Vedeti acum fratii mei cine era Proorocul asteptat in lume, atunci cand Ioan botezatorul a fost intrebat daca nu cumva era el? Despre Isus Domnul nostru au intrebat ei, dar nu -au cunoscut, desi Ioan a marturisit ca dupa el are sa vina, si tot n-au inteles ! Astazi nu inteleg multi lucrarea Lui si vorbesc fara sa aiba Duhul adevarului in ei, dar in curand vor da socoteala, caci sant lipsiti de puterea Lui si nu sant in stare de nimic, doar arunca vorbe in vant, si sant ca niste nori fara apa. Noi santem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El. Va fac cunoscut fratilor, Evanghelia pe care v’am propovaduit-o, pe care ati primit-o, si prin care numai daca ati ramas asa dupa cum v-am propovaduit-o, veti fi mantuiti ; Altfel degeaba ati crezut ! Pentruca vati lepadat de credinta dintai, si vati alipit de invataturile dracilor,  prin care vati despartit de Hristos, mintind impotriva adevarului, cum ca aveti Duhul Sfant, pe cand nu-l aveti, fiind lipsiti de puterea Lui Dumnezeu, care nu va insoteste, si cautand la fata omului, fiindu-va frica de oameni si nu de Dumnezeu, care este stiutorul tuturor lucrurilor din cer si pretutindeni oriunde, si de care nu ne putem ascunde. Pedeapsa acestor oameni va fi mare si nimeni nu-i va putea scapa de sub osanda, desi El a zis despre noi; celor ce le veti ierta pacatele vor fi iertate, iar celor ce le veti tinea, vor fi tinute; ce vreau sa va spun este ca cei ce mint impotriva Duhului Sfant, nu mai au iertare fratii mei nicidecum, pentruca ei marturisesc impotriva Lui, astfel ca mint asa cum a facut si cei doi soti, Anania si Safira, care nu l-au mintit pe apostolul Petru, ci pe Duhul Domnului, care de indata i-a omorat pe amandoi. Caci astazi sant intre voi cei mai multi, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, spre rusinea voastra o spun. Toti vorbesc de El pretutindeni, dar sant putini care-L cunosc. Acestia sant ai Lui, si ei sant cei prigoniti dar adevarati, care sufera pentru crucea lor fiecare in parte, si nu se tem de nimic, ci duc lucrarea incredintata de El, la bun sfarsit, amin.

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

Daca asi spune vorbe multe, nu mi-ar fi de folos, iar tu nu ai avea rabdare sa m’asculti; daca ti-asi cere sa faci ce a-si vrea sa vad la tine, mi’ai spune ca n’ai putere sa m’plinesti ceea ce-ti cer; iar daca ganduri vin si-mi spun, ca esti mai mult decat mireasma, ca florile nu te intrec, mi-ai spune ca n’am gust, cum sa te fac atunci sa crezi, ca pentru mine tu esti totul, si cum pot sa te fac sa vezi, cat te iubesc, daca nimic din tot ce fac, n’ai ochi sa vezi ? Ca cerurile instelate si tot ce e deasupra lor, doar pentru tine au fost create, sa poti vedea in taina lor, cat te iubesc; si ca nimica de sub soare, cu insusi stralucirea lui, nu e lumina m’batatoare, ca pentru tine, fiinta Lui, aceluia ce te asteapta sa vezi curat si deslusit, de lungii ani in care asteapta, sa-ti spuna pentruce’a murit. Cum sa nu-i dai atunci crezare cand toate’n cer El le-a lasat, si dezbracandu-Se de slava, in trup de’ocara imbracat, a coborat in taina sfanta si s’a facut ca si un om, El care toate’i sant supuse, El, ce facuse si pe om ! Faptura Lui se vede’n toate, si inima ce bate’n piept, pecetea mainilor sapate, de cuiele strapunse’n lemn, de gingasia ce-o avuse, atunci cand crucea a purtat, pe ulita din Villarosa, cand spre Golgota a plecat. Batjocoritu-l’au cu totii si astazi sant cu mult mai multi, ce ura-i dau de chinul mortii, ce si atuncia au facut. Nimic mai bun ca altadata, nimic nu fac caci n-au crezut, desi acum intreaga lume, cunoaste ce nu s’a stiut, caci El e mielul cel din ceruri, a carui glas nu a strigat, nici chiar in clipa cand tepusul, de sulita cand a intrat, in coasta sfanta ce cursese, un singe sfant nevinovat, cu apa’amestecat tasnise, dar El deja era plecat, ca sa vestesca in morminte ca viata vesnica ne-a dat, iarasi noi toti i’am dat osanda, si iata l-am crucificat, pentru arginti si pentru lauri, n-au cunoscut ca El era, trimisul cel din vesnicie, Mesia, marele Imparat, ce tot facuse doar sa’l credem, pe Lazar cand a inviat, pe fiica acelui ce in gemet, la el acasa l’a chemat; talita cumi, vino astazi, mai vino pana esti chemat, ridicate si tu din morti, si lasate sa fi n’viat, de cel ce cerurile schimba si tot pamantul v’a fi ars, lasa-l sa curete noroiul in care singur te-ai bagat, si recunoaste si tu astazi, cum si talharul a facut, ca nu stii ce po’a sa aduca, nu lua clipa ca pe-un scut, ca zilele se scurg de-a randul, si poate nu mai poti sa’auzi, nicicand chemarea Sa cea sfanta, si niciodata un suras, care de ani intregi te’mbie sa te iubeasca atat de mult. Caci ninge’afar si grei sant norii ce au cuprins intreg pamant, iar frigurile ce se lasa au inghetat pana’n adanc, de nu mai poti simti chemarea, caci dragostea racita mult, pe toti acei ce altadata avusera un inceput, cand se strangeau tot cate unul si nu erau de despartit, iar astazi unul cate unul au inghetat in ger cumplit, si nu mai stiu ce e iubirea, si nici sa fi samaritean, ci falnic isi ridic privirea, si’apasa astfel pe sarman. Dar Dumnezeu sa aiba mila de toti acei ce sant cazuti, ce inghetati  in a lor ura, sa poata fi dezapeziti, daca mai este cu putinta sa fie iar infierbantati, sa aiba dragostea cea mare, de cei din jurul lor, de frati, sa ne petrecem iarasi vremea ca altadata pe genunchi, chemand cel mai slavit in lume, singurul sange a Celui sfant, care ne iarta de pacate si ne conduce rand pe rand, la staulul ce ne asteapta, pe toti acei ce legamant, facuta’m dar cu Domnul slavei si cu stapanul cel din cer, ca nu cumva sa bem paharul cel mestecat pe care ei, il vor sorbi la fel cu totii, si pana nu se va goli, il vor sorbi in ceasul mortii, si’apoi in morti se vor opri. Ca nu e cale de scapare de’aceea-ti spun si azi te chem, nu pierde timpul, caci ti-e vremea, ca sa’l asculti si sa’ntelegi, chemarea ce-o primesti e harul, pe care altii l’au pierdut, si nu mai au cum sa mai poata, s’o ia din nou de la’nceput. Trezeste-te pana se poate si pana nu e prea tarziu, caci harul Sau este aproape sa lase lumea in pustiu, sa se ridice de la neamuri si sa ramanem iarasi goi, cum am avut parte de mila, sa nu ne facem iarasi robi. Uita-te’n jur ce frumusete, si ce’a facut cu mana Lui, ce trai a dat El omenirii si ce’a primit de la ai Lui, cum a m’bracat totul in slava si toate prin puterea Sa, daca te uiti si deschizi ochii, pe El il vezi si mana Sa, dar cea primit n’apoi din toate, ce vorbe grele i s-au dat, de ce a fost batut cu bice, cand El era nevinovat, de ce i-au pus pe cap coroana, si cum de apa a fost venin, cand trupul tremurand pe cruce, in frunte Ii infipse spini ; durerea aceasta nu te doare, nu simti deloc durere’n piept, si nici nu vrei sa Ti-l inchipui, ca a murit chiar pe nedrept ? Nu ai in inima nimica, de reprosat ca a murit, ca’n toata fiinta’i biciuita, pacatul nostru l’a platit, ca noi eram aceia care, in locul nostru alor toti, pe cruce rastigniti alaturi, trebuia sa fim intre’acei hoti ! Nu El a fost cel vinovatul, nu El trebuia crucificat, dar dragostea care’l trimise, in locul nostru L’a lasat, ca sa plateasca tot pacatul din univers ce s’a facut, si astfel sa putem si astazi, iertare sa primim si scut, de aparare impotriva, a celui ce ne apasa, si care ne conduce viata, fara ca noi a mai putea, sa facem sa iesim din starea, de nepasare, si ne’stiut, si sa aflam ca El e acela, ce totul poate, si’a putut. El este Alfa si Omega, prin El este orice n’ceput, cu El sfarseste omenirea, totul prin El s’au si facut. O, slava iti aduc azi Tie, ca m’ai scapat de-al meu pacat, ca lanturile cele grele, le-ai rupt stapane si le-ai luat, in care strans ma’nfasurase, si’n care nu puteam misca, decat pe placul celui care, viata, gandu-mi conducea. Acuma vad in ce pecete se naste omul de demult, si cum de nu are putere ca binele sa-l fi facut, de cum se naste pana moare se plange ca le este greu, si nu-si gaseste alinare, ca nu-l cunosc pe Dumnezeu. Ce sase sute saizeci sase sa puna iar pe fruntea lor, nu-i pentru ei acea pecete, nu-i pentru cei ce sant ai lor, a duhurilor rautatii care’i conduce vor nu vor, ci pentru noi care scaparam si care avem un ajutor, din partea celui ce ne smulse,  de sub osanda celui rau, care n’ainte nu’l stiusem, dar care este-un tradator. Isuse draga iti dam slava, si daca trebuie’a murii, murim cu totii Domnul slavei caci la o moarte randuiti, am fost si santem doar odata, dar sa invingem tot cei rau, sa nu se mai gaseasca iarasi, in veac un alt rau tradator, care sa minta iar in ceruri si iar sa fim toti incercati, mai bine astazi prin cuptoare sa fim cu totii incercati, albiti ca auru-n cuptoare si ca argintul de albiti, dar sa ramanem in picioare, cu fruntea sus si curatiti.  Amin ! 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


   

 

 


 

 

 

 

Te laud Doamne cu inima si buzele, care nu se pot opri din a spune fiecaruia pe care Tu m’i aduci in calea pasilor mei, te laud caci mi-ai pus o cantare noua si mi’ai dat o inima noua cu care te slavesc in toate zilele vietii mele pribege. Stau si ma uit cu bagare de seama in jur, si-ti vad lucrarile Tale de care nu ma mai pot satura, cand vad cu cata dragoste le-ai facut pentru mine si cata intelepciune pot gasi in fiecare din ele. Te laud ca mi-ai scos sufletul de la poarta locuintei mortilor, care era cat pe ce sa-l piarda pentru vecie de la Fata Ta, dar Tu nu ai ingaduit;  inaintea Ta, toate sufletele cad in lesin, si nimeni nu poate sta in picioare sau sa te poata vedea, si sa ramana cu viata, daca Tu nu-l intaresti Doamne. Te laud pentru cerurile intinse si pentru tot ce-ai pironit prin porunca Ta, pe bolta lor care isi schimba culorile in fel si chip, de omul nu-si poate in gand macar inchipui frumusetea rasaritului si-a asfintitului prin care Tu ne minunezi. O intelepciune desavarsita si fara de margini pe care nimeni nu o poate cuprinde, oricat s-ar stradui. Te laud pentru dealurile si padurile ce acopera frumusetea multora din ele, cu freamatul pasarilor ce face sa rasune de cantec secular, in ramurile lor, in care si-au facut cuiburi, si-n a caror case de crengi mici si marunte, de paie si de lut, isi gasesc urmasii lor odihna, asteptand mancarea din mana Ta Doamne in fiecare zi. Te laud pentru izvarele de apa care curg in sivoaie marete, si strabat muntii cei tari, a caror piatra e zdrobita de puterea si repeziciunea apelor ce se grabesc la porunca Ta, sa sature setea tuturor vietuitoarelor din munti si dealuri, din campii si vai, pe oriunde trec ele vezi viata, si auzi glasurile fiecareia in parte cum Iti multumesc, si pe care numai Tu Il intelegi. Pe langa cursul apelor s’a asezat si omul ca sa poata trai, ca salcia care sta plecata deasupra apei, vrand parca sa-ti multumeasca de asezarea de care i-ai facut parte in locul ei de mostenire pe pamant. Tu croiesti calea fiecarui lucru si a fiecare’i fapturi, si nimic nu este ascuns de lumina ochilor Tai. Cat esti de mare Doamne, si de atotputernic, peste toate cele din jur ai lasat o pecete, ca mana Ta le’a creat si bratul Tau le’a facut, asa incat, cand ma uit cu bagare de seama, si cuget la ce vad, gasesc ca fiecare om este cuprins de frica de Numele Tau, si de peterea maretiei Tale, tocmai de aceea Te lingusesc toti, dar tu-i cunosti pe fiecare in parte. Fara sa poti fi vazut, Tu raspandesti groaza de jur imprejurul lucrarilor Tale. Cand ma uit la muntii cei stancosi, si vad cata piatra ai strans la un loc, cand varfurile lor strapug norii care’i ascund de ochii robului tau, stau si ma gandesc : ce intelepciune poate zice omul ca are, daca nici cea ce vede nu poate intelege, nici cea ce pipaie in maini, parca n-ar vedea, totul este ascuns de mintea lui, tocmai ca sa-ti de’a slava care Ti se cuvine, si cinstea de Atotputernic, in orice. Te laud Doamne cu toata fiinta mea si preamaresc Numele Tau in lumea intreaga, ca si altii carora le este dat, sa se alature Tie, si sa laudam cu totii slava Ta cea mare care se poate vedea oriunde am fi si in oricare lucru. Caci ce ar putea sa fie facut si sa nu fie gandit acel lucru cu mult inainte de a ne naste, sau de ai vedea rostul lui pe pamantul celor vii. Te lauda orice suflare atat esti de temut, dupa intelepciunea pe care ai rostogolit-o pe intrega fata a pamantului, si fara sa vorbesti; orice faptura se teme de Tine, si de puterea Ta, tocmai de aceea pana si fiarele pamantului gem si tremura in vizuina lor de frica Ta, atunci cand cutremuri pamantul sub noi toti, s-au cand iti tragi mana inapoi si nu trimeti ploaie, la toti n’i se scurg ochii de foame si ne este uscat gatlejul de sete, dupa mila si indurarea Ta, ca nu cumva sa ne stergi de pe pamantul celor vii. Tot ce misuna in ape de la Tine isi primeste hrana zilnic, si tu dai de mancare si celor ce locuiesc in intunerecul pamantului. Acolo le trimiti aer de rasufla si in pamat isi gasesc hrana ca si noi Doamne, iar cand ies la lumina, se bucura de stralucirea soarelui pe care altii nu-l vad, desi de multi ani stau sub caldura lui arzatoare, iar hainele lor, sant uscate de maretia pe care i’ai dat’o. Nu vad cum le coci holdele nici cum le incarci pomii de poame pentru ei si copiii lor, cate feluri de seminte ai dat roada campului, pentruca fiecare sa-si ia din ele ce li se cuvine, si ce miresme imbatatoare dau campiile cu zecile de mii, si mii de mii, de flori ce nu-ti poti satura sufletul de frumusetea si mirosul lor niciodata. Te laud Doamne caci Te-ai facut cunoscut robului Tau, ca sa pot vedea puterea si adevarata viata, ce m’a facut sa-mi lipesc limba de cerul gurii inaintea Ta, si sa ma prostern in genunchi fata de maretia Ta vesnica, si nespus de mare. Fata Ta este mai stralucitoare decat soarele, si obrajii Tai se pierd in stalucirea lor, nu pot descrie ochii Tai ; O, Doamne, sant de un albastru imbietor, mai curat decat albastru celui mai curat cer vazut vreodata de cineva; cand am privit in ei, m’am pierdut in adancul lor cel fara de sfarsit, si nu puteam sa ma cufund in ei, caci erau fara de capat, mai adanci decat marea cea mare, dar lumina lor albastra era la fel ca si cand am pasit la inceput inauntrul lor. Te laud Doamne pentru ce mi-ai ingaduit sa vad, pentru parul Tau care era stralucitor ca soarele in amiaza mare, si care iti cadea pe umeri ca o cascada de lumina stralucitoare, unindu-se cu trupul Tau la fel de plin de slava ! Cum pot sa Te descriu Doamne ? cum asi vrea sa Te cunoasca si cei ce ma aud acum laudand Numele Tau Cel Sfant si Mare; Caci nici-un Dumnezeu, nu este ca Tine in marire s-au in slava, in putere si in bunatate ! Ai ingaduit unei finte ca mine sa Te poata vedea, si totusi sa traiasca, sa scape cu viata, dupa ce te-a vazut cu acesti ochi de carne ! Doamne ce sant eu inaintea Ta, de am avut un har atat de mare, ca ai cobrat slava Ta inaintea mea, ziua in amiaza mare, ca sa te vada ochii mei de carne, si totusi sa mai pot trai dupa aceea ? Cum de am capatat trecere atat de mare Doamne inaintea Ta, si m’ai luat in slava Ta cereasca, mi-ai aratat dealuri ce le imbracai in aur, inaintea ochilor mei, si mi-ai ingaduit sa intru inauntru caselor pregatite de Tine, care ne asteapta atuci cand vom veni in cortul Tau ! Cum sa Te pot lauda mai mult cu viata pe care o mai am de stat in acest trup, pana voi ajunge la Tine, caci nu-mi ajung anii in care asi vrea sa Te fac de cunoscut si celor din jur Stapane Doamne, Dumnezeul vietii mele, care sti cat de mult Te iubesc, de imi vine sa strig de bucurie si atunci cand stau intins in asternutul meu de noapte, cu toate ca nu ma vede nimeni, dar stiu ca Tu ma auzi si ma vezi. N’am sa pot sa Te multumesc asa cum ar dori inima mea sa o  faca pentru Tine, dar iata-ma aici; Fa ce-ti place Tie din mine, si poate voi putea sa Te bucur si eu macar atat cat se bucura o scanteie pana nu-i vine pieirea. Plang de dorul Tau ziua, stau si cuget la Tine noaptea, si tot nu ma pot satura, de bunatatea care ai avut-o fata de robul tau, si de tot ce vad ca ai facut Tu din mine, Doamne. Cand Mi-ai spus ca nu va fi mult si-am sa Te vad, asa a fost Doamne, si tot ce Ti-am cerut, Mi-ai dat. N’a fost nimic din ce-mi doream sa am, sa nu implinesti pentru robul Tau si sa duc dorul la ceva in zadar Doamne. Cand nu mai puteam de dorul copiilor mei si strigam catre Tine, M-i aducea’i in toi de noapte ca sa imi pot alina dorul de chipul lor, iar apoi o luam din nou de la capat. Satul si-ndestulat de toate, si plin de vlaga puterii Tale, am trecut prin suisuri ce altii nu le-au putut urca alaturi de robul tau, si au ramas rataciti in urma, tocmai ca nu Te-au iubit la fel cum Te iubesc eu Doamne, si de aceea iti multumesc pentru tot ce ai asezat in inima mea cea noua, pe care am primit-o din partea Ta, si cu care acum este cu putinta sa fiu o astfel de fiinta, inaintea Ta. Caci nu este om sa te poata asculta asa cum Tu doresti, fara sa primeasca ajutor si dragoste, din dragostea Ta, Doamne. Te laud Doamne ca Tu esti cel ce mi-ai pus picioarele pe stanca veacurilor, si mi-ai zis sa raman pe ea, dar puterea pe care o am pentru a infaptui asta, este tot din partea Ta. Acum vad bine ce altadata doar zaream, sau parea a fi undeva departe de ochii inimii mele, si asta pentrca Tu ai vrut sa-mi deschizi ochii si sa m’i ungi, cu cel mai de pret untdelemn din univers, amin. Tu esti lauda mea, si cu Tine ma voi lauda in veci, Tu esti mangaierea inimi mele oriunde m-asi afla, din pricina Ta imi impart bucuria cu copiii Tai, si dragostea cu toti acei ce Te cauta cu adevarat. Iubesc faptura mainilor Tale, si tot ce este in jur au pret nespus in ochii robului Tau, caci vad si inteleg truda Ta care ai avut intotdeauna fata de mine, ca sa ma faci fericit si sa simt dragostea prin tot ceea ce ma faci sa vad in jur. Tu esti si vei ramane dragostea mea eterna, fara de care nu pot a mai trai, Tu esti totul pentru mine, si simt ca de Te am, nimic nu-mi va lipsi, intotdeauna, amin.

  

 

 

 

 


 

 


 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

Veniti fiilor si ascultati-ma, caci va voi invata frica Domnului, caci niciunul din cei ce se incred in El, nu este osandit. Cine este omul care doreste viata, si vrea sa aiba parte de zile fericite ? Sa-si fereasca limba de rau, si buzele de cuvinte inselatoare ! Departeaza-te de rau si fa binele; cauta pacea si alearga dupa ea ! Cand striga cei fara prihana, Domnul aude si-i scapa din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit. Veniti de ascultati toti cei ce va temeti de Dumnezeu, si voi marturisi ce a facut El sufletului meu. Pana ce mi-am tinut pacatul ascuns, era cat pe ci sa ma prapadesc, dar cand am deschis gura si am strigat la El, marturisindu-mi faradelegea, indata lauda a fost in gura mea. Daca asi fi cugetat lucruri nelegiuite in inima mea, nu m’ar fi ascultat Domnul, dar El a luat aminte la glasul rugaciunii mele, si nu a lepadat-o. Invata-ma sa umblu in caile Tale, si fa-Mi inima sa se teama de Numele Tau ! Scutul meu este in Dumnezeu, care mantuieste pe cei cu inima curata, caci cei ce cunosc Numele Tau, se incred in Tine pentruca Tu nu parasesti pe cei ce te cauta Doamne ! Tu auzi rugaciunile celor ce sufera Doamne, si le intaresti inima, Iti pleci urechea spre ei ca sa faci dreptate orfanului si celui asuprit, ca sa nu mai insufle groaza omul cel luat din pamant; caci cei neprihaniti privesc fata Lui inca de aici, si se bucura in desfatarea cuvintelor Lui. Scaparea noastra este Domnul, care se pleaca de asculta rugaciunea facuta de buze neprefacute, si mantuieste pe poporul care se smereste, si da putere celui ce’l cauta povatuind-ul pe calea cea dreapta. Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L ! Oamenilor fara prihana le sade bine cantarea de lauda. Cel ce nu-si deda sufletul la minciuna, si are mainile si inima nevinovate si curate, celce nu jura ca sa insele, acela v’a capata binecuvantarea Domnului, si v’a fi pazit si ocrotit in coliba Lui, in ziua necazului. Inima imi zice din partea Ta: ,,Cauta Fata Mea !” Si Fata Ta Doamne o caut ! Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste. Nadajduieste in Domnul ! Fii tare si imbarbateaza-ti inima ! Din locasul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului, si le intocmeste inima la toti, luand aminte la toate faptele lor. Temeti-va de Domnul voi sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se tem de El ! Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, incredete-n El, si El va lucra; El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza. Taci inaintea Domnului, nadajduieste in El, lasa mania si paraseste iutimea, nu te supara, caci supararea duce la rau. Sa nu apuna soarele peste mania ta, si sa nu dai prilej celui rau. Caci omul de pace are parte de mostenitori, care nu-l vor face de rusine, si de care se v’a bucura, pentruca Domnul Ii va intarii pe fiecare in parte, pentruca se incred in El. Caci cei ce nu te cunosc Doamne, umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua. Eu insa voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba, imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea. Am sa stau mut in tacere, macar ca arde in mine inima de necaz, si ma mistuie pe dinlauntru ca un foc, numai sa nu te pierd Doamne, caci cine se lapada de Tine, va suferii chinurile gheenei, si va avea aceeasi parte cu cei nelegiuiti care nu si-au iubit viata sufletului lor. Tu nu ceri jertfe de nici un fel, ci mi-ai strapuns urechea cu cuvantul Tau, si ai facut din mine o cetate, ca cel ce Te cauta pe Tine, sa-si gaseasca adapost de odihna, si sa nu-l mai strapunga sagetile arzatoare ale celui rau. Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele Tale, de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie. Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi, de aceea nu ne temem chiar daca s’ar zgudui pamantul, si s’ar clatina muntii in inima marilor. Strangeti-Mi pe credinciosii Mei, care au facut legamant cu Mine prin jertfa ! Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, caci Dumnezeu este cel ce judeca. Luati seama dar, voi cae uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va sfasii, si sa nu fie nimeni sa va scape. Cine aduce multamiri ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia Ii voi arata mantuirea Lui Dumnezeu. Am ajuns ca un strain pentru fratii mei, si un necunoscut pentru fiii mamei mele, caci ravna Casei Tale ma mananca, si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, cad asupra mea. Plang si postesc, si ei ma ocarasc, ma imbrac in sac si ei ma batjocoresc. Dar eu catre Tine imi inalt rugaciunea Doamne, la vreme potrivita. Ocara imi rupe inima, si sant bolnav; astept sa-i fie cuiva mila de mine, dar degeaba, astept mangaietori si nu gasesc niciunul.  Voi care cautati pe Dumnezeu, vesela sa va fie inima, caci niciunul din voi nu va pierii fara ca Dumnezeu sa nu-i pedepseasca amarnic pe dusmanii vostrii. Cand ve-ti veni, cand va ve-ti intoarce iarasi in locul vostru de mostenire, o sa-i calcati in picioare si o sa-i zdrobiti cu un toiag de fier, astfel ca unul nu va scapa atunci, si toti vor sta in genunchi inaintea voastra. Atunci vor bea paharul din mana Dumnului pana la fund, caci El va judeca cu dreptate. Cel ce te cauta Doamne, ia seama la calea pe care merge si staruieste in chibzuinta inima lui, dar cei lesne crezatori apuca pe cai sucite; la urma insa ei vad caci caile alese de inimile lor, duc la moarte. O inima linistita este viata trupului, dar pizma este putrezirea oaselor, caci cel rau este doborat de rautatea lui. Intelepciunea se odihneste intr-o inima priceputa, iar un raspuns bland potoleste mania. Limba dulce este un pom de viata, iar o inima vesela insenineaza fata. Toate aceste lucruri sant de trebuinta sa le purtam in noi, ca sa te  putem sluji pe Tine Doamne, si sa vi in ajutorul nostru atunci cand trecem prin nevoi, si cand strigam la Tine. Am lasat totul dupa cuvantul Tau si am ajuns sa raman un strain pentru cei din casa mea, si cel pe care l-am numit de mic tata, nu mai vrea sa stie nimic de mine. M’a lepadat de parca asi fi o starpitura inaintea lui, asa incat nu poate nici sa auda de numele meu, dar sa ma m’ai vada. Ce-a care m’a nascut sa dus de multa vreme si nici nu v’a mai putea sa vina inapoi, dar eu in Tine ma incred chiar daca ar fi trait, caci Tu nu ma lepezi Doamne niciodata. Cand eram in mijlocul lor pana ce nu te-am cunoscut, niciunul din ei nu cuteza sa-mi taie calea, caci intotdeauna mi-ai dat trecere inaintea lor, si niciodata n’am avut nevoie de ei ca sprijin; calcam in mijlocul lor fara frica si nu stiam cum e sa dau inapoi dinaintea lor. Acum stau si sosotesc intre ei si urzesc vorbe de ocara inapoia mea, limbile lor sant ca limba sarpelui care scuipa venin ce ucide, si vorba lor este mai taioasa decat sabia, caci n’au frica de Tine, si nu stiu ce inseamna frica de Numele Tau. Noaptea cugeta sa-mi faca rau daca’ar putea cand se crapa de ziua, cu toate ca locuiesc linistit si departe de ei, fara sa am trebuinta de ceva vreodata, dar samanta lor este rautatea si bucuria lor este sa faca sa cada daca le este cu putinta si cel ce i’a purtat de grija atunci cand nu vedeau nici’o scapare si cand se uitau la mine cu jint, caci stiau ca sant salvarea lor la vreme de necaz. Niciodata nu le-am intors spatele si mila a fost salba gatului meu, pentruca Tu mi-ai dat intotdeauna tot felul de binecuvantari ca sa dau si altora. Mi-am aruncat painea pe ape dupa cuvantul Tau, si iata ca acum o gasesc dupa ani multi de zile, fara sa fi mucegait, s’au sa se fi udat. Mari si tainice sant lucrarile Tale, si necunoscute pentru cei ce nu Te cunosc Doamne. Astept sa imi ridici ocara dintre ei, si sa ma faci mai departe sa le pot sluji ca unul care n’a trecut prin greu, poate o vedea si altii bunatatea Ta, si si-or aduce aminte de Numele Tau cel mare pe intreg pamantul.

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

Vin inaintea Ta Doamne, sa aduc multumiri pentru ziua aceasta, in care ai gasit cu cale sa ma trezesti din nou inca odata, si sa’mi dai harul acesta de-a putea sa ma inchin tie, cu trupul, cugetul si toata puterea mea pe care o am de le tine, pentru a strange inca intr-o zi, hrana care sa o dau sufletului care geme oriunde in lume, si care stau departe de tine, si inca nu te cunosc. Pe toti acei deznadajduiti si apasati, pe bolnavii de pretutindeni care in suferinta lor stau impietriti si zac in deznadejde, pe toti cei lipsiti si ceice traiesc in deznadejde din cauza saraciei, dar si pentru toti cei necredinciosi tie si impietriti de acest mare pacat, caci chiar daca ar castiga cineva toata lumea, si si’ar pierde sufletul lui impietrit, tot ar ramane fara nimic, si nu ar avea nici’un folos ca a trait pe pamant. Domnul isi intoarce Fata, impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamaant. Cel rau face la planuri impotriva celui neprihanit, si scrasneste din dinti impotriva lui, trag sabia si isi incordeaza arcul ca sa doboare pe cel nenorocit si sarac, ca sa junghe pe cei cu inima neprihanita. Dar sabia lor, intra in insusi inima lor, iar arcurile li se sfarama; caci bratele celor rai vor fi zdrobite. Vrajmasii Domnului pier ca cele mai frumoase pasune, pier cum piere fumul. Cel rau cauta sa-l omoare pe cel neprihanit, dar Domnul nu-l lasa ci il scapa din mainile lui. Dumnezeu zice celui rau: Ce tot insiri tu legile Mele, si ai in gura legamantul Meu, cand tu urasti mustrarile, si arunci cuvintele Mele inapoia ta ? Daca vezi un hot te unesti cu el, si te insotesti cu precurvarii. Dai drumul gurii la rau, si limba ta urzeste viclesuguri. Stai si vorbesti impotriva fratelui tau, clevetesti pe fiul mamei tale. Iata ce ai facut, si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sant ca tine. Dar te voi mustra si-ti voi pune totul sub ochi ! Luati seama dar voi care uitati pe Dumnezeu, sa nu cumva sa va sfasii, si sa nu fie nimeni sa va scape. Pentru ce te falesti cu rautatea ta asupritorule ? Limba ta nu nascoceste decat rautate, ca un bici ascutit, viclean ce esti ! Tu iubesti mai degraba raul decat binele, mai degraba minciuna decat adevarul. Tu iubesti numai cuvintele nimicitoare, limba inselatoare ! De aceea si Dumnezeu te va dobora pe vecie, te va apuca si te va ridica din cortul tau, si te va desradacina din pamantul celor vii. Cei fara prihana vor vedea lucrul acesta, se vor teme si vor rade de el, zicand : Iata omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari, si se bizuia pe rautatea lui. Nebunul zice in inima lui:,, Nu este Dumnezeu !” Si’au pierdut oare mintea ceice savarsesc nelegiuirea, de mananca pe poporul Meu, cum mananca painea, si nu cheama pe Dumnezeu ? Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabarasc impotriva ta, Ii vei face de rusine, caci Dumnezeu i’a lepadat. Nu un vrajmas ma batjocoreste, caci asi suferi: nu potrivnicul meu se ridica impotriva mea, caci m’asi ascunde dinaintea lui ; Ci tu care te socoteam una cu mine, tu frate de cruce si prieten cu mine ! Noi care ne duceam impreuna la Casa lui Dummnezeu ! Caci rautatea este in locuinta lor, in inima lor. Dar eu strig catre Dumnezeu si Domnul ma va scapa. Voi striga incontinu si nu ma va lasa, iar cand nu mai pot va veni in ajutorul meu, caci El este sfant si nu lasa pe nimeni care-l cauta cu toata inima lui. Ma va scapa din lupta care se da impotriva mea, si-mi va aduce pacea, ca multi mai sant impotriva mea. Caci in ei nu este nici o nadejde de schimbare si nu se tem de Dumnezeu. Ei pun mana pe cei ce traiau in pace cu ei, si isi calca legamantul, caci asa va fi in zilele care sant gata sa se implineasca, tocmai ca sa fim vanduti de cei in care ne incredeam. Gura lor este dulce ca smantana, dar in inima lor poarta razboiul: cuvintele lor sant mai dulci decat untdelemnul, dar cand ies ele din gura, sant niste sabii. Oameni setosi de sange si de inselaciune, nu vor ajunge nici jumatate din zilele lor. Eu insa ma incred in Tine !  Cei rai sant stricati inca din pantecele mamei lor, mincinosii se ratacesc odata cu iesirea din pantecele mamei lor. Au o otrava ca otrava unui sarpe, ca otrava unei aspide surzi, care isi astupa urechea: Dar este un Dumnezeu care judeca pe pamant ! ” Se intorc in fiecare seara, urla ca niste caini, si dau ocol cetatii. Dar din gura lor tasneste raul, pe buzele lor sant sabii ; caci zic:,,Cine aude ?” Dar Tu Doamne, razi de ei; Tu Iti bati joc de toate neamurile. Oricare le-ar fi puterea, eu in Tine nadajduiesc, caci Dumnezeu este scaparea mea. Gura lor pacatuieste la fiecare vorba care le iese de pe buze, si se prind in insasi mandria lor, caci nu spun decat blesteme si mincinuni. Umbla incoace si incolo dupa hrana, si petrec noaptea nesatui, cu gura binecuvanta iar cu inima blastama; dat Tu rasplatesti fiecaruia dupa faptele lui. Pustie le v’a ramane locuinta, si nimeni nu v’a mai locui in corturile lor, vor fi stersi din cartea vietii pentruca nu cauta pe Dumnezeu; Sant rusinati toti cei ce se inchina la icoane si slujesc lor, toti care se falesc cu idolii; pentruca toti dumnezeii se inchina inaintea Lui. Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere, caci dorintele celui rau nu vor fi implinite, planurile lui nu vor izbuti, ca sa nu se mandreasca cu ele. Nelegiuirea buzelor lui v’a face sa cada asupra capului sau carbuni aprinsi si pucioasa, apoi v’a fi aruncat in adanc ca sa nu se mai scoale, caci nenorocirea il paste pe omul cu buzele mincinoase. Doamne scapama de vrajmasii mei care nu ma pot vedea din pricina Numelui Tau, si ma prigonesc fara temei, caci eu cand vorbesc ei rau de mine, ma rog inaintea Ta pentru ei, iar atunci cand sant bolnavi de moarte, imi slutesc fata de post inaintea Ta, numai ca sa mai gasesca inca mila la Tine, sa se intoarca, si sa fie iertati dupa harul Tau, amin.

 

 

 

  

Nu este nimic pe pamant care sa bucure omul si sa dainuiasca la nesfarsit bucuria lui. Nu este nimic in ceea ce vedem si ce n’í se promite statornic si neschimbat, in care sa putem sa avem o nadejde neclintita, si o speranta din care fericirea sa se infiripe pe vecie, pe tot restul vietii. Insusi faptul ca spunem cuvantul ,,infiripat”, ne-ar putea trezii , din starea de adormire in care acceptam niste promisiuni desarte, in care minciuna este temelie, si sa acceptam faptul ca ceea ce se infiripa cu siguranta face mai apoi aripi adevarate, care isi vor lua zborul intr-o zi, atunci cand nu ne asteptam, si din nou vom fi singuri. Spuneam ,,adormiri”, pentruca nu doar o singura data santem prinsi de aceasta mreaja de,, asa zisa dragoste”, desarta de fapt, trecatoare si care de fiecare data se transforma mai apoi in ura si deceptii, ea fiind trasa de sleaurile minciunii care duc pe om intr-o mai mare deznadejde fata de aproapele lui, si facandu’í sa se urasca unii pe altii, stau apoi raniti si in frica de’a se mai apropia de altcineva, ca nu cumva rana lor sa se deschida din nou, si sa devina si mai adanca, lucru care se si intampla, devenind apoi respingatori si tematori de cei din jur. Astfel ca si cand nu am stii ce n’i s’a intamplat sau prin ce suferinte sufletesti am trecut, ne aruncam din nou inainte, intr-o cursa unde santem prinsi ca niste robi si alergam la nesfarsit dupa asa zisa iubire, lacomie de averi s-au bani, fara de care nu putem nicidecum sa traim, s-au la care sa renuntam, simtind ca aceasta neputinta se afla inauntrul nostru si caruia Ii slujim fara sa vrem, acceptand ca este greu, si crezand ca de fapt, asa este viata. Eu prin ingaduinta lui Dumnezeu, si-a voasta a tuturora, vreau sa va spun si sa va adeveresc cuvintele care sant venite de la El, si a caror putere este desavarsita si unica, in a putea scapa de robia pacatelor in care santem tinuti ca niste sclavi, in neputinta firii pamantesti in care traim, si sa va aduc cea mai mare veste pentru fiecare din voi care credeti, astfel incat eliberarea voastra sa fie pe deplin si cat mai degraba. Nimeni nu este, si nu v’a putea sa fie implinit vreodata pe pamant, pentruca omul zace in poftele in care este nascut, si aceasta neputinta o va purta pana la trecerea in lumea cealalta, daca nu se v’a intoarce din drumul care Ii duc pasii intr-acolo, la vremea cercetarii sale. ,,Pana cand voi avea sufletul plin de griji, si inima plina de necazuri in fiecare zi ? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea ? Da lumina ochilor mei ca sa n’adorm somnul mortii, si sa nu-mi atinga picioarele temeliile muntilor iar adancul sa-mi fie culcusul cel de veci ! Scoate’ma din legaturile in care am fost prins inca de la nastere, caci am sa te laud toate zilele vietii mele, si nu-ti adu aminte de pacatul meu care sta necurmat inainte ochilor tai care sant curati ca lumina, si care nu pot vedea pacatul, ci gaseste un pret de rascumparare si pentru sufletul meu pana nu se stinge si piere, caci cine te mai poate lauda in locuinta mortilor, acolo unde ajung toti cei ce lapada Numele Tau, si traiesc in desfatarea inimii lor ingamfate, fara sa se gandeasca ca ziua de maine nu va fi a lor, ci tu o dai doar celor ce vrei ! Si’apoi cine a adus ceva pe pamant la nastere ca sa ia inapoi cu el atunci cand va pleca de unde a venit fiecare ? Sau ce folos am avut pe pamant de toata truda mea, daca nu raman decat cu ce am mancat si nici chiar aceea n’a ramas in mine, la fel si cu haina cu care mi’a folosit ca invelitoare a trupului; pana si ea va putrezi o data cu mine. Ce folos asi avea sa mai traiesc daca nu pot gasi adevarul din care sa pot afla de ce am mai venit pe lumea aceasta, daca soarta mea este mai rea decat soarta unei scantei, care se naste ca sa piara, dar macar ea nu stie ce este suferinta in lumea aceasta, iar apoi pleaca si nu mai stie nimic, pe cand mie iata ce-mi spune cugetul: nu pacatui impotriva ta si’a sufletului tau, caci intr-o zi vei da socoteala inaintea cilui ce te-a zidit atat de minunat, ci cere-ti iertare, caci poate se va gasi si pentru tine un pret de rascumparare, ca nu cumva sa ajungi intr-o zi pe care n-o cunosti cat este de aproape, sau cat este de departe de tine, si o sa ti se arate tot ce-ai facut, si nu se va gasi nimeni sa mijloceasca pentru tine atunci ! Sa nu cumva sa vezi abia atunci caci toate fericirile pe care singur ai incercat sa ti le faci, n’au fost decat niste ganduri desarte care te-au amagit si dus in ratacire pe tine insuti, si ca veneau inspre osanda ta la urma, iar vatamarea de care o sa ai parte iti va fi nespus de mare; pentruca n’ai cautat ce trebuia sa caute oricine umbla pe pamantul celor vii, care sant datori sa-si recunoasca pecetluirea cu care le’au fost pecetluite inimile, si care le soptesc gandul vesniciei adesea, de care nu se vor putea dezvinovatii niciunul din ei. Caci nebunul zice in inima lui : ,,Nu este Dumnezeu !” S’au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele. Ma uitam insa cu bagare de seama si vazusem caci celor placuti tie, le inmulteai samanta ca si nisipul marii, ca stelele cerurilor si pestii marii, asa am bagat de seama in toata truda mea pentru a descoperii tainele tale; pe cand iata ce soarta am vazut ca au cei ce-si cauta placerile vietii aici in aceasta clipa de trai fata de viata vesnica, care seamana cu o scanteie doar fata de lumina soarelui, tot asa si placerile care nu le vei gasi aici niciodata cu adevarat, sant doar ganduri desarte, ce sant marturisite de toti cei ce poarta nametii anilor in tamplele lor, care n-au gasit ceea ce-au cautat, si munca le-a fost zadarnica, ca nu este de gasit pe pamantul celor vii, ci iata tainele fericirii pentru fiecare om care cauta cu chibzuinta : Fiule, daca vei primi cuvintele mele, daca vei pastra cu tine invataturile mele, daca vei lua aminte le intelepciune, si daca te vei ruga pentru pricepere, daca o vei cauta ca argintul, si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara, atunci vei intelege frica de Domnul, si vei gasi cunostinta de Dumnezeu. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere. Atunci vei intelege dreptatea, judecata, nepartinirea, toate caile care duc la bine. Caci intelepciune va veni in inma ta, si cunostinta va fi desfatarea sufletului tau; chibzuinta va veghea asupra ta, priceperea te va pazi, ca sa te scape de calea cea rea, de omul care tine cuvantari stricate; de cei ce parasesc cararile adevarate, ca sa umble pe drumuri intunecoase; care se bucura sa faca raul si isi pun placerea in rautate, care umbla pe carari strambe, si apuca pe drumuri sucit. Fiule, nu iuta invataturile mele, si pastreaza in inima ta sfaturile mele ! Caci ele iti vor lungii zilele, si anii vietii tale, si-ti vor aduce multa pace. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leagati-le la gat, scriele pe tablita inimii tale, si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea Lui Dumnezeu, si inaintea oamenilor. Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta. Recunoaste-l in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale. Fiule nu dispretui mustrarea Domnului, si nu te mahni de pedepsele Lui. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste. Ferice de omul care gaseste intelepciunea , si de omul care capata pricepere!  Caci cine o gaseste, gaseste fericirea, care este mai de pret decat aurul si margaritarele, si nimic nu se poate pune alaturi de ea. Ea este unpom de viata pentru toti cei ce o gasesc, iar cei ce o au sant fericiti. Fiule sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai, si sa passtrezi intelepciunea si chibzuinta, caci ele vor fi viata sufletului tau, si podoaba gatului tau; Cand te vei culca vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce, si nu te vei teme de nici-o spaima si nici o navalire, din partea celor rai; caci Domnul va fi nadejdea ta. Tine invatatura, n’o lasa din mana; pastreaz-o caci ea este viata ta. Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. Caci caile omului sant lamurite inaintea ochilor Domnului, si El vede toate cararile lui. Caci sfatul este o candela, invatatura este o lumina, iar indemnul si mustrarea sant calea vietii. Ele te vor feri de femeia stricata, de limba ademenitoare a acelei straine. N’o pofti in inima ta, pentru frumusetea ei, si nu te lasa ademenit de pleoapele ei. Caci pentru o femeie curva, omul ajunge de nu mai ramane decat cu o bucata de paine, si femeia maritata intinde o cursa unui suflet scump. Si acum fiilor, ascultati-ma, si luati aminte la cuvintele gurii mele: Sa nu ti se abata inima spre calea unei astfel de femei, nu te rataci pe cararile ei. Ca ea a facut sa cada multe jertfe, si multi sant cei ce i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinta mortilor, drumul care coboara spre locasurile mortii. Eu iubesc pe ceice ma iubesc, si ceice ma cauta cu tot dinadinsul, ma gasesc.  Toti ceice ma urasc pe mine, iubesc moartea. Cine are o inima inteleapta, primeste invataturile, dar cine are o gura nesocotita, se prapadeste singur. Inceputul intelepciunii este frica de Domnul ; si stiinta sfintilor, este priceperea ! Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea nu este moarte. Indrazniti caci eu am biruit lumea, zice Domnul !  


Am incercat sa lupt din rasputeri si n’am putut sa fac nimic, eram plina de o ravna ce zacea in firea mea, si cu care mai nascut dar nu imi ajungea. Stateam in noapte si gandeam in fel si chip, ce altceva a mai ramas ce asi putea sa fac, dar mi’a scapat de nu facusem, si inca zac in framantari si in necaz, de sufletul parca se rupe. Si nu puteam sa vad nimic, parca scapare nu vedeam, ci intunerecul orbi, tot ce’nauntru mai aveam, sa dau la cine asi fi putut, sa mangaie asa ceva, caci toti fugeau in jos si’n sus de parca nu se mai opreau. Dar glasul ce’mi soptea incet de numai eu il auzeam, m’i se zbatea parca in piept de parca afara imi iesea. Cum sa’i raspund si sa cobor sa pot sa’i iau din suferinta, sa pot sa il alin usor, si sa’l ascult in umilinta. Nu gaseam calea, nu vedeam ca zilele se scurg ca apa, si ca de fapt in jos curgeau,iar anii imi brazdeaza fata, ca nu mai pot sa fiu vreodat cum poate imi doream sa fie, caci viata este doar un vis ce poti sa’l scrii pe o hartie. Si’apoi se duce undeva, unde sfarsit inseamna moarte, si nu mai stie nimenea unde ne ducem toti in gloate. Credeam ca sa traiesc acum, si fiecare clipa’n viata, sa mi’o petrec si s’o alin cu bunastare si’n dulceata. Dar cat de dulce toate’ar fi, si cat de bine ai in viata, nu’ti spune inima ca esti, un trecator pribeag ce iata, cum iti trec anii si nu sti, cum se scurg clipele din tine, si nu le vezi, nici nu le simti, de parca totul ar fi bine ? Alergi ca un neghiob din fire, nu vezi nimic in jurul tau, si far sa ai habar sau stire, te vezi apoi flamand si gol; Flamand cum n’ai crezut vrodata, ca o sa-ti fie sufletul, si inima ce’n tinerete, si’a luat din toate ce a vrut. Dar nu pute-ai sa vezi in noaptea care traia’i ca te-a n’selat, cu lucrurile ce’n placere, te aruncase in pacat. Caci era’i orb nascut in toate, si astfel tot inaintai, ca nu cumva sa sti ca moartea, te tine astfel in pacat. Sa dormi cu pleoapele deschise, si chiar sa nu poti a vedea, cand suflet din adanc decise, pe veci sa’ti fure inima? vai ce osanda po’a sa fie de sant orbit atat de rau, sa iti vezi ochii cum scanteie, si cum apoi se duc in morti ? Vremelnic sant la fel ca altii si parese ca trecatori, sant toti din jur, dar nu stiu altii, sa zica ca’s nemuritori ! Si apasata’n gand cu anii, de frica si de indoieli, si cum in mine lupta ceea, nu pot vreodata s’o sfarsesc, iata ‘ntr-o zi caci glasul care in taina adesea imi vorbea, simtitul’am cum ma intreba, de cred ca este adevarat, ca viata cea adevarata nu este aceasta si nu’i mult, sa aflu despre taina care, de ani de zile se zbatu, sa iese afara si’n suflare sa poata sa’mi vorbeasca n’cet, ca pot trai si fara teama, sa Il conosc pe Cel ce’n cer; facuta totul pentru mine si totul este pregatit, de cred ca jertrtfa ce’o trimise, e ca sa’jung in paradis, unde viata e eterna, si unde nu mai este chin, iar negura ce’astupa ochii, sa zic apoi ca fost un vis, cand cu alti ochi ce n’cep sa vada, de unde’am fost scos, asezat, sa pot sa spun la lumea n’treaga, ca El, ce a fost inviat, vorbea n’launtrul meu cand anii, abia paseam si obosit, ma’nviora si plin de mila, m’a asteptat la El sa vin. Cand imi spunea ades ca viata, si tot ce vad e trecator, ca este unul care n’sala si’a carui voce din Seol, si’nalta glasul prin pustiul, pe unde apa n’a trecut, caci Eu sant apa ce invie, pe toti cei ce in ceruri sus, au numele in Cartea Sfanta de mana Mea scrise in ea, pe care rand pe rand aduse, din nou la cer ca slava Mea, sa o impart cu ei cei care, Ma vor iubi si sculta, iar mai apoi in vesnicia, ce nu stiam nimic de ea, sa pot sa fiu cu toti alaturi ce vor intra in slava Sa. Sa nu ma lasi, caci vin azi Doamne, asteapta-ma si nu pleca, te rog din finta n’treaga astazi, Te rog o Doamne, nu pleca, caci nu vreau sa mai stiu trecutul, nimic ce’a fost in viata mea, ci doar pe tine care astazi, facutu-mai ca dragostea, sa-ti simt in inima cum bate si cum incepe un fior, de dragoste sa-l simt in mine, ce nu asi vrea sa’l pierd de mor, ca nu mai vreau sa stiu de alte, ci de cuvantu adevarat, prin care sa ma duci la apa, ce curge pentru cei iertati. Nu pot sa cred, ca e poveste pe care sa pot auzi, ca sant salvata si de azi nu poate nime’a desparti, de Cel ce’a pus nadejde’mine, si care pentru mine S’a dat, ca mai apoi sa pot sa fiu si eu ca si El inviat. Si’apoi cat greu am dus in lume, si cate rele am suferit, de sufar Doamne pentru tine, stiu ca si Tu ai suferit, si chiar de-ar fi tot greu pe cale, cu tine toate le inving, care prin greaua suferinta, si moartea Doamne ai invins. Fama curata, sfanta’n toate si pune’mi haine de safir, si pregateste-ma in lupta cu tot cei rau si e delir, caci numai tu ne dai putere si haine sfinte sa m’bracam, armura de care se teme, toti cei ce striga din Seol, de care astazi nu se teme toti fratii Tai ce’n lupta stau, de mii de ani  sant toti vitejii prin care Tu, m’ai aparat. O Doamne cat iti sant de’ascunse, si cat de tainice ne sant, cuvantul vietii ce prin cruce, l’ai dat intregii omeniri, si totusi nu’ntelege nimeni, de nu il faci descoperit, astepta-ma eu vin la Tine, asteapta-ma ca astazi vin ! amin.               

Harul si dragoste Domnului Isus, sa fie cu noi toti in toata vremea pe oriunde ne vor fi calauziti pasii, si legaturile dragostei sa ne infasoare strans de cuvantul primit, in care daca v’om ramane moartea si locuinta ei, v’a fi biruita de fiecare din cei ce se vor tine de Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos care ne’a trimis in lume, in cautarea celor adevarati. Va port intotdeauna in inima mea care se strange de durere atunci cand nu am vesti din partea voastra, caci asi vrea sa stiu cat mai mullte despre voi toti ai Lui, care santeti imprastiati pretutindeni prin lume, si pentru care grijile mele se maresc pe zi ce trece tot mai mult, avand in vedere ca ziua Domnului se apropie, si cel rau lucreaza si el tot mai mult ca sa ne desparta de Hristos, gandindu-ma la sanatatea voastra atat cea trupeasca, cat si cea spirituala, ca nu cumva sa va fi prins in deznadejde si sa slabiti in putere, inainte de ai auzi ultima strigare, iar sunetul trambitei pentru unii din noi, sa fie in zadar. De aceea ma lupt zi si noapte pentru fiecare din voi, si imi ostenesc acest trup pe care l-am primit pentru o vreme, ca atat cat voi mai fi in el, sa va pot tine treji si inflacarati, astfel ca niciunul din voi sa nu fie gasit adormit la venirea Mirelui nostru, pentru ai putea iesi in intimpinare asa cum se cuvine, amin. Fratii mei, daca puteti faceti-mi hatarul acesta de’a ramane cat mai aproape de El, prin pazirea poruncilor Lui, si’a dragostei pe care trebuie sa se mareasca tot mai mult intre noi toti, asa cum stiti ca am vazut la El care si’a dat viata pentru noi, si care daca unuia dintre noi Ii lipseste, cu parere mare de rau trebuie sa’i spun, oricine ar crede ca este el, ca nu’l va vedea pe Dumnezeu, care stim ca este dragoste si care trebuie sa o avem inauntrul nostru mereu, amin. Cine nu are dragoste, nu’l cunoaste pe Dumnezeu, si nici nu la cunoscut, este orb si nu vede incotro se duce. Va scrisei in putine randuri despre dragostea pe care o am fata de voi, mai intai de cele ce voiam sa va scriu, si de care va promisesem asa cum voi mi-ati cerut, sa nu ma opresc ci sa fac de cunoscut tainele lui Dumnezeu, caci numai prin ea ve-ti putea sa intelegeti talmacirea celor scrise, care sant ascunse de toti cei necredinciosi, iar apoi sa aflam unde este locul de chin pe pamant, si ca exista trei locuri in care oamenii vor suferii, de unde nu v’a fi scapare, decat ca v’a urma o mai mare suferinta la sfarsitul lucrarii lui Dumnezeu, in cea de’a treia suferinta si ultima, care este vesnica, precum si viata in sine care nu v’a putea fi starpita niciodata, dar care in care in veacurile vesnice v’a separa pentru un timp infinit, pe fiecare din cei neascultatori, care v’a ajunge negresit, langa cel pe care l’au slujit, si caruia i’au adus inchinare dupa voia lor; ,,Iata ca voi va inchinati la ce nu cunoasteti, pe cand noi ne inchinam la ce cunoastem, caci mantuirea vine de la iudei”. Fratilor, asa cum v’am adeveritin cele scrise de mai inainte cu privire la locuinta mortilor si cine este ea, caci stiti ce n’i s’a spus cum: ,,pacatele voastre le voi arunca in marea uitarii, si nu’Mi voi mai aduce aminte de ele”, s’au : ,, Ve-ti merge dupa pacatele voastre”, tot asa vreau sa intelegeti ca in mia de ani cand Domnul v’a fi in Ierusalim si v’a fi o pace deplina, nu v’a mai fi nevoie ca sa fie propovaduit ca si acum fratii mei, caci atunci fiecare il v’a cunoaste, si cel mai slab v’a fi cum a fost casa lui David ! De aceea zicea despre acea vreme ca : pana si orbii Ma vor cunoaste, si ciungii vor sari’n picioare, iar cel ce va muri la o suta de ani, v’a muri de tanar din pricina ca v’a fi blestemat, pentruca anii omului vor fi cat va imparati Domnul, si nu se va face nici un rau pe intreg pamantul, ci o vesnica domnie v’a fi in acele zile. Lupu v’a minca impreuna cu mielul, si ursul cu vitelul, iar leul v’a manca iarba ca si boul, cum a fost la inceput de toate, pe cand nu intrase pacatul in lume. Dar totusi frati preaiubiti, ca marturie ce le v’a sta inaintea tuturor celor ce se vor naste in mia de ani, caci iarasi se v’a inmultii lumea de oameni, asa cum noi avem acum marturii despre potop ;,, si eu chiar le-am vazut, si nu o data am fost la Grand Canyon in statul Arizona din SUA, caci acolo am locuit o parte din viata”, va pot spune ca acesti munti au fost cu totul inecati dupa cum stiu toti, si marturia lor nu a fost tinuta ascunsa, tocmai ca sa credem, iar pentru cei din veacul urmator, care vor avea cu siguranta scripturile, asa cum le avem si noi, : ,, Caci cerurile si pamantul vor trece, dar cvintele Mele vor ramane in veac, zice Domnul”, tot asa le va ramane o dovada dar vie, care Domnul o va face fata de ei inafara lui Israel la marginile lui, si anume in tara Edomului, sau a Iordaniei de astazi ca sa intelegeti, a locului care i la dat ca locuinta fratelui lui Israel sau Iacov, si anume lui Esau, care si’a vandut  dreptul de intai nascut lui Iacov, pentruca nu i’a pasat de poruncile lui Dumnezeu, si a caror urmasi s’au impotrivit lui Dumnezeu, prin faptul ca nu a lasat pe copiii lui Israel, nici dupa peste patru sute de ani, sa treaca doar prin tara lor, atunci cand acestia se intorceau din robia aspra a Egiptului, unde au fost smeriti si incercati, si care acum erau in drum spre tara promisa si anume Canaan. Iata cvantul Domnului pe care n’i la facut de cunoscut despre planul sau cu privire la Esau si copiii copiiilor lui, cat si la locuinta asezamantului lor, care era in muntele Seir. Iata ce vorbeste despre Edom, caci asa i’a ramas numele din pricina pielii rosiatice: ,, Noi am auzit o veste din partea Domnului, si un sol a fost trimes cu ea printre neamuri zicand: ,,Sculati-va sa mergem impotriva Edomului ca sa ne razboim cu el !” ,,Iata te  voi face mic printre neamuri, si vei fi cel mai dispretuit. Caci mandria inimii tale, te’a dus in ratacire. Vai ! Ce scormonit este Esau ! Cum i s-au descoperit comorile ! Toti cei uniti cu tine, te-au izgonit pana la hotar, prietenii tai te-au inselat si te-au stapanit. Cei ca mancau din painea ta, ti-au intins curse, pe care nu le-ai bagat in seama ! Oare nu voi pierde Eu in ziua aceea pe cei intelepti din Edom, si priceperea din muntele lui Esau ? Vitejii tai Temane, se vor spaimanta, pentruca toti cei din muntele lui Esau, sa piara in macel. Din pricina salniciei facute impotriva fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine, si vei fi nimicit cu desavarsire pentru totdeauna. Caci in ziua cand stateai in fata lui, in ziua cand strainii Ii luau averea, cand strainii intrau pe portile lui, si aruncau sortul asupra Ierusalimului, si tu erai atunci ca unul din ei ! Nu trebuia sa te uiti multumit la ziua fratelui tau, in ziua nenorocirii lui, nu trebuia sa te bucuri de copiii lui Iuda in ziua pieirii lor, si nu trebuia sa vorbesti cu semetie in ziua stramtorarii…!  Nu trebuia sa stai la raspantii, ca sa nimicesti pe fugarii lui, si nici nu trebuia sa dai in mana vrajmasului pe cei ce scapasera din el, in ziua necazului ! Caci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau. Caci dupa cum ati baut paharul maniei, voi de pe muntele Meu cel sfant, tot asa, toate neamurile il vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, si vor fi ca si cand n’ar fi fost niciodata. Caci casa lui esau va fi ca miristea, si nu vor mai fi niciodata, pentruca nu va mai ramanea, nici unul din casa lui Esau, caci Domnul a vorbit. Cei de la miazazi vor stapani muntele lui Esau, si cei din campie, tara Filistenilor. Israel va stapani tara Cananitilor, si Ierusalimul  va stapani cetatile de miazazi, cei ce sant la Sefarad. Dar imparatia va fi a Domnului. Aceasta este vina lui Esau, cei ce s’au impotrivit planului lui Dumnezeu ! Iata ce va ajunge curand: ,,Caci sabia Mea – zice Domnul – s’a imbatat in ceruri; iata se va pogora aspra Edomului, asupra poporului, pe care l’am sortit nimicirii, ca sa’l pedepsesc.” Caci Domnul tine un praznic la Botra, si un mare macel este in tara Edomului. Caci este o zi de razbunare a Domnului, un an de rasplatire si razbunare pentru Sion. Paraiele Edomului se vor preface in smoala si pulberea lui in pucioasa. Da tara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi nici noapte, si fumul lui se va inalta in veci. Din veac in veac va fi pustiit, si nimeni nu va trece prin el in veci de veci. Ci pelicanul si ariciul il vor stapani, bufnita si corbul il vor locui. Se va intinde peste el funia pustiiri si cumpana nimicirii. Nu va mai fi in el fruntasi ca sa aleaga un imparat, si toti voievozii lui vor fi nimiciti. In casele lui imparatesti, vor creste spinii, in cetatile lui maracini si urzici. Acolo va fi locuinta sacalilor, si vizuina strutilor. Acolo isi va avea locuinta naluca noptii, si isi va gasi un loc de odihna. Acolo isi va face cuibul sarpele de noapte, isi va pune ouale, le va clocii, si isi va strange puii la umbra lui; acolo se vor strange toti ulii: fiecare la tovarasul lui. Iata frati buni ce inseamna sa fie cineva impotriva lui Dumnezeu, si sa nu ia in seama poruncile Lui. Daca in jur sant animale si pasari, este de inteles ca este vorba de pamantyl pe care traim, si anume de tara lui Edom. Cautati in cartea Domnului, si cititi ! In fiecare luna noua si in fiecare zi de Sabat va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea, – zice Domnul. – Si cand vor iesi vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s’au razvratit impotriva Mea; caci viermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge; si vor fi o pricina de groaza pentru orice faptura. Niciuna din toate acestea nu vor lipsi , nici una nici alta nu vor da gres, caci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strange acele salbaticiuni, amin.

 

 

 


 

 

 

 

 

Ma doare inima in piept ca te’am pierdut, se aduna lacrimile’n ochi ca nu pot sa te uit, cat de frumosi cu toti era-ti cand stati in jurul Meu, si iata acuma ca plecati si nu mai santeti toti. Am sa duc dorul la ce’a fost si nu pot sa va uit, caci v’am iubit in adevar si’acuma a’ti cazut, din harul Meu si slava Mea m’bracati ati fost cu toti, ce niciodata nu credeam c’o dezbracati si’n hoti, ajungeti toti care erati apropiati de’ai Mei, dar care o sa plangeti de’azi ca ati ajuns misei. Iata ca nu m’ati iubit asa cum Eu crezusem, si taina ce in gand o’aveati, pe loc se cunoscuse. Nu mai putem deci ca sa fim vreodata impreuna, dar nu uitati ca ati avut pe frunte scris un nume, pe care de’azi nu’l mai purtati, caci i’ati adus ocara, si cerurile a’ti intinat vrand toti pe rand sa moara. Dar iata nu v’a fi asa, ci moare cine’i vrednic, cel cea pirdut vesnicia si’n ura pe’a lui semen, ce sa’ntinat in gandul lui si nu are iertare, ca sa mai stea in locul lui din vechea asezare. Plecati din fata Mea acum toti blestemati de astazi, caci cerurile’ati intinat si iata ca pedeapsa, acum ve’ti fi toti izgoniti in pulberea pustie, ca toti sa vada’n paradis ce soarta v’a sa fie, pentru misei si mincinosi care’au jurat credinta, si care de’acum incol traiesc in mare umilinta. Am sa fac altii’n locul vost, n’o sa’mi lipseasca unul, caci taina pe care o am si care sta ascunsa, niciunul  nu ati cunoscut caci n’am avut crezare, decat prin cel ce v’am facut, si care este Mare; dar voi plecati si ve-ti muri, caci v’ati ales o soarta, si de’azi incol ve-ti dusmani, dusmanilor de moarte. Apoi porunca li s’a dat sa faca iar de toate, in planul sau invederat, sa scape acum de moarte. Caci nume iar le’a dat la toti cu care’n vesnicie sa nu se mai auda’n cer, ce nume au sa fie. Pe aripi mari de heruvimi apoi se’ndepartara, si veacurile le trecu, sa faca totul iara, pentru razboiul ce’n cepu sa fie intre stele, si intre negura cea rea ce o aveau pe ele, a tuturor ce au cazut si n’au primit iertare, caci ce’o data au cunoscut si’aveau acea putere, cu neputinta mai era sa poata face bine, odata ce s’au intinat si’au inceput sa minta. Al trilea cer si la ales sa poata sa inceapa, departe de ceilalti din cer, o lupta sfanta dreapta, in care toti vor fi rapusi pe rand tot cate unul, si nu va fi lasat nicicum, nepedepsit stapanul, ce i’a mintit si i’a facut sa cada in pierzare, pe multi din cei ce’acum cazuti, se afla’n disperare, isi cunosc soarta dar tarziu, caci lupta’i pe sfarsite, si iata cum au inceput cu totii sa se lupte !

Te’am chemat din departari si ai luat fiinta, ti’am poruncit sa te infatisezi inaintea Mea, atunci cand s’au rupt apele venite din ascunzisurile vazduhului, si tabarat indata la porunca pe care le’am dat’o, la venirea lor in puhoaie ce scanteiau de puterea fulgerelor care brazdau intunerecul care lumina cu un albastru strapungator, ai fost mesterul Meu la lucru langa Mine, cand am poruncit sa vina pamantul pe care l’am cantarit in mersul Meu din priviri, apoi l’am masurat cu sfoara, si l’am rostogolit prin intinsul cerului pana ce a fost asezat dupa placul inimii Mele, iar mana Mea a despartit apele de ape, si am poruncit cu un strigat sa fie lumina ca sa vada toti de langa Mine lucrare mainilor Mele, si iata ca de indata un munte mare de foc s’a prosternut la picioarele Mele si toti au strigat de bucurie cand l’au vazut cat este de luminos, apoi l’am asezat inaintea pamantului pe care l’am scos cu ajutorul apelor si din ape, iar caldura lui va incalzi lucrarea mainilor Mele multa vreme de’acum inainte. El nu’si v’a inceta lucrarea pe care I’am dat’o cat v’a fi ziua si noaptea, iarna si vara pe care tot Eu le’am facut. Apoi iata ca dupa ce toate le’am facut peste fata pamantului, si am dat porunca sa misune vietuitoarele apelor, si fiarele pamantului, Mi’am intins mana in ape si din pamant te’am modelat dupa chipul Meu, pentruca voiam sa Ma bucur de lucrul mainilor Mele, si apoi ti’am dat un nume; Ti-am dat in stapanire tot ce mana Mea a facut, peste tot pamantul care este al Meu si tie ti l’am dat, te’am pus stapan din pricina ca te-am iubit; tot ce misca sub soare este al tau si tie ti se vor supune, caci asa le’am poruncit, si pentru tine au fost facute tot ce vezi pe ceruri si ce vezi pe pamant. Dupa ce ti’am incredintat totul si n’am tinut nimic pentru Mine, credeam ca Ma vei iubi si imi vei arata si tu dragostea ta pentru tot ce am facut pentru tine, si astfel bucurii depline te vor insoti din veac in veac. Era’i frumos si plin de stralucire ascultator si plin de slava, astfel ca toate din jur nu se puteau asemui cu tine, si in tine imi gaseam toata placerea Mea, caci nimic din ce facusem nu era mai aproape de inima Mea decat erai tu, si privirea ochilor tai plina de supunere si nespus de frumoasa, din pricina frumusetii cu care ai fost facut. Dar intr’o zi dupa ce ai apucat sa cunosti totul din gradina in care ai fost asezat, am vazut ca inima ta incepe sa se intristeze tot mai mult, ai inceput sa te inchizi in tine fara sa spui nimic, dar Eu te cunosteam pe dinauntru ca si pe dinafara, si-am hotarat atunci sa te adorm adanc si sa-ti fac un ajutor din insusi oasele tale si carne din carnea ta, tocmai ca sa o iubesti asa cum Te iubesc Eu pe tine, caci era’i facut dupa slava Mea cea mare, si astfel si ea sa fie facuta dupa slava ta, ca dragostea ei sa nu se schimbe niciodata, sa o iubesti nespus si sa ti se bucure inima necurmat, si asa a fost. Apoi am adus’o si am infatisat-o inaintea ta, dupa ce te’ai trezit din adancul somn si ai vazut cine sta alaturi de tine. Ti’ai gasit bucuria inimii tale dupa care suspina’i , si te-ai legat cu inima de ea inca din prima clipa, caci nu era faptura mai frumoasa sub ceruri, si nici dar mai aproape de inima ta decat ea, pentruca tu ai nascut-o si iubirea-ti era mare pentru ea. Chipul ei era ca safirul si pleoapele erau ca usile cetatii cerului Meu, ochii ei erau ca ferestrele deschise in care patrunde luminatorul facut pentru voi, iar strafundul lor semana cu apa marilor care de stravezie ce este,  atunci cand te uiti, se vad lamurit vietuitoare de tot felul cum misuna in adancul ei, ca un clestar umplut de culorile ce misca pe deasupra lui in umbre ce schimba totul inaintea ochilor tai. Parul ei era ca aurul muntilor, iar pletele’i curgeau cum curg sivoaie grele de apa, care brazdeaza rapile pe unde curg si nu poti sta sub ele de puterea lor, atat de dese sant, iar vantul adia prin firele lui ca in lanul de grau copt si plin de roseata macilor ce asteapta parca sa fie culesi si asezati cu gingasie in tamplele ei ca niste dealuri ascunse de pometi tineri si cu radacini bine infipte in pamantul din care au rasarit, caci din pamant v’am facut, si cat de mult va iubesc. Nimic din ce era sub soare, nu Ma bucura mai mult decat dragostea pe care o avea’ti unul pentru altul si gingasia cu care a’ti fost imbracati in frumusetile pe care vi le-am dat pururea. Trupul tau era ca trunchiul unui copac din Liban, dintre cei mai falnici facuti vreodata, iar ea era ca o mladita intinsa de jur imprejurul tau, rasucindu-se in dragostea ei pana deasupra umerilor tai, care erau ca niste munti iar pieptul ca doua dealuri din cele mai alese ale Basanului, pe care umbla cele mai frumoase oi ale pamantului si calca iarba in picioare cum se calca strugurii in teasc, pina nu mai ramane nimic in urma lor. Picioarele tale erau tari ca muntele Sionului iar ale ei ca muntele Sinaiului unde mai apoi M-am lasat sa fiu vazut omului care l’am facut dupa chipul Meu. Erau tari ca stanca pe care nici vanturile cele mai tari n’o pot sfarama in mania lor. Asa a-ti fost facuti de la inceput ca nimanui nu’i v’a fi cu putinta sa va faca vreun rau, si intotdeauna veti fi Mei, caci mana mea va facut si ve’ti ramane vesnic langa Mine; In urma iata ca ati fost inselati si voi, dar am gasit un pret de rascumparare pentru fiecare, pe care Il aveam ascuns, si prin care v’am facut in ziua cand ati fost plamaditi, pentruca era’ti din vesnicie la dreapta Mea. Pe Cel pe care L’am trimis in ajutorul tau, a trebuit sa Il imbrac in pamant, ca sa nu fie facut de cunoscut nimanui, ci cei ce-i vor da ascultare sa creada doar ca e trimisul Meu; Era solul Meu cel sfant care sta necurmat inaintea Mea, iar preaiubita inimii Lui, v’a trai pe vecie, si curand are sa o aduca in Casa Mea; Ea va fi un Templu de inchinare ce v’a fi asezata pentru totdeauna inaintea ochilor Mei, si Eu insusi am sa veghez asupra ei, pana se vor implini toate lucrurile la vremea lor dupa care ve-ti fi nedespartiti in vesnici, unul fata de altul. Cantecele ei vor fi desfatarea tuturor celor din ceruri, si bucuria multora care acum sufera in pribegia lor in vaile plangerii, dar rasplata lor in curand v’a fi mare, caci mare pret au toti cei ce fac binele, si rabda pana ce toate s’or sfarsi, inspre bucuria fiecaruia, dupa ce vor fi asezati ca stalpi in cortul Meu si preoti in Biserica Mea, vesnic. Lacrimile de acum pe care le cunosc si vad, sant stranse una cate una in burduful Meu din ceruri, si fiecare picatura isi v’a lua rasplata mare, caci Eu nu ma bucur de intristarea lor de acum, dar inima mahnita pentru tot ce vad acum ca duc fiecare, se v’a face intr’o zi care sta sa vina, intr’o mare razbunare pe crare nimeni nu poate s’o priceapa acum, dar v’a intelege dupa ce toate vor fi deja trecute. Crucea fiecaruia din ei, v’a fi rasplatita cum nu se poate spune in vorbe, si viata lor va fi scumpa inaintea Mea, cum nu e nimic mai scump. Ei imi vor fi fii si fiice de nadejde, alesi dintre cei multi, care M’au iubit asa cum i’am iubit si Eu, si au pazit cuvantul Meu ca sa fie fericiti ca altadata. Sant vrednici de inaltare, ca au inaltat Cuvantul Meu, si nu si’au iubit viata mai mult dacat adevarul, mai mult decat pe Mine, pana ce nu mi’au adus inapoi cea ce sa pierdut si pentru care ati luptat atat de greu ca iarasi s’o avem, pe preaiubita tuturor, cazuta dintre stele…Biserica !

 

 

 

 

Locuinta mortilor fratilor, este locul unde toti cei ce slujesc pe satan, ajung sa fie dusi pentru un mare numar de zile, si care vor fi cazati chiar in casa lui. El locuieste in Adanc de veacuri, unde isi are locul pentru o vreme, in care adevarul trebuie sa iese invingator, dupa ce tot planul lui Dumnezeu, se va arata desavarsit in toate si toti ingerii din ceruri, vor vedea dreptatea lui Dumnezeu, care voia de la inceput sa le arate de cea fost instare satan sa le faca, si pe ce drum au plecat toti supusii lui, care au crezut intr-o minciuna, si unde isi vor petrece vesniciile toti acei ca ei. Moartea, caci asa a fost numit el dupa puterea care i’a fost data in urma ascultarii omului de el, si locuinta mortii, unde o sa ajunga toti necredinciosii fata de Dumnezeu, se afla in adancurile marii Mediterene, de unde avem ca marturie cele spuse de proorocul Iona, care intr-un moment de nesupunere, s’au neascultare fata de voia lui Dumnezeu, in loc sa duca mesajul Domnului la Ninive, unde Dumnezeu voia sa de’a mantuire, acesta fuge de fata Sa, si luand o corabie, pleaca spre Tars, calatorind pe mare. Dupa ce stim cele ce urmeaza in urma neascultarii lui, cum singur si-a dorit moartea, crezand ca Dumnezeu la lepadat, si iubind totodata viata celorlalti corabieri, care mureau astfel din pricina lui, caci mania lui Dumnezeu il ajunsese ca pe orice nesupus Lui, acesta este aruncat in marea furtunoasa care se opreste indata dupa aceasta, iar el este inghitit de un mare peste la porunca Lui Dumnezeu, care-i vine in ajutor, si care hotaraste totusi ca acelasi om, sa-i duca mesajul pe care-l avea de spus inca mai dinainte, oamenilor din cetatea Ninive, care aflam ca era o cetate mare, si de care Dumnezeu voia sa se indure si sa’i ierte ca si pe noi astazi, daca aveau sa creada cele ce urmau sa auda, din gura proorocului Sau Iona, nume care inseamna porumbel, sau aducator de vesti, precum si Ioan botezatorul a vazut Duhul Sfant , pogoranduse in chip de porumbel, deasupra Domnului nostru Isus aducand astfel vestea cea mare, caci El era Mesia asteptat sa coboare pe pamant, ca si Noe care a trimis porumbelul pentru ai aduce vestea ca apele s-au retras de pe fata pamantului, si va putea iesi din corabie, si cate n’ar fi de spus si adeverit frati scumpi, ca sa se poata intelege toate tainele Scripturii, iar noi sa putem fi mantuiti, amin. El marturiseste despre faptul adeverit de Dumnezeu ca a trecut prin mijlocul locuintei mortilor, atunci cand temeliile muntilor si zavoarele pamantului au vrut sa-l incuie pe vecie, dar in stramtorarea lui a strigat catre Domnul, care l’a auzit si dupa trei zile a fost izbavit de adancul care Il infasurase de rauri de ape multe, poruncind pestelui sa’l scuipe pe uscat, amin; si pe care Domnul Isus il pomeneste in Evanghelia Sa. Despre toti cei rai care se vor intoarce inapoi in locuinta mortilor, ne spune Tatal cand zice: ,,Ii voi aduce inapoi din fundul marii, ca sa’ti cufunzi piciorul in sange…”, tocmai de aceea trebuie sa pricepem fratii mei, ca odata ce se nasc acolo, iar apoi vin pe pamant cum a fost scris si despre Esau, ca venea de la cel rau, iar mai sus citim ca se vor intoarce inapoi in locuinta mortilor, caci daca ar fi vorba despre iad, nimeni nu ar mai putea venii pe pamant, dar iata ca aceasta ,, adica moartea”, isi naste fiii pe pamant, care se prefac mai apoi unii din ei, in fii ai luminii, si de fapt ei sant neghina,” cine citeste sa n’teleaga”, ca ce va spun sant taine ascunse pentru multi, dar nu si pentru voi pe care va iubesc fratii mei. Apoi in alta parte zice din nou ce face ea: dar care ea ? Moartea frati mei ! Iata cum arata ea si ce e de fapt: ,, De aceea isi deschide locuinta mortilor gura, si isi largeste peste masura gatlejul, ca sa se pogoare in ea maretia si bogatia Sionului, cu toata multimea lui galagioasa si vesela. Aici este vorba despre copiii Ierusalimului, sau ai lui Israel, dar cum de moartea are gura si gatlej ? Da ea este de fapt un duh rau nespus de mare, in care sant cuprinsi copiii celui rau, si care’i naste si trimite pe pamant, dar in care mai apoi se reintorc de n’data ce-si gata misiunea, si inauntru careia sant gherlele pamantului, ca fiecare sa fie inghitit de locul unde i se cuvine, de viata de pacat traita afara, in timpul cat a fost tinut legat si fara sa poata scapa de pribegia sa, caci la aceasta au fost chemati, niste vase ale pierzarii, si ai intunerecului celui vesnic din veacul urmator. Tocmai de aceea ea, este nesatioasa, pentru ca cu adevarat are un corp al ei, intins pe fundul marii Mediterane, de unde vine si vorba, caci Israel zace in umbra mortii, ceea ce inseamna ca este foarte aproape, ca altfel cum ar putea sa-l bata umbra ei, si cum ar zice Iona ca a trecut prin mijlocul locuintei mortilor daca credem ca in marea Mediterana a fost aruncat fratii mei ? Despre locuinta sa zice Ioan apostolul, ca a vazut’o venind dupa moarte, adica dupa satan, si impreuna au fost aruncati de vii in iazul de foc atunci cand absolut toate s’or sfarsi, fratii mei !  Deci noi vorbim prin Duhul, si despre o lume viitoare a duhurilor, care si in prezent trebuie inteleasa la fel, deoarece traim in ea si nu se cunoaste; aduceti-va aminte cei ce n’ati vazut ! Din oameni am fost trimisi sa scoatem afara duhurile necurate frati preaiubiti, duhuri de boala care sant la fel tot necurate de aceea nu’i prieste trupului, ele infecteaza, si sant pe categorii si puteri straine rele, care daca nu sant date afara, asa zisa boala ,, duhuri” , evolueaza ! adica cauta sa-ti ia viata ! Se maresc se extind si cresc in oameni cum creste si locuinta mortilor de multimea care intra in ea in fiecare secunda si tot nu se va umple, pana nu v’a fi oprita moartea sau satan sa mai ucida !  Asa este si cu restul duhurilor rele, de aceea o tumoare are o dimensiune, iar alta are cu totul alta. Nadajduind ca cine citeste intelege, iar cine nu intelege nici nu este chemat sa inteleaga, va mai spun iata ca la fel este si cu Duhul Sfant, in cea ce priveste ca fiinta, caci stiti ca trei sant care marturisesc in ceruri, si acesti trei, sant una in lucrarea lor, dar sant deosebiti in putere, si ierarhie, de aceea trebuie sa intelegeti ca noi insine nu avem aceeasi putere la fel, desi avem acelasi Duh, dar nu toti il avem din plinatate, ca si ingerii in ceruri, si fiecare are darul Duhului, dupa masura si chemarea lui Dumnezeu, care a hotarat toate prin Hristos, Fiul Sau, amin. Daca n’ar fi asa fratii mei, nu ar mai fi existat nici o intelegere nicaieri niciodata, pentruca ar fi fost cu neputinta supunerea si ascultarea fara de care, vedeti bine ce s’a intamplat mai intai in ceruri. Ce vreau sa intelegem din aceasta, este ca acum dupa ce le’am aflat, trebuie sa ne ramana lamurit ca; locuinta mortilor este una, si ca are un chip de demon extrem de mare, car si ea va fi aruncata in adevaratul iad dupa mia de ani, adica in iazul de foc si pucioasa care arde etern, iar iadul, este ceea ce v’am adeverit chiar acum, de unde nimeni nu mai poate iesi vreodata si unde vor gasi deja pe proorocul mincinos si pe Anticrist care vor fi acolo peste putina vreme, cand va veni Domnul, si care vor fi mintiti de satan pentruca lucrarea lui Dumnezeu sa se poata apropia de sfarsit curand; caci la Dumnezeu o mie de ani sant ca o zi, iar o zi este ca o mie de ani. ,, El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh, in care S’a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare, care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe cand se facea corabia..” !  ,,A murit si bogatul si l-au ingropat. Pe cand era el in Locuinta mortilor in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui, si-a strigat: ,,Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimite pe Lazar sa-si moaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sant chinuit in vapaia aceasta.

 

 

 

 

 

 

 

Pace din pacea pe care o am de la Hristos Isus, sa vina peste toti ce sant chemati ca fiii ai pacii ! Sa stapaniti din pacea Sa, si sa fugiti de rele, caci nu se poate altcumva, sa fim lumini sau stele. Sa locuim cum El ne’a spus, si sa Ii dam crezare, si astfel vom ajunge sus, in slava Sa cea mare. Asa dupa cum v-am promis fratii mei, si multumind Lui Dumnezeu ca santem bine cu totii si putem sa ne tinem toate promisiunile fata de El, cat si de cei din jurul nostru, tocmai ca cele spuse sa se si adevereasca apoi, si sa invioreze pe cei ce asteapta aceasta cu nerabdare. Iata ca pana iscusita a fiecarui slujitor de-a lui Dumnezeu, nu aoboseste niciodata, si este pusa din nou la lucru entru El, pe care trebuie sa-l laudam zi si noapte, dupa cum fac si toate fiintele ceresti, care sant slujitori ca si noi deopotriva, si care lucreaza impreuna cu noi toti, fiecare dupa harul pe care l’a primit dupa planul Lui Dumnezeu, amin. Asa cum am fost invatati fratilor de Domnul, caci toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu, si de folos tuturor celor ce cred cele spuse, aflam prin cuvantul marturisirilor celor alesi, cuvinte depre chinurile care asteapta pe fiecare om, care in urma necredintei in care a staruiest in viata aceasta, ajungand sa paraseasca acest trup si sa fie mutat intr-unul vesnic, cu care v’a fi despartit in eternitate de Dumnezeu,” caci stiti bine ca viata nu are cum sa dispara niciodata,” avand insa spre nenorocirea lor a fiecaruia dintre ei, o continuare a vietii din veacul de apoi, intr-un loc cum nu se poate mai rau, si mai straniu din orice alt loc din univers, in care v’or fi nevoiti sa ramana la infinit. Asa cum stim si am aflat ca sant doua invieri, tot asa sant si doua moti fratii mei; prima inviere care are loc chiar la venirea Domnului, cand vor avea parte doar cei ce au murit ca martiri de la facerea lumii, pentru neprihanire, si care vor fi inviati cei dintai, la cea din urma trambita, si impreuna cu cei ce vor birui si vor trece prin necazul cel mare, cand va fi lepadarea de credinta pe intreg pamantul, a Bisericii, cu toti vor avea parte intr-o clipeala de ochi de-a fi rapiti pe norii cerului, si ei vor fi cei ce vor iesi in intampinarea Domnului, si vor cobora impreuna la Ierusalim, unde viata va incepe din nou, cand  Hristos Domnul va incepe imparatii o mie de ani, in care satan va fi legat si aruncat in Adanc.  A doua inviere va avea loc, dupa trecerea celor o mie de ani, dupa ce satan va fi aruncat in adevaratul iad al eternitatii, cand toti mortii vor fi sculati din morminte, si dusi in fata scaunului de judecata, inaintea lui Dumnezeu. De ce spun ca vor fi sculati, este pentru’ca se intelege ca daca ar fi deja in iad, nu ar mai fi nevoie de judecata. Cum va spuneam si in alte epistole, moartea are o locuinta fratii mei, si in aceasta locuinta si-a dus ea pe toti acei ce i-au slujit in ura si in rautate in tot timpul vietii lor pamantesti, fata de Hristos si evanghelia Sa, necrezand harul lui Dumnezeu, care l-am primit noi si pentru care Ii multumim, ca am avut parte de acest dar al credintei, in care ne vedem adunati cu totii.  -Tot asa este si cu privire la moartea omului; mai intai fiecare este dator cu o moarte a acestui trup, din pricina pacatului venit in lume prin neascultarea de porunca data omului in raiul lui Dumnezeu, facut pe pamant. Acum dar ce vreau sa intelegeti este ca: Noi cei ce-am primit harul sa fim mantuiti, murim in trupul acesta fratii mei, dar nu gustam moartea deloc ! caci atunci de ce-a murit Hristos ? De aceea cand parasim acest trup, noi santem luati de ingerii lui Dumnezeu, care ne duc intr-un loc de asteptare, pe care eu l’am vazut in harul pe care Il am inaintea Sa, si nu numai raiul, dar si locuinta mortilor de care va spuneam, nu ca ma simt mai neprihanit ca voi dragii mei, dar asta mi-a fost alegerea, si nu numai a mea, ci a tuturor celor ce sufera pentru neprihanire, ca sa n’i se mai bucure si noua duhul, impreuna cu a celora ce cred marturisirile noastre, si de care ne bucuram  nespus de mult intotdeauna, prin dragostea pe care v’o purtam si care cred ca se simte in focul aprins, care ne leaga impreuna, asteptand vesti cat mai multe unii de la altii, lucru care ar trebui sa’l simta toti cei ce zic despre ei, ca sant ucenici ai Domnului, amin. Acest loc de asteptare care se afla in ceruri, este locul tuturor celor mantuiti si luati mai apoi acasa in corturile vesnice, de unde se asteapta rasplata in ziua judecatii, dupa mia de ani, si nicidecum osanda. Fiecaruia i se da imbracaminte alba si i se spune sa astepte, in niste incaperi de slava, avand usi albe si slava este cea ce inconjoara locul, pana si picioarele sant pana la genunchi imbracate in ea. Deci cum va spuneam, pentru noi nu exista moarte, dacat pentru cei ce vad ca parasim pamantul iar ei raman in urma noastra; noi insa nu vedem moartea ci trecem din viata aceasta in adevarata viata, acolo unde Domnul sa dus sa ne pregateasca un loc, ca impreuna cu El, sa fim si noi, amin. Sufletele ce si-au dat viata pentru marturisirea adevarului si-a numelui Sau, se afla in fata scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si toti ceilalti care vor fi sortiti la aceasta, au fost vazuti imbracati  in haine albe si cu frunze de finic in maini; erau din toate neamurile de pe pamant si nu se puteau numara, atat erau de multi. Acestia sant cei ce vor sluji necurmat in Templu, pentru’ca ei sant cei ce-au venit din necazul cel mare si au fost gasiti vrednici. Deci ce trebuie sa intelegeti este ca toti vor fi impreunati cu Isus dar fiecare la randul cetei lui; Pana nu vor fi despartiti cei buni dintre cei rai, dupa ce satan va insela pe cei vrenici de pierzare si care vor face parte dupa veacul celor o mie de ani, acesta impreunare nu se va face. Atunci va fi invierea tuturor sufletelor din toate timpurile, si va avea loc judecata, care este numai una singura si la sfarsitul lucurilor, cand toate se vor inoi din nou. Ferice de cine intelege, si va tine lucrurile acestea, si mai ales de cei ce au parte de prima inviere, asupra carora moartea nu mai are nici o putere, amin. In mia de ani fratilor, cand viata va incepe de la cei salvati in ultima clipa si care vor continua sa locuiasca pe pamant impreuna cu Domnul, pentruca noi vom sluji in Templu ca preoti alesi in casa Sa, afara din cetate la marginile Ierusalimului, in tara lui Edom sau Esau fratele lui Iacov, numit Israel, Dumnezeul cerului si-al pamantului, va face acolo o pricina de groaza pentru toti cei ce vor trai in acele vremuri, din pricina juramantului care l’a facut atunci cand a zis: Aceasta este tara rautatii ! Poporul pe care S’a maniat Domnul pentru totdeauna ! Ve-ti vedea cu ochii vostrii lucrul acesta, si veti zice: Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel !

 

 

 


 

 

 

 

 

Deschide-ti inima si plange, deschide-o ca al tau pacat, sa fie’n vazul celui care, la usa’astepta n’gandurat. De mii de ani te-astepa’n taina, si ziua n’care te-ai nascut, sa bucurat a mia oara, ca poate acum o sa-l asculti. Te-a pus in fasa lang’o mama, ce dragoste de ti’n i’a dat, fara s’ai frica, fara teama, la sanul ei te-a alaptat. De mii de ani, te tot astepata sa-i simti pe pleoape slava Sa, si peste zi, si peste noapte, iti bate’n piept El inima. Trecutau alte zile poate cand n’ai simtit chemarea Sa, desi copil in jocul vieti, de tanar il putea-i vedea. Dar n’ai gasit nici timp, nici carte, unde sa-l poti a invata, desi sta scris in multe randuri, de El, si insusi viata Sa. Si anii au trecut de-a randul si sta si azi si bate’n ea, in inima ce alta data, era usor sa intre’n ea. O, astazi este mult mai tare, bataile sa le auzi, caci ca si apa jos din vale, nisipul, piatra il facu, de’atata treacat si’apa mare, ce curge frematand mereu, atat e inima de tare, cand este fara Dumnezeu. Iubire’a coborat din zare, si te priveste asteptand, te vede chinuind pe calea ce ai pasit de mic si cand, iti este greu gasesti scapare, ca-ti pregateste’n jur ca scut, sa nu mai fi lovit de soarta, ce te vrea mort de la n’ceput. Dar vede asteptand agale, ca nu Il poti simti in gand, de’aceea a hotarat ca poate, de iti va scrie acest cuvant, sa poti sa’l vezi in orice floare si tot ce este pe pamant, sa intelegi de cand te’asteapta si ce iubire in curand, o sa i’o vezi chiar si in fapte, cand ai sa afli din cuvant, ca dragostea Sa fara margini, te-a asteptat de mii de ani, si’n indelunga Sa rabdare n’a renuntat ci vrea iertat, sa fi de asteptarea in care nu l’ai cunoscut, si ai trait cum ai stiut. Unde e dragoste mai mare decat la cel ce Dumnezeu, trimite strajile lui astazi ca sa te caute mereu, pe toti pierdutii sai din turma, pe drumuri ce s’au ratacit, sa Ii aduca iar in turma, sa poata fi iar mantuiti. Nu astepta sa cazi din harul in care ai fost asteptat, de veacuri azi dai lui amarul, si vei putea sa fi iertat. Deschide-i usa ca sa intre si lasa’l sa aseze’n ea, dupa ce’o curata si’o spala, de tot ce e n’tinat in ea, preasfanta Sa imparatie, sa fie pus si tronul Sau ,sa vezi apoi ce bucurie iti da preabunul Dumnezeu. Nu alerga pierdut in noapte, caci noaptea te v’a astepta, si te v’a duce mai departe, de n’o s’auzi bataia Sa. El va veni tarziu in noapte ca si pe noi ne’a asteptat, si cel ce’l va gasi la veghe, in ceruri sus va fi luat, caci inainte de’a da moarte, si de’a lovi pamantu n’treg, ingeri din ceruri au sa vina, ca sa Ii stranga pe ai Sai. Vegeati si va rugati in toate si Numele sa Ii chemam, caci se asterne o tacere, si’o liniste pana’l vedem; si unde am gasi in noapte pe cel ce e din vesnicii, de nu deschidem pa’n la moarte a usii inimi sa’l primim?

 

 

Tot ce e sub soare este bun, si toate lucrurile ce se vad sant de trebuinta la vremea lor, avand un rost, chiar daca insemnatatea acelui lucru nu o poti vedea in ceasul acela, el nu inseamna ca nu este  de folos, ci abia cand ti se va descoperi locul acelui lucru pe care nu l-ai inteles atunci, vei vedea cat de bine a fost asezat inca de la inceput, si cat de necesara-i existenta sa. Nu tot ce misca sub soare pare a’si avea folosul, dar poate niciodata nu ai stat sa te gandesti, atunci de ce-au mai fost facute ? Chiar si lucrurile ce se vad, de multe ori in veacuri, ele nu au parut a fi cunoscute de altii, si totusi de la ei aflam lucruri pe care lumea de azi, inca nu le cunoaste pentruca Ii sant ascunse. Chiar si lucruri ce sant in adancuri, in ceruri, si pretutindeni pe unde omul nu a putut umbla, ne sant facute de cunoscut inca din trecut, ca niciunul din noi sa nu se creada prea intelept, si asta inspre binele sau, ca sa cerceteze mai departe si sa vada ca intelepciunea n’a inceput odata cu nasterea sa, si nici n’o va putea cuprinde toata, si daca ar trai, de doua ori cate o mie de ani. Si aceasta este un lucru desavarsit in ochii celor ce vad lucrurile in clar. Cand au aflat cei mai multi ca pamantul este de fapt un rotocol si nu este intins ? credeti ca stiau de mai ‘nainte de-a fi veacul acesta sau cu mult timp inainte de al inconjura. Ei sau dus sa vada cu ochii lor insisi ce aflase de la altii, dar aceia stiti de unde aflasera si ei ? Omul de veacuri afla taine ascunse mereu de mintea lui, insa putin le cred. Taina aceasta pe care v’o scrisei, este in cartea intelepciunii si’a priceperii tuturor lucrurilor, nu numai a celor ce sant sub soare, nici doar a celor ce sant in adanc, dar si in ceruri fratii mei dragi, ele doar trebuie crezute, ca sa putem sa capatam adevarata intelepciune. Ea sta scrisa de trei mii de ani, nu ca n’ar fi cunoscuta de mai ‘nainte dar atunci a fost ingaduita sa se faca cunoscuta tuturor. Dar cati pot spune ca stiu asta, de cand scrie in ea ? Si ce zic cei ce au aflat ceea ce de fapt se cunoaste deja de trei milenii ? Vedeti ceva ce este nou si se poate adauga la aceasta ? Eu zic ca nu ! Tocmai asta ar insemna o adevarata intelepciune, zici tu, cand afli primul despre ea ! Eu insa zic din nou ca nu ! Iar tu te intrebi. Ce vrea oare ca sa zica iar cu asta, daca nici cel ce afla primul, nici cel ce confirma ca asa este, niciunul n’au dreptate ? Tocmai aici este ascunsa taina, caci nu cei ce descopera si stiu, tin intelepciunea in mintea lor, ci Cel ce le-a facut pe toate cu intelepciune, si care descopera doar cui vrea, si cand vrea, daca gaseste cu cale sa faca aceasta, altfel tot ce’i sub soare, fiecare le intelege in felul sau, si fara intelepciune. Acum dar, nici cei ce-au stiut atunci, nici cei ce-au aflat mai acum, vazand cu ochii lor, nu sant nimic, ci Cel ce la facut rotund pamantul, si cu atata ‘ntelepciune, acela merita slavit pentru lucrarea lui; nu cei ce au aflat primii despre aceasta. Asa stau toate lucrurile de la capul lor; nu cine stie despre ele , ci cel ce le’a gandit dintai, iar mai apoi n’i le’a facut de cunoscut, prin ingaduinta Sa, plina de intelepciune. Ele zic eu, nu mai trebuiau sa ia atata truda omului, ci trebuiau crezute, si astfel dadeam dreptate intelepciunii care le’a facut ! acum insa va las pe voi sa judecati, cu intelepciune, daca au descoperit ceva nou sub soare, cand ele se stiau de multa vreme, si s’au gasit a fi asa ! Apoi s-au hotarat sa vada alte lucruri de care firea era curioasa tare, si in cautarea lor, au gasit, tot ce era vechi sub soare ! fara sa fi descoperit ceva ce nimeni nu stia ! Dar tocmai asta va spuneam si mai n’ainte, ca nu santem n’ainte cu nimic in a stii, ci pot spune ca tot ce mai putem afla, era descoperit cu multa vreme’n urma. Curiosi de ce ar trebui sa fim, ca sa aflam caci Cel ce’i viu, a vrut sa locuiasca printre noi, si in nisipuri vii ? Cum de-ai ales Tu Doamne, sa vi sa stai printre pustii ? La inceput n’a fost asa, si v’am mai zis si altadata, dar pentruca va iubesc nespus de mult, si vreau ca sa aflati intreaga taina, va rog ca sa cititi din nou, tot ce v-am scris, intreaga carte, si ve-ti afla de la’nceput totul din nou. Ma n’torc si zic; de dupa Noe si potop, sa nu va n’curc ci ca sa pot, sa tin cu voi in pas mirarea; E lapte, miere pe pamant ? cum Doamne Tu care esti Sfant, le dai belsug fiilor Tai,de nu mai duc chiar lipsa de nimic ? Prin Moise Domnul le-a vorbit, si tot prin el le-a proorocit chiar inaite de-a murii, le-a spus prin Duhul ce-or gasi, in mare si-n nisipuri ! ,,Vor suge bogatia ei, comorile ascunse, ce poate fi atat de scump, in apa marii, in strafund, de oamenii n’au stire ? Dar in adancul de nisip, ce cand te uiti te ia cu frig, de’atate mii de veacuri ? Ele stau scrise asternut, pe blani de oi pentru n’ceput, sau scris de mii de veacuri. Nu putem crede cand vedem, intelepciunea ce-o avem, la ce ne este de folos, cand totul stim cu toti c’au fost, de mult descoperite ! Vedeti acum frati si surori, ca nimeni si nimic in nori, nu sta ascuns de Dumnezeu, dar oare noi ? Daca uleiul din pamant ce Il vedem cu toti plecand, din mari si din nisipuri vin, nu’i oare Dumnezeu Divin, in toata finta Sa din cer ? ce lucru n’o avea mister, daca aici jos pe pamant, sant mii de lucruri in adanc, ce n’am vazut dar au folos, ce mare e Isus Hristos, ce n’telepciune cautam si’unde se poate sa aflam, mai mare decat la Hristos, ce’i creatorul lor, si’a nost, a tuturor ce’n ceruri sant, si’ al tuturor de pe pamant ! Cui ar trebui sa Ii slujim, si caror dumnezei sa’nchini, genunchiul tau ce’i din pamant, si totusi ai suflare, gand, te bucuri doar daca El vrea, si pe pamant de te’a lasa, cum sa’i respingem jertfa Sa, cand face n’ceruri tot ce vrea, caci scaunul ce I s’a dat, El Il avea fratii mei dragi, si n’a cerut nimic in plus, doar slava ce’o avuse sus, n’ainte de’a pleca ! Cei nou in univers ! fara sa stim tot de la El ? Nu e nimica fratii mei, e vorba daca’l stim pe El, si toate n’cet cu toti aflam, de la stapanul ce in cer, ne’astepta iar, amin. Ce n’vataturi tu ai putea, sa mai faci azi sau altcandva, sa poti sa zici ca nu’i asa, cand  tot ce ai in fiinta ta, i-al Lui ? Ce’ai mai avea de cercetat, caci ce exista, a existat, de bine vrei sa intelegi si pe Hristos sa il alegi, ca scut tarie tot ce vrei, ca Imparat mare cum e, samaritean milos si bland, ca orisice pe’acest pamant, iti poate fi; de vrei in iesle, il gaseesti, umbland printre poteci de treci, acolo e unde zici nu’i, si noaptea’ti sta la capatai, unde nu crezi il poti afla, si daca tu Il vei chema, in finta ta il vei simti, si-n veac nu te vei despartii, si tot ce crezi ca e al tau, e de la bunul Dumnezeu, nu incerca sa-l ocolesti, ci crede doar, si-o sa-l gasesti, in flori in ape, si in vii, in pasarile din campii, in iarba ce alina’n vant si’n vitele de pe pamant, Ii vezi intelepciunea Sa, si’o scarba te v’a apuca, sa zici ca stii, c’ai invatat, sa mai fi mandru si n’gamfat; O doamne cate ne-ai facut  pana ce nu te-am cunoscut, nu le-ai facut ca meritam, Tu ne-ai dat ochi dar nu vedeam, am fost mai orbi ca Bartimeu, si n’am vazut nici chiar ca el, vedeam cum toate par a fi, doar pentru noi , pentru copiii, dar nu le-am inteles Isus, ca nu puteam vedea de sus, iti multumim ca ne-ai smerit, si vina pe care-am simtit, cand cuie ti s-au implantat in carnea ce ti-au sfasiat, si sulita ce te-a strapuns ca sa putem sa venim sus, de unde ne-am pierdut candva, cand langa slava Ta stateam, am ratacit dar ne-ai gasit, ai coborat ca ne-ai iubit, ai tai eram o bland pastor, acum pacatele ma dor, ma simt iertat de ce-am facut, dar nu pot nicidecum sa uit, cum de-am putut sa Te omor, cand mai iubit cu’atata dor, si’abia acum vad ce-am facut, dupa ce iarasi m-ai nascut ! amin. Stateam retras cand te-au adus, de la Irod la Pilat sus, in sanctuar te-a judecat, iar mai apoi te-au intrebat:,,Cine esti Tu ?”, dar n’ai raspuns, ci omului i-ai fost supus, Tu, celui care l’ai creat, ai inghitit, si’ai stat plecat, smerit ca oaia de taiat, ai ascultat, si’ai asteptat; O, Doamne ! cum de ai putut sa te smeresti atat de mult, gasit’ai cale sa nu mor, sa poti sa n’vii pe cei ce’n dor, i’avea-i in suflet iertator, si ca si mare platitor, te-ai coborat sa i-mi platesti, o datorie ce din cer, nu putea altul a plati, ca nimenia nu s’a gasit, sa se ridice cu’atat dor, sa zica: ,, Tata am sa mor, iar dupa ce-o sa ma invii, am sa-ti aduc curati copiii, sa nu Te mai vad suparat, de toate ce s’au intamplat, dezbraca-ma de Slava Ta, si da-mi un trup asemenea, sa nu ma stie cine sant, s’aduc iertare pe pamant, a celora ce vor credea, in taina care le’o voi da, ca voia Ta vreau sa o fac, pamant si ceruri sa impac, in veac de veac. Apoi din gloata toti strigau, l-au scos in fata si-l bateau, cununi de spini i’au pus pe cap, batjocorit incununat, radeau cu totii si cereau, pe un talhar  eliberat in locul lui, far de pacat precum a zis Pilat. Caci vina nu i sa gasit, dar totusi ei l’au osandit, si multa vreme au strigat :,, sa moara ! caci e vinovat “!  Si strigatele lor a’nvins, si hotararea I sa scris, ca moare astazi un iudeu, ce este Fiu de Dumnezeu, ca’asa i’au spus toti la Pilat, si ca e Marele Imparat. Nu le’a placut tot ce sa zis, dar tintuit pe cruce scris, si astazi a ramas asa, si nimenia nu va putea, sa schimbe ceva despre El, de Sfantul meu Emanuel, care mi’a luat pacatul greu, si m’a adus la Dumnezeu, chiar daca’m stat ascuns atunci, de frica gloatelor si-a multi, ce’n versunarea lor strigau, ca sangele lui sfant curat, sa cada ca si un pacat, pe capul lor si-a lor copii, din vesnicie’n vesnicii. Si’asa a fost cum au cerut, au slobozit pe’acel temut, Baraba a fost cel iertat, iar Domnul cade vinovat, caci nu a fost crezut. Dar astazi tu cand le citesti, si zici ca nu Il rastignesti, si ca tu nu era-i atunci, tu crezi? De nu crezi si tu esti cu ei, si n-ai sa scapi dintre misei, ca toti am fost la cruce sus, pacatele cand n’i le-a dus, si nu e om ce’i muritor, sa nu fi fost n’acel popor, care striga sau se uita, cum crucea n’spate o purta, din cauza lor. Mai vino pan’esti asteptat, ca sus in cer e’n coronat, si iata’l vine in curand, sa scoale mortii din mormant, caci nimenea nu v’a scapa, in ziua cand v’a judeca, sa vada cine a crezut, si care’s cei ce l’au strapuns, sa nu te afli printre ei, sa te feresti de’acei misei, ca tare se va razbuna, si in picioare’i va calca, pe toti ce’au zis ca’i mincinos, si care n’au avut folos, de moartea Sa, amin.

 

 

 

Fratii mei simt o bucurie pentru voi toti in inima mea, oridecate ori pot sa stau de vorba cu voi cei adevarati in Hristos, si care ca si mine il cautati necurmat in fiecare zi, impreuna cu toti cei ce sant la inceputul cautarii vietii vesnice, care este de fapt Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu, si care ne’a aratat dragostea Sa, prin jertfa adusa care ne’a scapat de osanda vesnica, amin. Infatisarea Sa divina este aratata fratilor prin vedeniile de care avem parte, si lucrarile Duhului Sfant care ne insotesc pretutindeni acolo unde cuvantul Sau gaseste credinta, caci numai acolo se face de cunoscut, astfel ca oamenii incep sa-l cunoasca si nu numai sa creada, dar sa’l si vada deseori, dupa credinta si harul pe care l-am primit; caci astfel se ajunge la cunostinta de Dumnezeu, facand fapte vrednice de credinta, ca acolo unde nu este nici un fel de scapare s-au iesire, sa vedem interventia sa directa, si sa marturiseasca orice gura ca si orice ochi mai apoi, ca Dumnezeu este acela care a facut totul, si ca nu mana omului. Tocmai de aceea vreau sa va aduc aminte, ca incepand din vechime, chiar inainte de potop, Dumnezeu a fost cu Enoh, care a avut parte de rapire, pentruca umbla cu Dumnezeu, si find instintat de mai n’ainte ca asa va fi; asta inseamna al cunoaste. Apoi multe alte cate se intampla intr-o viata umblata in credinta fiecarui credincios cu adevarat, alaturi de El, care are atatea de marturisit in indelunga sa umblare, dar din care ne sant relatate doar unele spre marturia Lui, cu care sa n’i se zideasca si noua credinta, si prin pildele si marturisirile facute de ei, sa ajungem si noi la aceasta nespus de mare bucurie, de al cunoaste cu adevarat, fiecare dupa staruinta sa, si ravna pe care o are, care cu cat este mai mare, cu atat si harul se mareste fata de el, asa ca Il v’om putea sa-l marturisim din putere in putere crescand, si sa-l facem de cunoscut cat mai mult pretutindeni, grabind astfel venirea Lui, prin inplinirea cat mai repede a celor ce sant scrisi in cartea vietii, care este in ceruri la Dumnezeu. Credinta data odata pentru totdeauna sfintilor, atat celor din vechime pana ce nu au avut o Lege, si care se naste inauntrul nostru dupa cum a zis; Imparatia lui Dumnezeu, va fi chiar in voi, in inima voastra, si deci nimeni nu trebuie sa se gandeasca sa urce in ceruri pentru al gasi pe Isus sau sa se coboare in adanc, ci este foarte aproape de voi, in gura voastra si in inima noastra; caci prin marturisirea cu gura si prin credinta din inima se capata neprihanirea, la care am fost chemati frati scumpi. Spun toate acestea pentruca sa vedeti cat este El de aproape de fiecare din noi, si la indemana fiecaruia care vrea sa’l cunoasca, tocmai pentru a fi mantuit in ziua judecatii. Unica conditie pe care trebuie fiecare din noi sa o indeplinim, este sinceritatea, si credinciosia pe care trebuie sa o cerem si sa o implinim apoi, tocmai ca Sa vada ca legamantul pe care l-am incheiat, este adevarat in noi, si nu luam numele Sau in desert cum fac cei mai multi, amin. Asi vrea sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, dar de multe ori ma vad silit sa va vorbesc ca unor copiii in Hristos, tocmai ca invataturile care mi s-au dat sa nu va fie greu de inteles, ci ca unor copiii in Domnul sa pot face cunoscut harul Sau minunat printre voi si sa puteti pricepe tainele mantuirii, care sant nespus de bogate in intelepciunea venita de sus, si care trebuiesc judecate prin Duhul. Omul firesc nu poate sa primeasca aceaste lucrari ascunse, si nu numai atat dar cred despre ele ca sant o nebunie, neputand a le intelege; Tocmai de aceea cine nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui; pentruca nu are parte de chemarea cereasca, nici nu poate pricepe la ce santem noi chemati, astfel ca ei isi dau o forma de evlavie a lor insusi, dar tagaduiesc ce eu va scriu mereu, si anume, puterea lui Dumnezeu, adica lucrarile lui care bine rasuna pe intreg pamantul de veacuri, si nu pot fi tagaduite nicaieri, ajunse azi pana la urechile fiecaruia, in urma carui fapt omenirea simte ca vine sfarsitul, amin. Tocmai de aceea invatatura adevarata nu sta in invataturile incepatoare ale lumii ,,Vechiul Testament ”, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentruca credinta voastra sa fie intemeiata pe Legamantul cel nou, care sta in puterea lui Dumnezeu prin Evanghellie, si nu pe intelepciunea venita de la oameni, care vor sa bage lumea in pierzare, lipsiti de orice dragoste si plini de mandrie, si nu pe Cuvantul lui Isus, despre care El insusi spunea, ca nu este invatatura Lui, ci al Tatalui de care a si fost trimes, si despre care noi stim cu totii, ca Dumnezeu, este Duh. Nu va mirati dar ca toate cuvintele Sale sant Duh si adevar, si ca altfel nici nu pot fi intelese. Ele ne sant talmacite doar prin cei trimesi de El, carora le-a dat Duhul, si prin care daca vom fi interesati al cunoaste, El se va lasa descoperit, si astfel vom fi mantuiti in dragoste, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, caci este cu neputinta sa zicem ca avem credinta, si sa nu implinim cuvantul Sau, daca zicem ca-l iubim, amin. Laptele si mierea despre care El le-a zis in vechime, ca le vor gasi in tara lui Canaan, ele trebuiesc intelese sub alta forma fratii mei, si anume; laptele, este invatatura laptelui duhovnicesc, a cuvantului sau bun, in urma ascultarii de Dumnezeu, care nu-i ramane dator omului, daca cu adevarat a gustat cineva din Domnul si-a vazut cat e de bun, implinind Legea care le-a fost data; si in urma careia ar fi simtit mierea binecuvantarilor in toate daca ar fi ascultat; este cu adevarat o miere a simtamintelor inimii daca apuci sa-l cunosti pe Dumnezeu; asi dori cu tarie sa cred ca niciunul din voi nu a crezut ca in Canaan, chiar curgeau rauri albe de lapte; insa a fost o tara pregatita cu adevarat de Dumnezeu pentru poporul Sau, asteptandu-i cu de toate, astfel incat au intrat in case gata facute si in toate bunurile canaanitilor, au mai prins chiar uriasi in tara, pe fiii lui Anac,  pe care i-au biruit in lupta, si struguri pe masura celor ce-au locuit tara, pentruca Dumnezeu este bun; dar cand pacatul a ajuns la culme, au fost izgoniti, si toata truda lor, a fost data in mana copiilor lui Israel, tot asa este si azi; din tot ce vedeti, cei ce-o sa ramanem, o sa ne folosim de tot ce va fi nevoie, in mia de ani, din munca si truda celor de acum, si de haine pentru multi ani inainte. Vorbim acum cand inca ne aflam in lumea aceasta, despre o adevarat lume in care traieste Dumnezeu, si unde ne chema si pe multi din noi, care este total diferita, si a caror trupuri si putere, intelepciune, este total diferita, ca si tot ce-i inconjoara fratii mei; de aeea avem nevoie neaparat de Duhul care sa ne descopere toate lucrurile de care avem nevoie, si sa ne calauzesca in acest trup muritor; Este cu neputinta sa intelegem planul Sau fara calauzirea Duhului, fara instiintari, de ceea ce trebuie sa facem, si aici nu vorbesc de cuvantul scris, ci de instintari directe azi, fiecaruia care este ales sa lucreze in via Sa, si mii de mii pretutindeni, care cum sa-si ia sfatul Sau, daca nimeni intre ei nu au daruri ? Va rog sa judecati fratii mei si sa va lasati calauziti in smerenie, altfel niciodata nu o sa-i intelegeti voia, si ramaneti doar cu cele scrise, pe care altii le-au facut pentruca l-au ascultat si au dorit darurile Duhului, in urma carora au fost instintati ce trebuie sa faca, si astfel au cunoscut voia Sa intotdeauna, amin. De aceea spune scriptura;,, caci credinta fara fapte este moarta, dupa cum si trupul fara duh este mort”! aici fratii mei trebuie de asemenea sa vedem ambele intelesuri si nu numai intelegerea fireasca; Dumnezeu ne arata si starea omului fara Duhul sfant, fara de care este mort neputand-ui intelege caile si neputinta implinirii cuvantului, caci stiti bine ce-a zis despre oricine nu are Duhul si cunostinta de El; ,,voi santeti morti in greselile si pacatele voastre” desi ei stateau inaintea Lui, dar nu era vorba de duhul de viata, daca ma intelegeti, care il avem cu totii, ci de pecetea lui Dumnezeu. Tot asa au un inteles duhovnicesc fratilor toate cuvintele scripturii, carora noi trebuie sa le aflam intelesul lor sau talmacirea, pentru ai putea cunoaste voia, iar mai apoi pe Dumnezeu. Toate aceste lucruri vin diferite pentru fiecare suflet in parte insa, caci fiecare are chemarea sa din partea lui Dumnezeu care se descopera in fel si chip dupa bunul sau plac, caci stiti cea zis mai n’ainte: El vorbeste cand intr-un fel cand intr’altul, numai omul nu ia seama, prin vedenii de noapte, prin vise, tocmai ca sa fereasca pe om de la rau si sufletul de groapa, viata insasi de loviturile sabiei, si prin durere este omul mustrat in culcusul lui, atunci cand carnea si oasele i se framanta de boala, fiindu-i greata de paine, si de cele mai gustoase bucate. Daca atunci se gaseste unul din cei ce vestesc omului calea, sa mijloceasca pentru acel om, el va fi iertat de pacate si carnea pe el se va insanatosi, iar Dumnezeu va zice ingerului aceluia,” caci asa ia numit El si in cartea Apocalipsei “: Izbaveste-l, ca sa nu se pogoare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el ! Acestea le face Dumnezeu omului, de doua, de trei ori in viata, ca sa-l ridice din groapa, si sa-l lumineze cu lumina celor vii, vrand sa-i de-a viata vesnnica, la care daca omul nu ia seama, se pierde singur in vesnicii, neavand inima la El, traind fara bagare de seama . Iata insemnatatea adevarata a unui slujitor al lui Hristos, care trebuie sa fie in adunarile din care faceti parte, pentruca Dumnezeu a instaurat Biserica, si-a dat daruri celor ce Il iubesc, si care sant stalpii ei, tocmai ca sa se zideasca pe ea insusi, prin acesti frati nespus de alesi care si sufera pentru zidirea ei, tot felul de cuptoare arzatoare, si de ocari, pana vor pleca la Domnul. Prin ei Hristos este proslavit, si ei sant cei ce tin adevarul sus orice ar fi, adevaratii pastori care nu sant pe plata, si care impart dragostea lor, cu toti cei adevarati din jur, fara nici’o deosebire, amin. Dumnezeu stiti cu totii caci din pricina pacatelor omului, pedepseste trei, sau patru neamuri, si apoi intra in spita de neam, mantuind pana la o mie de neamuri.,,Glorie Numelei Sau Sfant “, pentru alegerea facuta de El care are un har atat de mare, si in care a gasit cu cale sa fim cuprinsi si noi, in bucuria aceasta deplina si eterna, din care nu puteam face parte inainte de Hristos, facand parte dintre neamuri, dar care zapis ,,vorbesc de vechea lege”, acum a fost tintuit pe cruce odata cu El, si care ne da si noua tuturora dreptul de’a intra in locul PreaSfant, adica in ceruri. De aceea va spun fratii mei; ,,Cum putem sta deoparte fata de o mantuire atat de mare, care ne’a fost acum incredintata si noua neamurilor ?”, si care ne da odihna Sa ,pacea” ca astfel sa putem intra cat mai degraba in sabatul eternitatii, si sa scapam de toate framantarile vietii din trecut, indemnand pe cati mai multi cu putinta la viata vesnica si la dragostea pa care o gasim numai in Isus Hristos, amin. El este singurul despre care Dumnezeu a zis: Tu esti preot in veac, dupa randuiala pusa de Melhisedec ,,adica tot de El, in vechime”, caci se intelege ca daca este aceasi randuiala fratii mei, cine altul putea fi acest mare Melhisedec, daca nici Isus nu a putut trece peste randuiala pusa de acesta, si netrebuind schimbata, astfel ca ramanem in dragostea de altadata si dandu-ne toata silinta ca nu cumva sa ne trezim afara din ea, amin. El este cel ce’a iesit in intampinarea lui Avraam parintele credintei, ca si a noastra a fiecaruia care am avut acelasi har ca si el, de al cunoaste la vremea cand n’i sa facut de cunoscut fiecaruia dintre noi, amin. De aceea vreau sa va fac de cunoscut fiecaruia in parte adevarul pe care l’am primit de la El insusi, pentruca evanghelia pe care o auziti am primit-o prin descoperire din partea Sa, si dupa cum v-am mai spus, nu de la oameni, tocmai de aceea noi santem urati de ei, ca si Hristos. Fratii mei, ei si astazi, ca si evreii de odinioara care chiar avusese porunci cu privire la obiceiuri si diferite mancari si spalari din vechime, dar care toate au avut o vreme si anume pana la venirea lui Hristos Isus, cind toate s-au schimbat, incearca sa va tina legati in invataturi omenesti, si isi iau o forma de evlavie care nu are nimic de’a face cu schimbarea interioara a omului, ci doar vor sa arete prin ferirea de unele lucruri pe care nici ei nu le pot pazi cum era si legea, dar care le atarna greu de voi, tocmai ca sa nu puteti inainta, si prin care santeti vazuti chiar si de lume, ca santeti slabi si inca mai aveti invataturi lumesti in mijlocul vostru de care nu va puteti despartii si care au ramas ca o pecete peste voi, la fel cum si ei erau apasati de vechile obiceiuri, cum era fostul sabat, carnea de porc, spalarea mainilor si-a picioarelor, cand veneau de la piata, spalarea paharelor, si multe altele care nu se pot numara acum. Daca am murit cu adevarat impreuna cu Hristos, cum de ne mai putem intoarce inca odata in aceasi fire pamantesca fratilor, in care bine stim ca traiam cu totii odinioara si nu dupa trairea in Hristos, daca am murit si am inviat odata cu El ? Nu va lasati inselati fratii mei; Isus n’a murit ca noi sa ne alegem ce vrem din scriptura ! si nu numai atat, dar sa adaugam ce dorim fiecare dupa cum este calauzit la cuvantul Sau, cand stim bine ca pentru el si-a dat viata ? ceea ce place firi pamantesti si nu lui Hristos Domnul ! Nicidecum ! De aceea va rog in parte pe fiecare sa intelegeti ca trebuie sa va despartiti de tot ce stiti mai dinainte, si sa va nasteti din nou dintr-un om facut nu dupa voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Lasati-va invatati de Duhul, care spunea ca trebuie sa fim o plamadeala noua, fara aluatul cel vechi, dupa o invatatura noua care inseamna un alt aluat fratii mei, astfel ca noi nu trebuie sa ne mai potrivim lumii acesteia, in niciun fel, incepand de la fostele invataturi si obiceiuri pe care la tineam; Nicidecum ! Ci prin nasterea invataturii primite de la Hristos care este pastele nostru cel adevarat, si care sa adus pe El insusi ca jertfa si nu un miel din turma fratii mei, pe care noi il sarbatorim, nu o data in an odata cu lumea, ci oridecate ori este cu putinta sa ne atingem de El luand cina nu oadata pe luna,cum vor ei, ci oridecate ori avem ocazia, si simtim ca santem vrednici; intelegeti ce va scriu, daca aveti deslegare ca sant un rob adevarat al lui Hristos; El va va descoperii toate lucrurile daca santeti ai lui, si nu va va lasa in ratacire, numai daca voi cautati asta. Tot asa si cu ziua lui de nastere pe care o sarbatoriti cei mai multi intr-o veselie fratii mei, si care o tineam cand eram si noi in lume, spre osanda noastra si nu spre mantuire, caci nu faceam altceva decat sa intaratam pe Domnul la manie, asa cum faceau si ei in vechime, impreunandu-se cu neamurile printre care au fost izgoniti si astfel facand si tinand obiceiurile lor. Pentru zilele de nestiinta in care traiam cu totii, am fost iertati stiti asta, dar acum ca stim nu mai putem sa facem ceea ce faceam odinioara in nestiinta noastra, si sa zicem ca-l slujim pe Hristos, despre care niciunul din cei ce-au scris scripturile, nu aminteste ziua sa, sau sa ne invete sa o sarbatorim, desi stiau cand sa nascut mantuitorul, dar Duhul nu le-a ingaduit niciunuia sa vorbesca despre aceasta, zi care lumea si-a ales sa o injoseasca, chiar daca ea nu este cunoscuta de nimeni, tocmai pentru a unii faradelegea de aceasta bucurie enorm de mare caci stim ca pentru noi sa nascut Hristosul, si de al intarata in fiecare an la manie. Sfarsitul lor va fi pierzarea si dumnezeul lor sint insusi pantecele lor, pe care nu le mai pot satura nicidecum, si caruia Ii sant robi pe deplin, pretutindeni in lume. Daca stim toate acestea si stiti ca ei din pricina neascultarii au ajuns sa fie imprastiati pretutindeni in lume, cum dar n’avem frica nici azi de Dumnezeu, care a spus cu tarie si nu va schimba nicidecum, ca daca pe marturia a doi su trei, au fost omorati dupa Lege, ce se va face cu noi care calcam peste Sangele Legamantului celui Sfant, facut cu Fiul Sau? Amarnica soarta vom avea toti cei ce nu bagam de seama cuvintele lui Dumnezeu, si traim nepasatori fiecare dupa voia noastra si nu dupa a lui Hristos, fratii mei. De aceea va indemn sa va lasati de invataturile incepatoare ale lumii, si sa trecem cu totii la viata aratata de Hristos, caci stiti bine ca lumea cu poftele ei va trece, pe cand cuvintele Sale vor ramane in veci de veci, amin; si ca si niste copiii ascultatori sa implinim voia Sa in fiecare din noi, ca sa ne putem face astfel partasi cu adevarat Duhului Sau, si sa primim astfel putere si intelepciune in toate amin. Tot la fel fac si cu ziua de odihna unii din ei , care invata pe oameni stricaciuni, dar care o gasiti la cei adevarati talmacita din cartea Evreilor ,,cap. 4-7,11″ si despre zeciuiala de care Hristos  nu are nevoie, caci El insusi a platit cu viata dar care ei v’o cer ca niste nesatiosi cum sant, de doua mii de ani, vazand ca va pot prostii si traind astfel pe seama celor nestiutori si prosti in ochii lor, dar nespusi de scumpi inaintea Lui, si fara frica de Hristos ca intotdeauna, uita ca Avraam a platit zeciuiala Domnului ,, care era Melhisedec”, atunci cand sa intors de la macel, iar ca noi toti eram de fapt in coapsele sale pe atunci. ,, Evrei 7- 5, 12 .  Ei nu sant fratii mei din semintia lui Levi, care indeplineau slujba de preoti dupa Lege, iar voi nu santeti evrei ca sa mai dati zeciuiala, daca vreti sa intelegeti ! ,, Caci Legea si proorocii, au tinut pana la Ioan,,botezatorul”; de atunci incolo, evanghelia Lui Isus se propovaduieste, si cine da navala, va pune mana pe ea” Slavit sa fie Dumnezeu !  La fel fac si cu bautura si cu vinul ! Ei care se cred neprihaniti si va opresc de la bucate, ”unii”, iar altii de la bautura,  pe care Domnul le’a binecuvantat spunand ca sa se manance si sa se bea cu cumpatate ca orice altfel de lucru, si stiind bine ca insusi El ne’a spus ; cand va v’a chema cineva la masa, daca voiti sa va duceti, sa mancati si sa beti tot ce va este pus inainte, adica sa nu poticniti oamenii, si sa va aratati inaintea lor neprihanirea, ci inaintea lui Dumnezeu, tocmai ca sa-i putem castiga pentru Hristos fratii mei. Tineti-va tari in neprihanirea voastra fata de diavolul, in dragoste si iubire fata de aproapele vostru, si nu fata de ceea ce bagati in gura si care mai apoi se duc toate la hasna fratii mei, daca vreti sa castigati suflete cu adevarat spre slava lui Dumnezeu, inaintea caruia o sa stam cu totii intr-o zi, si o sa vedem atunci ce lucrare am facut fiecare, din noi, cand stim bine ca El insusi a stat la masa cu curvele si cu vamesii si-a mancat si-a baut impreuna cu ei, inaintea Fariseilor fatarnici ca si cei din ziua de azi, care inghit camila si strecoara tantarul, si care, chiar cina, adica Trupul Domnului, nu-l mai dau cu paine, ci cu saratele, iar in loc de vin, cei mai multi dau suc rosu mintindu-va in fata ca este vin, si pe care voi cei multi le slujiti cu scumpatate in fatarnicie, si va supuneti lor in loc sa fiti supusi Domnului care a murit pentru noi toti. De aceea nu mai este putere in adunari, si nicaieri pretutindeni, pentruca cuvantul Sau nu mai este cel propovaduit de El si astfel in curand toti vor pierii, lepadandu-se unii de altii si urandu-se inii pe altii dupa cum El a spus. Nadajduiesc nu numai ca ati inteles dar ca veti si face unii din voi, care vreti cu adevarat sa-l intalniti pe Domnul si sa fiti gasiti curati ca niste copiii ai lui Dumnezeu, care va supuneti lui si nu oamenilor, care traiesc in placeri si care isi gasesc singuri invatatori dupa placul lor, urand pe cei trimisi de El, ca intotdeauna, amin. Nadajduiesc ca voi sa nu faceti parte dintre acestia care schimba adevarul intr-o minciuna, si sa puteti fi matuiti dupa cum si Hristos vrea, ca de aceea a murit, si sa putem intr-o zi sa fim alaturi de El care este viu, in slava viitoare, amin.

 

 


 

 

 

 

    

Mai intai de toate vreau sa va urez sanatate deplina si sa va intind o calda strangere de mana in Hristos Domnul nostru al tuturora celor Cel slujim cu scumpatate si dintr-un cuget curat, ca bucuria dragostei noastre care vine prin credinta deplina in Cel ce ne’a chemat la slava Sa, sa fie pe deplin simtita in inimi, oridecate ori putem sa aflam vesti bune unii fata de altii, si de toti cei raspanditi pretutindeni in lume, care ca si noi in acelasi Duh slujesc lui Dumnezeu, si se trudesc ca si altora sa li se faca de cunoscut nu numai evanghelia Sa, dar si faptele ei, care ne duce la a cunoaste pe Dumnezeu si tainele Lui, amin. Fratilor avand chemarea de care Dumnezeu mi’a facut parte si pentru care Ii sant  nu numai dator dar si recunoscator in toata purtarea mea, caci a gasit cu cale sa ma mantuie si pe mine, una din cele mai mici farami din pulberea pamantului, vazand darurile care le’a pus in mine tocmai pentru a fi de ajotor la zidirea Biserici Lui pentru care stiti bine ca si’a dat viata pentru a o ridica  ,, si aceia santem noi “, am gasit cu cale ca indemnat de Duhul Sau sa impartasesc din tainele Sale si sa fac in asa fel ca bucuria mea sa fie impartita si in inimile voastre a tuturor celor cel iubiti, si sa va spun astfel ca Dumnezeu tine in taine mari si ascunse de cei ce nu-l cunosc, toate lucrurile inca de la inceputul lor, dar in schimb descopera dupa voia Sa una cate una copiiilor sai prin sfintii apostoli si adevaratii prooroci, care sant necunoscuti celor mai multi la fata, deoarece ei sant tinuti ascunsi nu prin faptul ca s’ar ascunde ei insisi de frica celor multi nestiutori si care se gasesc pretutindeni mereu, ci prin insusi implinirea proorociilor facute cu mult inainte de Domnul prin prooroci, prin care zicea si le spunea, ca in zilele din urma toti cei adevarati si sfinti, vor fi dati afara din sinagogile lor, si ca unii din noi vom fi batuti si chiar omorati din pricina ca spunem numai adevarul, si ca nu vom amesteca niciodata impreuna binele si raul, asa cum fac azi cei mai multi dintre ei, sau neghina cu graul, amin. De aceea va spun ca puterea pe care o avem este din partea Lui, ca si ungerea primita de la Duhul si nu de la oameni, ca daca ne-ar fi cunoscut, ca si pe El, n’am mai fi prigoniti pretutindeni mereu, ci ar iubi adevarul care ne’a fost dat sa’l vorbim tuturora, ca si pe noi, dar pentruca ei stiu ca nu sant nascuti din adevar, incearca sa inabuse aceasta lucrare nespus de scumpa, care dupa cum bine stiti nici pe vremea lui Noe n’a fost cu putinta sa fie starpita, caci Dumnezeu printr-un singur om a dus adevarul mai departe peste veacuri mutandu-l astfel dintr-un taram in altul si anume in cel ce si noi ne aflam, tocmai ca si orbii sa poata vedea aceasta lucrare nespus de mare, si surzii sa o auda, amin. Cred ca va puteti da din ce in ce mai bine seama, de tainele Lui Dumnezeu pe care ma rog necurmat pentru toti copiii Sai sa le inteleaga, si sa puteti auzi adevarata chemare, prin trambitele care n’i sau dat sa le pornim spunand adevarul, oriunde in lume. Fratii mei preaiubiti, daca ve-ti citi cu mare bagare de seama, ve-ti ajunge la cunostiinta deplina sa intelegeti ca nu sunetul propriu al unei trambite se va auzi la suflarea fiecareia din cer, si ma rog ca sa intelegeti, ci glasul nostru scumpii mei frati, care este asemanat cu un rasunet, pe intreg pamantul, si care cine nu’l va auzi, va fi pierdut pe veci in ziua plecarii din mijlocul fiilor oamenilor. Toate cele ce se intampla si nu deacum, sant rezultatul celor propovaduite de trimisi Sai, si fiecare asa zisa trambita din ceruri, nu aduce decat necazurile ce sta scris in scriptura prin Apostolul Ioan, de la Dumnezeu, pe care nici atunci nu l’au crezut ca si pe noi azi, ,, caci de aceea l’au intemnitat la Patmos “,  dar care vedem cum se implinesc acum in ultimele zile, si din care nu va lipsi o iota, amin. Deci ceea ce se intampla in ceruri fratii mei noi nu putem vedea s’au stii, decat prin harul sau, si prin ceea ce sta scris; este adevarat ca Ioan fratele nostru a vazut toate aceste lucruri  inca de pe atunci cand numai ce sa’u rupt pecetile, dar ce vreau sa intelegeti, este ca ; ,,Toate acele vazute de el, au timpul lor de acum rand pe rand, la vremea lor; Ei chiar asta aveau sa faca, dar fara sa se auda pe pamant, ci cu inteles duhovnicesc, prin auzirea cu adevarat inaitea Lui Dumnezeu au loc in ceruri, si spiritual in taina prin propovaduirea si trimiterea noastra aici jos pe pamant, tocmai ca oamenii sa vina prin credinta, si nu prin vedere; desi cei ce au ochi cu adevarat ne vad, dar nu pricep nimic. Tocmai de aceea Domnul zicea intreband pe ucenici: ,, Dar cine zic oamenii despre Mine ca sant”?  – ei I-au raspuns intr-un anume fel ce intelesese lumea despre El, pe care voi Il stiti, si nu era adevarat, Iar Apostolul Petru, indemnat de Duhul fratii mei I’a raspuns; ,,Tu esti Hristosul; Fiul Dumnezeului Celui Viu “. Vedeti ftratii mei intelepciunea venita de sus; este total opozit la ceea ce-ar raspunde s’au stii firea, pentruca nu este o invatatura venita de la oamenii de pe pamant, ea tocmai de aceea are nevoie de talmacire prin oamenii plini de Duhul lui Dumnezeu, cum a fost dintotdeauna, si cum de altfel a fost scrisa intreaga scriptura; ,,Caci toata scriptura este insuflata de Dumnezeu…”, aduceti-va aminte de  Iosif, fiul lui Iacov, de Daniel si talmacirile venite prin Duhul, de au ramas toti mirati de intelepciunea lui, care venea de la Dumnezeu fratii mei, si astazi este la fel, nimic nu s’a schimbat, dar fiii intunerecului sant atat de multi, caci cauta sa inghita tot ce le sta in putinta, fara sa se mai vada atat de usor printre ei cei adevarati cum santem noi, caci astazi este mai multa neghina in adunare ca niciodata inainte ,, Cand voi veni, voi gasi oare credinta?  Tocmai de aceea sant nevoit sa scurtez acele zile, ca nu cumva sa fie trasi in jos, chiar si cei alesi !!!”. Judecati voi fratii mei si stati tari in rugaciuni necurmate, si nu uitati porunca Domnului care a zis: ,, Sa va iubiti unii pe altii, asa cum stiti ca v’am iubit si Eu pe voi”, amin.

Nu tot ce se vede de multe ori iubim; nu tot ce ne este in preajma putem avea; alteori sant persoane in jurul nostru si simtim raceala lor, au devenit indiferenti si dragastea pe care o cautam cu totii, nu o gasim. Ramanem tristi si nu incetam sa oftam inlauntrul nostru si negasind scapare. Zilele ce le traim frati preaiubiti de Dumnezeu, sant ultimele clipe ale pamantului, dinaintea venirii Celui ce este cu adevarat Dragoste. Parintii isi neglijeaza copii iar copii sint nesupusi si neascultatori de parinti. Lumea este lipsita de dragoste si nimeni nu stie incotro s’o apuce. Alergarea nebuna in care se invart toate fara sa pot fi oprite, este lipsa de Dumnezeu, frica de ziua de maine, si grija de lucrurile de care Domnul Isus, nu se ingrijea. Astazi vreau sa-ti spun, daca crezi ca sant unul din miile acelea ce vestesc cu adevarat omului calea Sa, si ai simtit asta in sufletul tau de cand a ingaduit sa ma cunosti, ca dragostea care o am pentru tine si care sant gata sa ti-o daruiesc, este dragostea Lui curata, si chiar daca nu te vad, te iubesc asa cum esti, cu bunele si relele de care sti ca ai avut parte, si ca nu sant interesat de trecutul tau, de nimic din ce-ai facut rau in viata, ci doar de ranile care ti le-au facut ele, si cu care ai ramas si nu se pot vindeca. In inima ta, sti si simti chiar acum cand vorbesc cu tine, ca dragostea mea este cea caruia chiar Ii pasa de tine. Nu poti sa stai departe de iubirea care este mai tare decat moartea si care a invins la Golgota, daca cu adevarat duci lipsa de iubire. Nu poti fugi de cineva care te iubeste cu o iubire divina si care iti poarta grija sufletului tau cu riscul vietii lui, si care mijloceste pentru pacatele tale stand inaintea lei Dumnezeu prin Isus Domnul slavei, si pmpotrivitor astfel celui rau pentru tine, de care Ii pasa, se pune de-a curmezisul inaintea intunerecului, in Numele lui Isus, sa mijlocesca pentruca tu saa fi iertat si de asemenea sa si simti asta, prin eliberarea de care vei avea parte daca ai sa crezi aceasta epistola, care e scrisa pentru tine, oricat de multe pacate ai avea, dar de care va trebui sa te lasi, daca nu ai hulit impotriva Duhului Sfant, pacat de neiertat, prin credinta cu care am fost binecuvantat de Dumnezeu, si dragostea care de care am avut parte sa o primesc pentru voi toti si intreaga Sa lucrare, la ispravnicia cu care am fost incredintat. Fac asta ca la aceasta am fost trimes, si de-a lungul anilor o sumedenie de suflete au fost eliberate, si o multime de bonavi s;au vindecat pe loc in Numele  Domnului Isus, pe care daca Il chemam din inima stand departe de pacat, vom simtii fericirea si dragostea Sa de aici fratii mei Preaiubiti si in Numele caruia va promit ca nu ma ve-ti uita niciodata, dupa ce Il ve-ti cunoaste cu adevarat. O singura dorinta am in suflet, si aceea este sa-i gasesc toti copiii Sai asa cum El mi’a spus, si sa pot sa va daruiesc dragostea Sa fara margini, dupa care ve-ti intelege si voi cu adevarat, cum de si-a dat viata pentru niste pacatosi care de fapt meritau ei insusi moartea. Nadajduiesc ca toti ai Sai ma ve-ti intelege ce’am vrut sa stiti si sa auziti din partea Sa fara de care niciodata nu fac nimic fara al intreba, si sa primiti cu totii dragostea pe care v’o port oriunde, oricand, cu nadejdea si credinta ca nu vom inceta sa stim unii despre altii stare in care ne aflam, si sa mijlocim unii pentru altii in necazurile prin care trecem, pentruca sa ne fie mai usor, si sa simtim caci ne pasa si ne doare atunci cand unul dintre madularele lui Hristos este in suferinta si in boala, si ca niste ostasi destoinici in dragoste fierbinte, sarim in ajutorul oricaruia dintre noi, ca astfel sa putem sa aducem roadele cuvenite, in urma carora ne vom lua rasplata in vesnicii, care este nespus de mare, amin. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Isus Hristos, sa va pazeasca inimile in dragoste fata de toti fratii adevarati cat si fata de lume, si inaintand in intelepciunea venita de sus, sa nee adune si sa ne stranga laolalta pana se mai poate spune astazi, si sa punem mana la lucrarea Sa fiecare cu ce poate, astfel incat sa fim implinitori ai Cuvantului pentru care El si-a dat viata, si nu numai ascultatori. Ce vreau sa va rog pe toti in Numele Lui Isus este sa ajutati ca acest cuvant dat mie din partea Sa, sa ajunga la cati mai multi frati si oameni spre mantuirea lor si rasplata voastra a fiecraruia care traieste in dragoste si ascultare de Dumnezeu, astfe ca sa poata ajunge pe saiturile cele mai citite de peste intreaga lume, unde oamenii il pot gasi si mai mult. Din dragoste pentru voi toti fac asta, pentruca Dumnezeu mi’a aratat ce trebuie sa fac, si ca urmare iata ca am primit chiar doua din oferte pe care stiu ca El mi le’a trimis, tocmai ca Cuvantul Sau sa se raspandeasca cu mai mare repeziciune ca pana acum, oriunde la oricine, numai sa ne putem gasi fratii, caci pasii Sai se aud, El este chiar la usa ! Va iubesc din tot sufletul meu, si cu toata inima mea, eu nu am nevoie de nimic, El este cel ce se ingrijeste de mine personal, si de peste 11 ani sant plecat dintre copiii mei, care sant in Canada, cu sotia mea pe care o astept, astept cu nadejde si credinta in Dumnezeu, ca intr-o zi ma va urma in lucrarea Sa, si pentru care Ii multumec Lui, ca prin ea imi ingrijeste copiii. Judecati voi insiva toti cum putem sa facem cunoscut acest sait pe care cred ca-l indragiti in urma mesajelor care le primesc zilnic de la voi, care santeti alinarea sufletului meu, caci cu atat am ramas, renuntand la aceasta viata, si alegandu-va pe voi. Va multumesc in Numele Domnului Isus, si nu uitati mai mult decat orice: Am fost, sant, si voi ramane asa cum m’ati cunoscut aici de straja pentru oricare dintre voi. Domnul sa va binecuvanteze !!!

  Iata msg primite din partea celor ce m-au contactat;

Cristina

aerotraffic.com/web-trafic/

croley 945@gmail.com   ; sau,

 

Anne;  aerotraffic.com/web-trafic/

Elskamp351@gmail.com

 

 

GOD BLESS YOU !!!

youtube; Marin Bacila;     va astept pe : FACEBOOK !!!

tel : 0040-752788 965

 

Santeti cei pentru care simt ca traiesc, santeti un manunchi din fapturile alese de El, si pe care mi le-a dat in dar sa va ingrijesc; Ma culc cu voi in gand si mi-e teama sa nu va pierd pana ce ma trezesc, mi’e frica sa dorm adanc sa nu cumva sa nu va mai gasesc. Dorm ca o pasare ce n’are cuib, umbland sa va gasesc, ma uit in jurul meu si caut sa va hranesc cu tot ce e mai sfant si e Dumnezeiesc; Asi vrea sa imi simti hrana pe care ti-o gatesc, sa faci deosebire, ca’n plamadeala mea, nu e decat iubire, ca si la Golgota; de’acol primesc merinde, sant chiar din mana Sa, nu sta departe n’frica cum ei atunci stateau, ci vino, te ridica, caci jos sub crucea grea, a pus pe altii pilda, tu doar sa ti de ea, nu-ti fie frica vino si ai Sa-l poti vedea, nu da n’apoi din drumul ce poate’a te salva, iti scriu dar printre lacrimi ce n’cep a ma brazda, pe fata ce se uita si n’cepe-a te vedea, ca stai sfios, departe, si’a nu te n’cumeta, sa fi alaturi si tu, sa ti de crucea grea ! Nu gasesc nimic in lume, decat ce e sfant si bun, am cutreierat pamantul si l-am framantat adanc, ca sa rascolesc de poate , voi gasi ceva curat, n’am gasit nimic in lume, nici de bun, nici de urmat. Dar in framantarea care am zidit printre noroi, tot s’a ruinat deodata, din molozul de puhoi, ce-a venit din truda’amara si n’cerca a ma mintii, ca nu’i alta viata sfanta si ca dorul de copiii, este cel mai mare’n lume si cat pot ca sa mai fac, sa nu incetez vreodata, daca tot m’am apucat. Fratii mei si dulce casa, ce chemati Numele Sau, vreau sa-ti spun ce ma apasa, si de’i unul printre voi, are sa imi de’a dreptate, daca si el a simtit, ca nu’i dragoste pe lume, mai puternica’n simtiri, ca si dragostea de Tatal, si Isus ce ne’a iubit, nu se poate pune alaturi, nici chiar dragostea de fii, nici chiar dragostea de sine, nu’i mai mare ca a Sa, cea murit si si-a dat viata pentru noi la Golgota; cum sa ma iubesc pe mine, cand viata El si-a dat, tocmai ca sa scap cu bine de osanda si pacat, cum sa pun copiii’n fata cand ei sant creatia Lui, si sa-l las pe El in urma, cand ei vin din mana Lui, cum sa stau atat de tare si sa uit de-al meu pacat, cand pe crucea cea sinistra, pentru mine s’a urcat, si-a gustat paharul mortii, care eu ar trebui, sa il beau in ziua care mult am mai pacatuit. N’avem inima, nu credem, n’am crezut poate candva, dar dupa ce vi la Domnul, Il cunosti cu’adevarat! Nu’ntelegi ca pocainta si intoarcerea la cer, este dragoste, smerenie, este sa te nasti din El ? Daca El traieste’n tine, daca tu traiesti in El, ce poate sa te mai tina, sa mai fi acel de ieri ? Caut ca sa-ti vezi pacatul pentru care te-a iertat, vino azi cat te mai caut, iesi afara din pacat, caci nu-i Iuda vinovatul, singurul cazut din cer, sant atat de multi si astazi, care fac la fel ca el, doar ca au toti altul nume si se vad nevinovati, nu uitati ca toti din lume, cu toti santem judecati, daca nu ne pasa astazi, vesnic greu ne va pasa, cand in locuinta sumbra, va fi timp de judecat; dar tarziu in noapte’adanca nu se mai schimba nimic, cand din ceruri se ridica Cel care l’a biruit, si in glasul Sau cel tare va striga: ,, Iata Taina ! s’a sfarsit”, lungul anilor in care ai putut fi mantuit; Gata ! n’cepe judecata, dati-va cu toti n’apoi, desparti-ti astazi degraba, toate caprele de oi ! Nu lasati nici o neghina, luati doar graul pentru noi, iar neghina sa se arda, sa se vanture apoi ! Adunati dusmanii care, nu M’au vrut ca Imparat, ce s’au lepadat de Tatal, si au trait in pacat, scoate-ti sabile din teaca, si incepeti ai junghia, sa se teama tot pamantul si sa vada ca’n pacat, nu se poate ca sa fie viata cu adevarat, si ca cei ce-ti slujesc tie, toti in gherle adunati, vor fi stransi de pretutindeni si-n morminte asezati, au sa-ti blesteme toti sfatul ce din ceruri i le-ai dat, blestemati toti impreuna, blestemati ve-ti fi cu toti, niciodata la lumina, nu puteti sa fiti intorsi. Pentruca’ati iubit blestemul si trairea in pacat, de pacate aveti parte si de tot ce-aveti pe cap, sant doar roade de’ale voastre care vi le-ati adunat, e mancarea ce v-ati strans si trimis-o in neant, asta-i rodul care odata va placut sa-l faceti dar, tuturor ce altadata v-ati facut din el altar, ati adus pe el de toate, tot ce-i rau, de osandit, n-ati crezut in ziua care, o sa’aveti toti de platit ! Moartea e stapanul vostru pentru care v-ati jertfit, zilele pe care’odata le’ati avut toti de trait; ani intregi pe’aloc de-a randul asteptata’m dupa voi, n’ati simtit iubirea care Mi’o dadusem pentru toti ! Am fost pus mai deoparte si lasat mai dinapoi, n-ati crezut in cele spuse de  Apostoli si prooroci, ati dispretuit iubirea ce era ascunsa’n ei, si cuvantul care face, om ! prin ucenicii mei. Prigoniti vorbiti de rele, iata cat v’au mai iubit, si in schimb le-ati dat ocara, vorbe amare cu venin, ca si sarpele ce musca a-ti muscat cu toti din ei, n’ati crezut ca ei sant care, sant copii, trimesii Mei !  Cine nu are credinta va ramane in pacat, ci’n se lapada de Mine, si el va fi lepadat, nu poate sa-Mi stea n’ainte sa scape nejudecat, decat cel ce-Mi face voia, si se lasa de pacat. Amin.

 

 

 

 Marin Bacila – youtube

tel: 0040-752 788 965

 

 

 

 

Auzirea dreptatii ! Il iubiti pe Dumnezeu? S-au ne inselam singuri inimile, si mai apoi unii pe altii ? Pe cine iubesti mai mult ? Nu te-ai intrebat niciodata ! Stii dar nu recunosti. Incerci sa stai ascuns dar nu ai cum sa nu fi dat pe fata ! Ziua de maine nu este a ta si poate s’a terminat cu fatarnicia in care ai trait o viata ! Pe cine ai mintit ? PE TINE INSUSI , VEZI BINE !!!; pe tine insusi vezi de maine, cand ziua ta n’o vede nimeni ! La ce ti’a folosit minciuna !  La umbra ei ai stat o viata, stiai ca nu te poate racori decat te-ai amagit pe tine insuti ! Pe cine vrei sa’nseli sarpe viclean de’o viata ? Iti nasti pui de naparci si singur ti adapi, Ii cresti si le dai lapte de basilic nebun, si’apoi Ii scoti in lume si’n ingeri vrei sa’i faci, si uiti ca’n cer domneste un Dumnezeu PreaSfant ? Pe cine vrei sa minti ? te faci ca n’ai habar, ca tu le sti pe toate si esti un criminal ! Pe cine vrei sa duci cu tine in Adanc ? esti chiar asa de tare, de ce esti pe pamant ? De ce crezi despre tine ca ai putea scapa, nu vezi ca esti un nimeni, si nu mai poti scapa ? Pecetluita’ti soarta ce’o  ai de mii de ani, te arunca’n ratacire si’n veac scapare n’ai. De aceea te infurie alesii Lui ce sant, imprastiati prin lume, pe dealuri si prin munti, ce n’dragostea cea mare ce’o poarta pentru frati, primita-u toti putere sa lase mame, frati, sa nu-si iubeasca viata asa cum tu’ai facut, si sa te’nfrunte’n fata, tu demon Belzebul, ca nu mai ai putere deloc asupra lor, si nu poti sa dai piept, caci chiar Stapanul lor, te-a osandit la moarte cand l’ai crucificat, ca n’ai putut sa’L ti, si iata’L inviat, acum ti-astepti pieirea si dai tarcoale n’cet, sa vezi daca pe unii mai poti ca sa-i inseli. Dar n’ai decat sa urlii si’ntruna sa ragnesti, ca n’ai sa prinzi niciunul, din cei ce sant ceresti, caci toti te stiu pe nume si glasul ti-l cunosc, cu fapta si cu roada ce-ai luat cu tine jos; minciuna ti-a fost salba, mandria’ti este scut, din pricina n’altarii de veacuri esti cazut, si cine sa te’ajute cand tu te-ai lepadat, si singur far sa fi, te-ai pus tu imparat ! si peste ce ? pe-o viata ce-i gata in curand, ajunsua-i tu singur, ca omul cel de rand ! caci iata ca se gata si in curand ve-i fi, mai rau ca toti acei, ce’ncerci, si astazi ai mintii. Pe cine’ncerci sa minti ? nu vezi cat esti de orb, chiar I-ai uitat puterea, te faci ca esti slobod? De ce strigai in Templu si astazi faci la fel, cand dai de fiii Lui, cum de mai ai temeri ? De ce-ai venit Isuse, caci vremea n’a venit, te jur pe Cel ce-i Sfant, dar nu ma chinui ! Te faci ca uiti si nu stii, ca toate trec pe rand, nu ai sa scapi satano, caci iata ca n’curand, te leaga’n fiare grele si n’ai sa poti scapa, atunci ai sa simti si tu, ce n’seamna a fi legat, si’n intunerec besna vei zace ca si cei, ce te-au crezut ca esti, un simplu dumnezeu, asa cum multi de altfel sant pe aici, colea, ca toti invatatura ti-au luat si zic ceva, vorbesc toti cu trufie, ca doar tu i’ai nascut, dar in curad vor tace, si viermi de asternut, cu tine de’mpreuna cu totii vor avea, dar tu esti primul care, ai singur soarta ta, si ai sa zaci cu cei pe care i-ai mintit, ce iti vor rade’n nas cand jos vei fi trimis; o liniste desarta va fi cand te’o vedea, se vor mira cu totii ca ti’a sosit soarta, nadejdea lor de veacuri ca Ii vei apara, se spulbera curand si se vor razbuna, c’acolo nu’i putere si totul s’a sfarsii, te-ai intrebat vreodata, ce imparat vei fi ? Dar nu va doare capul pe unul dintre voi, sa cugetati in minte sa lupti intr-un razboi, ce e pierdut de inca, nici nu era’nceput, cum sa te pui cu Domnul, ce insusi te-a facut?, mai este vreo’ ntrebare ce nu gasesti raspuns ? Pe cine minti, pe cine ? nu vezi ca te-ai strapuns! pe tine insusi pare, ca te-ai mintit amar, si intr-o lacomie de tron si de domnit, te-ai tras pe sfoara singur si ai inebunit, sa minti ce vezi cu ochii, si stii cine erai, sa zici acum la toti, ca nu exista rai ! cand tu erai in ceruri si sti de unde vii, sa n’ai atata mila de oameni si copii. Vei da tu socoteala si inca indesat, in ziua ce se’apropie Seolu-ti este pat, si n’temnitarea’n care vei sta jos aruncat, pecetluit vei fi un numar greu de ani. Pe cine minti ? pe tine ca nu vei mai scapa, decat putina vreme sa’i strangi la masa ta, pe cei ce sant ca tine si n’au ce cauta, in cerurile’n slava, caci nu sant pentru ea. Noi ne dam viata asta slujind pe Dumnezeu, si nu ne trebuie scaun ca sa domnim in cer, ca asta n’seamna frica si dragoste de El, sa Ii respecti Cuvantul, si sa te temi de El. Pribeag si plin de ofuri calatoresc in zi, si am lasat familia si nu mai am copiii, daca’l iubesc pe Tatal si totul ce a spus, n’ai inteles nimic, caci ar trebui sa n’vi ? Pe cei ce zac in moarte si nu ies din pacat, cum o sa-i spun ca nu pot, sa plec, cind m’a inviat ! cei zici atunci cand toate n’tr-o zi vor lua sfarsit ? O Doamne sfinte Tata, tu stii ca te-am slujit ! cum ai slujit in casa, in jurul la gunoi, nu stii ca ti-am trimis, pe Fiul ca sa mori ? sa prinzi o alta viata nu ca cea din trecut, sa te asezi in gauri, si n’stanca din sparturi, pe cine minti, pe cine, esti orb si chiar nu vezi, ca nimenea in lume, nu vede, tot nu crezi? unde-i credinta ceea ce Domnul a lasat, cand isi vindeau averi, si tot ce-au castigat? i’asteapta azi in ceruri, caci au crezut in El, iar astazi se prefac, ca’s fii de dumnezeu ! Pe cine minti talhare de stai in stanga Sa, si te prefaci ca suferi, si ca iti porti crucea ! El si’a purtat-o singur, tu ia’o pe a ta, si nu n’cerca s’o faci, mai scurta cum Ii vrea, ca cel ce e in ceruri cunoaste si Il sti, ca nu poate nici omul si nimeni al mintii ! Pe cine minti ?

     

 

 

 


   

 

 

 

 

Harul si Pacea Domnului nostru Isus, sa fie cu noi cu toti, amin. Fratilor dupa ce am vazut bucuria voastra care este insotita de ravna de-a cunoaste cu adevarat tainele scripturii, si am fost mangaiat de aceasta dorinta a voastra, in urma cercetarii pe care ati avut-o prin cuvantul scris, si a mesajelor pe care mi le-ati adresat cu aceasi caldura si recunostinta pe care si eu v’am facut s’o simtiti, iata ca astern din nou pentru voi toti in dragostea pe care v’o port si care doresc sa ajunga din nou la inimile fiecaruia dintre voi, asa cum simt si eu din partea celui ce ma tine aproape de El, ca impreuna sa ne bucuram de dragostea Sa, care intrece orice pricepere si orice fel de stiinta, neputand sa fie masurata cu nimic, si care creste meru in copiii Sai fara ca cineva de afara sa inteleaga cum, afara de cei ce simt si traiesc aceasta stare, amin. Vreau sa va fac de cunoscut mai indeaproape ceea ce deja nadajduiesc ca a-ti crezut, caci numai asa putem sa fim mantuiti frati preaiubiti, ca Dumnezeu a facut de cunoscut cu mult inainte de ai arata lui Ioan fratele nostru preaiubit sfarsitul de care avea sa aiba parte Israelul, in urma impietririi inimii lor fata de El, si de asemenea urmandu-si singuri calea, fara sa le pese de instiintarile primite prin sfintii prooroci, pe care i-au prigonit dintotdeauna, si carora le-au intors spatele, ba chiar omorand pe multi din ei. ,, Fiul omului, arata Ierusalimului uraciunile lui, si spune’i: ,,Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, catre cetatea Ierusalimului:  ,,Prin obarsia si nasterea ta, esti din tara Cananitilor; tatal tau era Amorit si mama ta Hetita. La nastere in ziua cand te-ai nascut, buricul nu ti s’a taiat, n’ai fost scaldata in apa, ca sa fi curatita, nici n’ai fost frecata cu sare, si nici n’ai fost infasata in scutece. Ochiul nimanui nu s’a indurat de tine, ca sa-ti faca macar unul din aceste lucruri, din mila pentru tine; ci ai fost aruncata pe camp asa de scarba le era de tine, in ziua nasterii tale. Atunci Eu am trecut pe langa tine, te-am vazut tavalita in sangele tau, si am zis ,,Traieste chiar si in sangele tau! “  Te-am inmultit cu zecile de mii ca iarba de pe camp, si ai crescut, te-ai facut mare; ai ajuns de-o frumusete desavarsita; ti s-aurotunjit titele, ti-a crescut parul, dar era-i tot goala, goala de tot. Cand am trecut Eu pe langa tine, M-am uitat la tine si iata ca iti venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am intins peste tine poala hainei Mele, ti-am acoperit goliciunea, ti-am jurat credinta, am facut legamant cu tine, zice Domnul Dumnezeu si ai fost a Mea ! Te-am spalat in apa, Te-am spalat de sangele de pe tine, si te-am uns cu untdelemn. Ti-am dat haine cusute cu fir, si-o incaltaminte de piele de vitel de mare, Te-am incins cu in subtire, si te-am imbracat in matasa. Te-am impodobit cu scule scumpe, ti-am pus bratari in mana, si-o salba la gat; ti-am pus o veriga in nas, cercei in urechi si-o cununa minunata pe cap. Astfel ai fost impodobita cu aur si cu argint, si ai fost imbracata cu in subtire, cu matasa si cusaturi cu fir. Ai mancat floarea fainei, miere si untdelemn. Era’i de o frumusete desavarsita, ba ajunsese’i chiar imparateasa. Ti s’a dus vestea printre neamuri, pentru frumusetea ta; caci era desavarsita de tot, datorita stralucirii cu care te impodobisem, zice Domnul, Dumnezeu. Dar te-ai increzut in frumusetea ta, si ai curvit la adapostul numelui tau celui mare; ti-ai revarsat curviile inaintea tuturor trecatorilor, si te-ai dat lor. Ti-ai luat si minunatele tale podoabe de aur si de argint pe care ti le dadusem si ti-ai facut niste chipuri de barbati cu care ai curvit. Ti-ai luat si haine cusute la gherghef, le-ai imbracat cu ele si ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu si tamaia Mea. Painea pe care ti-o dadusem, floarea fainii, untdelemnul si mierea cu care te hraneam, la-ai adus inaintea lor, ca niste tamaie cu un miros placut. Iata ce s’a intamplat zice Domnul Dumnezeu. Apoi ti-ai luat fiii si fiicele pe care Mi-i nascusei, si i-ai jertfit lor, ca sa le slujeasca de mancare. Nu erau oare de ajuns curviile tale? de Mi-ai mai injungheat fiii si i-ai dat trecandu-i prin foc in cinstea lor ? In mijlocul tuturor uraciunilor si curviilor tale, nu ti-ai adus aminte de vremea tineretei tale, cand erai goala, goala de tot, si te zbateai in sangele tau ! Dupa toate acesste rautati ale tale,, vai de tine zice Domnul Dumnezeu “, ti-ai zidit case de curvie, ti-ai facut inaltimi in toate pietele, la toate colturile ulitelor ti-ai facut inaltimi, ti-ai necinstit frumusetea, ti-ai desfacut picioarele inaintea tuturor trecatorilor, ai facut tot mai multe curvii. Ai curvit cu Egiptenii vecinii tai, cu trupul plin de vlaga, si ti-ai inmultit curviile ca sa Ma manii. Pana si fiicele Filistenilor au rosit de purtarea ta nelegiuita. Apoi ai curvit cu Asirienii, pentruca erai fara sat,ai curvit cu ei si tot nu te-ai saturat. Ti-ai inmultit curviile cu tara Canaanului si pana in Haldea,dar nici acolo nu te-ai saturat. N’ai fost nici macar ca o curva care-si cere plata. Ai fost ca o femeie prea curva, care primeste pe straini in locul barbatului ei !  Tuturorcurvelor li se plateste o plata; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tai, i-ai castigat prin daruri, ca sa-i tragi la tine din toate partile si sa curvesti cu ei. ai fost cu totul altfel decat celelalte curve, intrucat nimeni nu umbla dupa tine, ci tu plateai celor ce veneau la tine, in loc ca tu sa fi platita de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decat altele. De aceea asculta curvo Cuvantul Domnului ! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu : Pentruca ti-ai risipit banii in felul acesta, si ti-ai descoperit goliciunea in curviile tale, cu ibovnicii tai si cu toti idolii tai uraciosi, si din pricina sangelui copiilor tai, pe care li i-ai dat, de aceea voi strange pe toti ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toti aceia pe care i-ai iubit si pe toti aceia pe care i-ai urat, da, Ii voi strange impotriva ta din toate partile, iti voi dezveli goliciunea inaintea lor, si iti vor vedea toata goliciunea. Te voi judeca asa cum se judeca femeile prea curve si ucigatoare de copii, si voi face din tine o jertfa sangeroasa a urgiei si geloziei. Te voi da in mainile lor, itivor surpa casele de curvie, si itivor nimici inaltimile. te vor dezbraca de hainele tale, iti vor lua toata podoaba de pietre scumpe, te vor lasa goala, goala de tot.vor aduce gloata impotriva ta, te vor ucide cu pietre si te vor strapunge cu lovituri de sabie. Iti vor arde casele cu foc si se vor razbuna pe tine, inaintea unei multimi de femei. Voi face sa inceteze astfel curvia ta, si nu vei mai da plata de curva Imi voi potoli mania impotriva ta si nu voi mai fi gelos pe tine; Ma voi linisti, nu voi mai fi suparat. Pentruca nu ti-ai adus aminte de vremea tineretei tale, ci M’ai atitat prin toate aceste lucruri, iata voi face ca purtarea ta sa cada asupra capului tau, zice Domnul, Dumnezeu, ca sa nu mai savarsesti alte nelegiuiri cu toate uraciunile tale. Iata ca toti cei ce zic zicatori, vor spune despre tine zicatoarea aceasta :   ,, Cum este mama, asa si fata ! ” Mama voastra era o Hetita si tatal vostru un  Amorit. Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ,, Iti voi face intocmai cum ai facut tu, care ai nesocotit juramantul, rupand Legamantul !  Dar Dumnezeu va face un nou Legamant cu Israel intemeiat nu pe temeiul vechiului legamant: Voi face Legamantul Meu cu tine si vei sti ca Eu sant Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine cand iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul, Dumnezeu.” Acum vedeti bine cred fratii mei despre cine vorbea fratele nostru Ioan, si de cea ramas mirat cand a vazut acea femeie care statea calare pe fiara cu sapte capete si zece coarne, si ce purta ea in acel pahar cu spurcaciuni de imbatase tot pamantul de vinul curviei ei, amin. Domnul sa va faca sa intelegeti adevarul in toate lucrurile, amin.    

 

   Ma puteti gasi la tel: 0040 788 965 sau pe youtube: Marin Bacila !

 

 

 

 


Sanatate tuturor celor cel iubesc pe Dumnezeu si pe Isus Hristos din toata inima, cat si celor ce sant in cautarea lui cu staruinta si cu o inima dornica de a’l cunoaste pe facatorul si izbavitorul celor ce isi pun nadejdea in El intotdeauna, prin oricat de grele incercari am trece, si care stau alaturi de cei cercati si lamuriti, pana ce vor fi curati ca aurul si albiti ca lumina, amin. Fratilor mai intai de orice lucru asi vrea sa stiu ca fiecare din voi care aude cuvantul Sau, il primeste cu bucurie si este dornic sa-l si implineasca, astfel ca prin rugaciuni adanci si nu doar de-o clipa cauzele aduse inaintea Lui, va vor fi ascultate si starea de neprihanire a fiecaruia din voi se apropie tot mai mult de voia lui Dumnezeu, care ne-a indemnat la pace deplina si o dragoste desavarsita, amin. Pentruca tainele Sale sa ne fie descoperite frati preaiubiti, si pentruca sa le putem crede cielalti dintre noi, este nevoie sa ne apropiem cu adevarat de Dumnezeu, si sa ne deschidem inima inaintea Lui, ca astfel si unii si altii sa putem sa fim manati de acelasi duh, si anume de Duhul adevarului, in calauzirea celor spuse si auzite de fiecare in parte, ca sa putem sa discernem in noi insine adevarul, care este unul singur, si sa deslusim in inima noastra tainele care ne sant descopeerite prin slujitorii Lui, care si astazi sufera ca intotdeauna din aceasta pricina, si anume, ca sant alesi sa tina si sa spuna adevarul care de la inceput s’a spus prin insusi Fiul Sau, si pe care cei mai multi au incercat sa-l inabuse dintotdeauna, dar care niciodata n’a putut fi ascuns, din pricina ca Dumnezeu nu se lasa sa fie tagaduit El insusi, tocmai ca acei ce-i sant credinciosi sa’l faca cunoscut pretutindeni mereu, ceea ce si facem, amin. El v’a veni curand si atunci orice ochi Il v’a vedea, nimeni nu va mai putea vorbi impotriva lui, caci toti vor fi dati pe fata in nebunia si necredinta in care s’au complacut, si orice ochi si orice gura, v’a fi astupata, asa incat vor ramane cu toti inlemniti, vazandu-ne nadejdea in care am avut credinta neclintita inaintea ochilor lor, vor da inapoi plini de frica si cutremur, dar v’a fi prea tarziu, amin. De aceea cred cu tarie, caci toti cei nascuti din adevar vor tine incontinuare adevarul, si fara nici o frica si teama vor merge inainte spre cele desavarsite, ca si rasplata lor sa fie pe masura, dupa cum ne este truda fiecaruia, si dupa cum bine stim, caci dupa faptele noastre fiecare ne vom primi rasplata in ziua cea mare, alaturi de toti sfintii, amin. Orice necredinta, si orice lepadare de Dumnezeu se va pedepsi aspru fratii mei, asa incat Domnul ne spune ca ,, ar fi fost mai bine sa nu fi cunoscut adevarul si puterea veacului viitor, decat acum dupa ce Il cunoastem sa ne lepadam de Domnul vietii si sa dam inapoi. Toti acesti oameni sant asemanati cu o scroafa care dupa ce a fost curatata si spalata de murdaria ei, se intoarce din nou la balta si se arunca din nou in ea, fara sa-i pese.”  Noi insa trebuie sa stam departe de acest lucru, si cu frica si sfiala sa ne rugam lui Dumnezeu, care nu lasa din mana Sa pe niciunul care Il iubeste, ci dimpotriva il va creste din putere in putere, pana va ajunge la statura de om mare in Hristos Isus, amin. Iata ce asemanare poate avea acest lucru fratii mei si cat este de adevarat daca fiecare din noi ne’am pune in locul celor de mai jos adeverite, si luate ca pilde pentru noi insine, astfel incat sa ne cercetam starea si sa ne recunoastem credinta inaintea lui Dumnezeu, pana nu’i prea tarziu, daca vrem cu adevarat sa scapam de judecata de apoi, amin. Ce vreau sa inteleaga fiecare, este ca Dumnezeu si astazi ca si intotdeauna, lucreaza prin oamenii Sai, si ca niciodata nu va veni la fiecare in parte sa-i vorbeasca s-au sa’i mustre; de aceea El a facut pe unii Apostoli, pe altii prooroci, evanghelisti, pastori, pentru desavarsirea sfintilor, in lucrarea de zidire a Bisericii, pentru care Hristos Fiul Sau, si’a dat viata fratii mei, si la care trimisi ai Sai, trebuie sa luam aminte daca vrem sa fim mantuiti la sfarsit. Daca nimeni nu se supune la nimeni si toti zic ca ei au si ei Scriptura, si’o pot citi acasa ! Pentru cine a murit atunci Hristos? daca in Biserica Lui platita cu sange sfant nu exista supunere, atunci nu facem si noi cum au facut si ei? Ba da ! dar ei au cazut din har ! vrem si noi sa fim taiati din adevaratul maslin unde am fost doar altoiti din pricina necredintei lor, si pentru faptul ca noi am crezut daca vom starui in aceea ce i’am promis ! altfel vom fi smulsi fratii mei si  vor fi altoiti iarasi ei in locul nostru ! Daca noi ne’am prins in maslin a fost din pricina lui Dumnezeu care ne’a dat credinta, cu cat mai repede se vor prinde ei inapoi in maslinul din care fac parte, pentruca ei sant ramuri firesti ce au apartinut de maslin din obarsia lor, pe cand noi santem dintr-un maslin salbatic, si totusi am fost prinsi si am inceput sa aducem roade bune, din pricina maslinului care isi are radacinile infipte in adevar si de unde ne luam si noi hrana fratii mei ! asa ca sa nu ne incredem in noi insine, ci plini de ravna de ascultare, sa facem voia lui Dumnezeu, din care astazi multi au cazut si si’au pierdut chemarea, pentruca nu s’au supus randuieli puse de Dumnezeu, pentru care altii si’au dat viata, incepand cu Fiul Sau, si n’au tinut cont de porunca lui Dumnezeu, sa ne iubim unii pe altii si sa ne supunem unii altora, in frica de Hristos asa cum si Isus s’a supus in toate lui Dumnezeu. Nadajduiesc ca multi dintre voi ati primit ungerea din partea celui Sfant si stiti orice lucru asa ca nu mai este de trebuinta sa fiti invatati de altii care sant inafara noastra si care ne-am pus viata inaintea Lui, tocmai ca va iubim, si acest lucru trebuie sa-l simtiti, caci dragostea care vine de la Dumnezeu este firbinte fratii mei, si arde de iubire, chiar daca santem despartiti unii fata de altii in trup, dar ne simtim foarte stransi  si aproape in duh, care a facut acesta nespus de mare minune, si ne-a legat prin dragoste inimile unora fata de ai altora, pe care nu-i cunoastem la fata, dar pentru care Hristos a murit, ba mai mult a si inviat, tocmai ca neprihanirea noastra sa fie gasita desavarsita prin El, care este in noi in fiecare si care se face cunoscut prin viata si trairea de fiecare zi in timpul pribegiei pe acest pamant, din care nu poate lua nimeni nimic, si care in curand va arde cu tot ce cuprinde el. De aceea vreau sa luam cu toti bine aminte si sa intelegem caci oricine traieste in neprihanire, este nascut din El, si astfel ne’a dat dreptul sa ne numim copii ai Lui Dumnezeu. Cine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu, si copiii diavolului. Stiti bine ca Dumnezeu pe Iacov la iubit, iar pe Esau la urat, pentruca era de la cel rau, si faptele lui au fost rele, pe cand a fratelui sau erau bune. Deci cine face binele este de la Dumnezeu, si nu poate face raul. Dupa roadele lor Ii ve-ti cunoaste; pomul bun face roade bune, iar pomul rau, face roade rele. Iata ca securea a si fost infipta la radacina celui rau, care v’a fi taiat si apoi se va usca si va fi aruncat in foc. Tot asa va fi si la venirea Domnului fratilor. Noi stim ca am trecut din moarte la viata pentruca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte; oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas, si stiti ca niciun ucigas n’are viata vesnica. Noi trebuie sa ne dam viata pentru frati, asa cum a facut si El; sa nu ne iubim doar cu vorba ci cu fapta si cu adevarul, caci cum ar putea sa ne tinem de’o minciuna si sa zicem ca ne iubim?; dragostea adevarata nu insala fratii mei ci ea sufere totul si este plina de bunatate, facand roade in rabdare, caci la aceasta santem chemati. Cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta, pentrca si noi santem din Dumnezeu; cine nu cunoaste pe Dumnezeu, nu ne asculta ! Prin aceasta sa cunoasteti, duhul adevarului, si duhul rataacirii, pentruca in lume sant multe duhuri iesite, dar nu toate sant de la Dumnezeu. Oricine iubeste este nascut din Dumnezeu; Pentruca Dumnezeu este dragoste. Daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si astfel dragostea a ajuns desavarsita in noi. Cunoastem asta pentruca ne’a dat din Duhul Sau si astfel ramane in noi. Aveti grija ca nu toti au Duhul lui Hristos, si nu sant adevarati; diavolul isi face copiii sa para neprihaniti si astfel poarta blani de oi, dar pe dinauntru sant lupi rapitori. Daca n’au dragoste nu sant ai Lui Hristos, si n’au cum sa faca roadele dagostei din ,,Galateni 5″. Aveti mare grija fratii mei si stati langa cei tari prin care Dumnezeu va v’a pazi inimile si sufletele in Hristos pana la venirea Sa,amin. In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica; cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau, pentruca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea, si ceea ce castiga biruinta asupra lumii, este CREDINTA VOASTRA !  Dumnezeu sa va binecuvanteze cu putera si taria de care fiecare aveti nevoie, si nadajduiesc ca stand departe de pacat sa o primiti cu totii pana la venirea Lui, astfel ca partasia noastra cu El sa fie deplina si sa ne bucuram unii cu altii prin tot felul de mangaieri pe care il da adevarul, dupa ce este strans in inima noastra cu adevarat, zi de zi amin.                                                                

 

Pentru mai multa hrana spirituala, ma gasiti pe;  ,, Youyube- Marin Bacila “  – s’au la tel: 0040-788 965    Va astept . Fiti sanatosi !!

 

 

 

 

 

 

 

Dupa  ce am ajuns la cunostinta celor ce vor fi in curand fratii mei preaiubiti, odata cu venirea Domnului cand toate lucrurile vor fi reinoite si asezate din nou asa cum au fost ele in vechiul Eden, caci stiti ca Domnul va imparatii pe pamant in cei o mie de ani care stau sa incepa mai curand decat cred unii, timp in care satan va fi legat de un inger puternic cu un lant mare si greu, asa cum si noi am fost tinuti legati de el, pana nu l-am cunoscut pe Hristos, care ne-a dezlegat de legaturile in care am fost stransi tinuti asa incat nu puteam face nimic impotriva lui, tocmai de aceea acum simtim adevaratul sabat, sau odihna de care ne spunea sa ne grabim dar sa intram in odihna Sa, sa nu cumva sa ne trezim ca fiind afara din ea si sa nu mai putem intra, dupa care v’a fi aruncat in Adanc si acoperit cu o piatra mare si grea, si pecetluita, de unde nu v’a mai putea iesi sa faca nici un rau nimanui, astfel ca in toti aceasta vreme,  anii omului de viata vor fi din nou ca odinioara, incat omul va trai o mie de ani. Acest lucru se intampla deoarece satan are puterea mortii iar el este legat in adanc, tocmai dupa planul lui Dumnezeu fratilor. Isus Hristos va conduce omenirea pe pamant de la Ierusalim, si va fi o pace deplina si bunastare totala in toti acesti o mie de ani. Pentru cei ce au pricepere, ar putea sa inteleaga, ca daca planul lui Dumnezeu, ar fi fost pe o perioada mai lunga, dupa cum vedem ca este doar de o mie de ani tocmai ca sa se implineasca ceea ce a proorocit, omul traia si mai mult, cu oricat de mult ar fi fost planul Domnului, adica atata timp cat cel rau nu ar fi dezlegat, care este moartea, si el asta este menit sa faca, sau daca n’ar mai fi, iata ca si eternitatea incepe de la sine. Ce trebuie sa intelegem cu totii este ca: Cuvantul ,,VIATA” nu are nici o umbra de intunerec in el, si nici decum moarte. Deci viata este viata !!! fara a avea vreun sfarsit fratii mei; altfel nu ar mai fi numita viata. Aceasta viata care o gasim in Hristos este eterna ca de aceea sa numit viata! Orice separare de satan care inseamna distrugere si moarte inseamna viata fratii mei. Deci: disparitia lui satan pentru o mie de ani aduce viata pentru o mie de ani, caci noi la viata am fost chemati prin evanghelie Sa. Disparitia lui satan pentru un alt numar de ani oricare ar fi fost el, de asemenea aducea viata pentru axact acei ani in care el nu exista  in preajma noastra. Disparitia sau separarea lui fata de oameni completa si pentru totdeauna, ar aduce vesnicie pentru fiinta umana din veac in veac. Deci viata pe pamant a fost randuita de Dumnezeu dupa planul Sau, in care dupa ce satan va fi pus la picioarele Sale si toti cei ce vor fi judecati impreuna cu El, tocmai ca toata oastea din ceruri sa-i vada intreaga vina si rautate;  ,, caci de aceea judecata se va face in fata ingerilor ca si la tribunal, in fata martorilor”,  ei nu mai au loc de scapare cu toate dovezile stranse din cer, din gradina Eden, din timpul lui Noe, din timpul celor petrecute la Babel, vinovat de moartea celor zece copii ai lui Iov, de pe vremea lui Moise si toata vremea proorocilor, raspunzator de crucificarea Domnului Isus la Golgota, a tuturor martirilor de-a lungul veacurilor, de cei doua mii de copii omorati la Rama si toate relele fratii mei i se vor aduce lui la dosarul de judecata in ziua aceea mareata, si tuturor celor care l’au ajutat sa-si duca la indeplinire planul acesta nebun si din care stia ca este fara scapare. El este vinovatul pentru fiecare suflet fratii mei, pe care i’a mintit si amagit sa nu’l slujeasca pe Dumnezeu, cu inselaciunile de imbogatire si cu inchinarea la idoli ai oamenilor, prin care i’a mintit. Acum dupa ce nadajduiesc ca n’i s-au facut de cunoscut ca de fapt acesta este planul de mantuire al lui Dumnezeu, si ca satan insusi Ii este supus lui si ca nu poate face nimic de la el nimeni nicidecum, vreau sa stiti si sa intelegeti ca judecata nu va fi acum fratii mei la venirea Domnului nostru Isus Hristos ! ea este o singura data si are loc la SFARSIT; care nu este acuma, cum n’a fost nici pe vremea lui Noe, ci toti cei de atunci sant tinuti in Gherle in intunerec, si pastrati  pentru ziua judecatii finale. Pentru tot cea facut pana acum Satan, va primi o pedeapsa de incarcerare timp de o mie de ani, impreuna cu toti cei ce l’au slujit, iar fiara, si proorocul mincinos de acum sant condamnati la iazul cu foc si cu pucioasa, care arde continu; dar in tot acest timp, noi toti cei ce vom avea parte de inviere ca martiri, din toate veacurile, impreuna cu cei ce avem parte de rapire, vom imparatii impreuna cu Domnul Isus, pentru o mie de ani, timp in care v-om fi invatati fratilor toate lucrurile ce le vom avea de facut inaintea lui Dumnezeu tatal, cand va incepe cu adevarat vesniciile, si cand nu vom mai fi pe acest pamant, care din nou va arde si unde popoarele nascute in mia de ani se vor strange din nou impotriva Domnului si a ingerilor sai dupa mia de ani cand si cei nascuti in aceasta perioada, vor fi inselati de satan, care va fi dezlegat tocmai ca sa fie vazuti cei vrednici de pierzare, care vor crede in inimile lor necurate pe cel rau, desi ei locuiesc si vad pe Imparatul imparatilor adica pe Isus, si totusi il vor vinde si vor trece de partea celui rau. Deci se va face din nou razboi impotriva Domnului si dupa mia de ani, dar vom iesii biruitori din nou, ca este cu neputinta sa fim biruiti, avand pe Domnul Isus alaturi de noi, niciodata. Apoi satan v’a fi aruncat in iazul de foc unde sant deja aruncati fiara si proorocul mincinos, de o mie de ani, dupa care se va tine JUDECATA !  Vin si spun din nou; Cei ce au fost omorati din pricina ca nu au luat semnul fiarei si din pricina cuvantului lui Dumnezeu, incepand de la neprihanitul Abel si pana in ziua venirii Domnului, toti cei ce si-au dat viata asfel, vor avea parte de intaia inviere, si  IMPREUNA cu cei ce au parte de rapire vor fi ridicati pe nori, in intampinarea Imparatului imparatilor, si Domnul domnilor, pentru a cobora apoi impreuna si a domnii cu Isus. Ceilalti morti nu vor invia la intaia inviere, si nu vor imparatii in mia de ani ! Fericiti si sfinti sant ceice au parte de intaia inviere;  asupra lor a doua moartea n’are nici o putere, ci  vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparatii cu El o mie de ani.  Apoi am vazut ,, JUDECATA” un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s’a mai gasit loc pentru ele. Deci Dumnezeu Tatal fratii mei dupa mia de ani, la a doua inviere ca sa intelegeti, atunci cand vor fi inviati toti mortii mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie, se vor afla in cel de-al treilea cer; deasupra cerurilor va fi judecata, caci pamantul si cerul dintai, nu mai erau. Nu se va face in Noul Ierusalim, pentruca nimic intinat si necurat nu va intra in locuinta Sa, dar Ii va ridica la ceruri pe toti, si acolo va ave loc judecata. Fiecare va fi judecat dupa faptele lor, care se vor gasi in cartile faptelor oamenilor. Oricine n’a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc. Si moartea si locuinta mortilor, au fost aruncate in iazul de foc, care este moartea a doua. Dar unde este iazul de foc fratilor sau iadul ? Iazul de foc este in tara lui Esau, adica in Edom, caci acolo vor zacea ca si marturie inca din mia de ani toate sufletele moarte a caror duh sau vierme nu va muri niciodata, si vor fi o pilda pentru toti trecatorii ce vor veni in mia de ani la Ierusalim sa se inchine Domnului dupa noua Lege ce va fi pusa de Domnul, in mia de ani. Atunci toti vor veni din toate tarile care se vor forma in mia de ani sa aduca jertfe Lui Dumnezeu, si astfel ca cei ce-i vor vedea aceste trupuri care se vor chinui in veci, si din care vor iesi fum in vecii vecilor, se vor teme si se vor tangui la vederea lor, tocmai ca sa fie o marturie pentru toti cei din veacul urmator, stiind ca ei au fost osanditi inca din sfarsitul acestui veac, oameni care au primit semnul fiarei pe mana dreapta sau pe frunte, si s-au inchinat satanei, in locul Lui Dumnezeu. De aceea si Dumnezeu le-a dat o pedeapsa vesnica, din care nu vor scapa niciodata, ba mai mult, dupa implinirea celor o mie de ani, toti vor fi aruncati in iazul cu foc, care  v’a fi facut si mai mare, atunci cand pamantul v’a fugi in univers, si in intunerec besna de unde nimeni nu v’a mai putea scapa. De aceasta viata fara scapare fratii mei, si plina de o durere nespus de mare vrea sa ne scape Dumnezeu, si pentru aceasta a venit Domnul Isus pe pamant ca sa ne plateasca pacatele fiecaruia care crede in El, si cuvintele Lui, tocmai ca sa scapam de osanda in ziua judecatii si sa fim salvati din aceasta nespus de mare primejdie, amin. Acum, cine citeste sa inteleaga si sa creada ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci viata sa, si cine iubeste adevarul sa vina la El, ca sa bea din apa ce-a vie, sa se smereasca pana inca se mai poate si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa fie iertat, amin. PACE VOUA TUTUROR CELOR CE-L IUBITI PE DUMNEZEU, SI PE FIUL SAU ISUS HRISTOS !!! 

Hristos Isus-nadejdea slavei! Dupa aceea am vazut deschizandu-se in cer Templul cortului marturiei si iata ca s-au aratat sapte ingeri carora una din cele patru fapturi vii adica un heruvim cum fusese si Lucifer, le daduse fiecaruia cate un potir de aur pline cu mania lui Dumnezeu.Tare mult asi vrea sa vedm cu totii adevarul in fata si sa intelegem inca odata ca dupa ce ei au primit aceste potire, Templul sau Noul Ierusalim, sa umplut de fum de slava lui Dumnezeu, “pe care unii din  noi am vazut-o”, si nimeni nu putea sa intre in Templu fratii mei pana se vor sfarsii cele sapte urgii ale celor sapte ingeri trimisi de Dumnezeu. Biserica este inca pe pamant, si dupa cum v-am spus ulterior, aceste urgii adancesc durerile oamenilor necredinciosi si trufasi, in timp ce pe noi Dumnezeu ne va ascunde de raul ce va venii dar in schimb vom prinde sfarsitul. Si Noe a prins sfarsitul dar a iesit biruitor, amin. ,,Ei vor fi ai mei zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei cum are un om de fiul sau, care-i slujeste. Caci iata vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea, vor arde ca paiele fratii mei in ziua care vine si nu le va lasa nici radacina nici ramura. ,,adica nici parinti si nici urmasi sau copii. Dar pentru voi care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii ,,adica Hristosul”, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajdi, si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor. Da Domnul se va arata deasupra lor si sageata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trambita, si va inainta in vijelia de la miazazi. In ziua aceea Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, asa ca cel mai slab dintre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca ingerul Domnului inaintea lor. Ei vor fi ca niste viteji care calca in picioare noroiul de pe ulite; in lupta se vor lupta ca Domnul va fi cu ei, iar calaretii vor fi acoperiti de rusine. In ziua aceea voi cauta sa nimicesc toate neamurile care vor veni impotriva Ierusalimului. In toata tara lui Israel, doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramanea, dar o voi pune in foc, si-o voi curati cum se curateste argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Ei vor chema Numele Meu si Ii voi asculta.Cetatea va fi luata, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite; jumatate din cetate va merge in robie, dar ramasita poporului nu va fi nmicita cu desavarsire din catate; Ci Domnul se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri, cum sa luptat in ziua bataliei. Picioarele Lui vor sta atunci pe muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului spre rasarit; muntele Maslinilor se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus, si se va face o vale foarte mare; jumatate din munte se va trage inapoi spre miaza noapte, iar jumatate spre miazazi. Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea dintre munti se va intinde pana la Atel; Si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El. In ziua aceea nu va mai fi lumina; stelele stralucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebita, cunoscuta de Domnul, nu va fi nici zi nici noapte, dar spre seara se va arata lumina. Dar iata urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta impotriva Ierusalimului; Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor, si le va putrezi limba in gura. In ziua aceea Domnul le va trimite o mare valmasala in ei; unul va apuca mana altuia, si vor ridica mana unii asupra altora. Toti cei ce vor ramanea din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Domnului ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor; Pentruca se va trece iarasi la forma de inchinare din trecut ca sa-si pregateasca o preotie sfanta de inchinare ce va sluji apoi dupa trecerea celei o mie de ani, pe un pamant nou si ceruri noi, in noul Ierusalim ce va fi coborat din ceruri. Pana atunci, Domnul va fi imparat pe intreg pamantul. In ziua aceea Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. Caci Eu sant Domnul, Eu nu Ma schimb; de aceea voi copii ai lui Iacov, n’ati fost nimiciti, amin. Iata urgiile care au fost varsate pe pamant de ingeri; Cel dintai si-a varsat pe pamant potirul si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii care au primit semnul fiarei si care i se inchinau ei. Acestia au baut din vinul maniei Lui Dumnezeu si au fost chinuiti necurmat in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor, si nici ziua nici noaptea n’au odihna, si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu, si credinta in Isus, adica a celor ce vor iesi biruitori pana la capat, si nu se vor lepada de Domnul lor, luand semnul fiarei. Si am auzit un glas din cer care zicea: ,,Scrie : Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul ! Da zice Duhul; ei se vor odihnii de ostenelile lor, caci faptele lor Ii urmeaza.” Vedeti fratii mei ca Biserica va fi pe pamant pana se vor despartii oile de capre, si cei buni dintre cei rai”. Nu va lasati dar inselati de acesti amagitori care nu va spun ca trebuie sa stam necurmat in rugaciune si cat mai aproape de Dumnezeu! venirea lui va curati tot ce se poate numi intinat; pana si pamantul pe care va veni va fi curatit prin foc, cerurile la fel, vor trosni de caldura focului si se vor aprinde; cu cat mai mult noi care vom trece in viata vesnica alaturi de El, trebuie sa fim incercati si lamuriti prin necazul cel mare! Dar nu va temeti ca vom fi impreuna cu El, si toti martorii sai, ne vom intoarce impreuna cu El, si vom domnii timp de o mie de ani. De aceea ne numeste fericiti, pentruca moartea nu va mai avea putere asupra noastra, si nu vom mai fi judecati, pentruca santem socotiti sfinti toti cei e au parte de intaia inviere, amin. Apoi al doilea inger a varsat potirul sau in mare, si marea sa facut sange, ca sangele unui mort. Si a murit orice faptura vie, chiar si tot ce era in mare. Toate vietuitoarele au pierit si toti oameeniii care erau pe ea. Apoi al treilea inger a varsat potirul sau peste riuri si peste izvoarele apelor. Si apele s-au facut sange. Si am auzit pe ingerul apelor zicand: Drept esti tu Doamne care esti si care erai! Tu esti sfant pentruca ai judecat in felul acesta; fiindca acestia au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu sa bea sange, caci sant vrednici. Apoi al patrulea inger a varsat potirul lui peste soare; si soarele a dogorit pe oameni cu focul lui de o arsita mare, si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste urgii, si nu s-au pocait ca sa’i dea slava. Al cincilea inger a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei; si imparatia fiarei a fost acoperita de intunerec. Oamenii isi muscau limbile de durere, hulind pe dumnezeul cerului din pricina durerilor si-a ranilor lor rele, si nu s-au pocait pentruca nu mai puteau fratii mei, odata ce au luat semnul fiarei si-a numelui ei, adica pecetea satanei cu care s-au lasat insemnati ca fiind ai lui pe vecie. Al saselea a varsat potirul lui peste raul cel mare Eufrat, si apa lui a secat ca sa fie pregatita calea imparatilor, care au sa vina din rasarit. Cei doua sute de milioane de soldati de care va spuneam fratii mei, care vor omora a treia parte din oameni; seceta va veni peste apele lui, caci este o tara de idoli si au inebunit cu idolii lor. ,,Israel, Curva cea mare; Mama curvelor si spurcaciunilor pamantului; Babilonul cel mare!!!  Iata ca toti sant nimic,lucrarile lor sant zadarnice, idolii lor sant o suflare goala. Taceti ostroave si ascultati-Ma! Sa-si invioreze popoarele puterea, sa inainteze si sa vorbeasca! Sa ne apropiem si sa ne judecam impreuna. Iata infruntati si acoperiti de rusine, vor fi toti cei ce sant maniati pe tine; vor fi nimiciti si vor pieri, toti ceice ti se impotrivesc. Ii vei cauta si nu-i vei mai gasi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciti vor fi pierduti ceice se razboiau cu tine. Ai vazut multe dar n-ai luat seama le ele, ai deschis urechile dar n’ai auzit. Al saptelea inger a varsat potirul lui in vazduh, si din Templu din scaunul de domnie, a iesit un glas tare care zicea: S’a ispravit! Si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s’a facut un mare cutremur de pamant, cum de cand este omul pe pamant n’a fost un cutremur asa de mare. Cetatea cea mare ,,Ierusalimul”, a fost impartita in trei parti, si cetatile neamurilor s’au prabusit toate. Si Dumnezeu si’a adus aminte de Babilonul cel mare,, Israel”, ca sa’i dea potirul de vin al furiei maniei Lui ca sa’l bea. Toate ostroavele ,,insulele” au fugit de la loc si muntii nu s’au mai gasit. O grindina mare a carei boabe cantareau aproape un talant,,36 kg”, a cazut din cer peste oameni, si oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinii, pentruca aceasta urgie era foarte mare. Apoi sa aratat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. S’a aratat judecata lui Israel fratii mei, pentruca el va sedea si va trona peste popoare si pe tronul lui va sedea Anticristul. Cu Israel au curvit in tot acest timp imparatii pamantului, care s’au imbatat de vinul curviei ei, si negustorii pamantului s’au imbogatit prin risipa desfatarii ei. Ingerul a strigat: A cazut! , a cazut Babilonul cel mare,,Israel”; Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti de urgiile ei! Pentrca pacatele ei s’au ingramadit si au ajuns pana la cer, si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiuirile ei. Zicea in inimaei: Sed ca imparateasa, nu sant vaduva si nu voi sti ce este tanguirea ! Tocmai pentru aceea, intr-o singura  zi vor veni urgiile ei; moartea, tanguirea si foametea; Si va fi arsa de tot in foc, iar imparatii pamantului care au curvit si s’au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, o vor plange si o vor boci. Ei vor sta departe de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: Vai ! vai ! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare ! Intr-o clipa ti-a venit judecata!    Amin.                               Pentru;referinte, rugaciuni si intrebari sunati la-0040 752 788 965. De asmenea ma puteti gasi pe youtube; Marin Bacila

 

IMPERIUL MACEDONIAN – Alexandru  cel  Mare                          Fiul si succesorul lui Darius medul, incearca in 480 i.Hr.sa transforme cu forte impresionante Elada ,,Grecia ” intr-o provincie Persana. Barbatia grecilor,care s’a aflat in cetatenii care locuiau in Atena si Sparta, a facut ca poporul Elen sa respinga cu succes aceasta ofensiva. Incepand cu domnia lui Artaxerxes I din 465 i.Hr. puterea mezilor si persilor ,,berbecul cu doua coarne; 2 tari “, aluneca in declin, caci Dumnezeu voia sa-i de’a stapanirea pamantului pe mana tapului ,,Greciei” care avea un singur corn mare”, pe mana lui Alexandru care se afla in fruntea armatei Hellespontul, infrange pe ultimul suveran ahemenid al imperiului, Dariu III ( 336-330 i.Hr.) in bataliile de la Issos in 333 si Gaugamela in 331 i.Hr., devenind astfel o parte a lumii Eleniste. Toate acestea au decurs in urma unei revolte inabusite cu care a inceput Darius in orasele grecesti din Asia Mica, dupa care a hotarat sa actioneze impotriva grecilor de pe continent. In 490 i.Hr. armata trimisa cu scopul de ai pedepsi pe atenieni pentru ajutorul dat grecilor din Asia Mica, a fost invinsa la batalia de la Maraton. Aceasta era o infrangere de mica importanta insa, si Xerxe, fiul lui Darius, a pregatit o invazie la o scara mult mai mare, al carui rezultat sa soldat cu o infrangere dezastruoasa. Bataliile au fost purtate la Salamina 480 i.Hr. la Plataea si Mycale 479 i.Hr. Mercenarii greci au jucat un rol important in revoltele si razboaiele civile dintre gruparile rivale pentru putere si care tulburau imperiul. Persia a hotarat sa faca pace in 446 i.Hr.   

Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu noi cu toti, amin. A lui sa fie slava in veci si toata inchinarea caci lui i se cuvine, care a gasit cu cale sa n’i se faca si noua descoperit, ca prin viata si purtarea noastra de zi cu zi, sa-l putem face de cunoscut celor din jur si pretutindeni, oriunde in lume pe unde ne-am afla, amin. Harul si pacea sa va fie inmultite tot mai mult, prin cunoasterea tot mai indeaproape a Domnului nostru Isus Hristos, in care sant ascunse toate tainele mantuirii, dar care va vor fi facute de cunoscut voua tuturora din belsug, odata cu venirea voastra cat mai aproape de El, care este gata sa de-a darurile sale nespus de scumpe, tuturor celor ce-l iubesc si pazesc poruncile lui cu scumpatate, si care tin Cuvantul lui sus si tare, asa cum El ne’a poruncit, amin. Fratilor vreau sa stiti ca dragostea de El atat cat si noi unii fata de altii se arata prin fapte si nu numai prin vorbe, tocmai de aceea parintele credintei adica Avraam a fost incercat prin fapte, dupa care credinta lui a ajuns sa fie socotita desavarsita inaintea lui Dumnezeu, ca si parintii nostrii care au fost scosi din Egipt si purtati prin pustia  desertului timp de patruzeci de ani, tocmai ca sa ramana cei buni si adevarati inaintea lui Dumnezeu, caci fara ca cineva sa fie incercat, este cu neputinta sa urce inapoi la Dumnezeu, si sa poata locui in ceruri. Spun asta tocmai a va face sa intelegeti, ca in curand toti cei ce vom prinde in viata lepadarea de credinta care vine peste intreg pamantul, sa ne gaseasca pregatiti si tari in ceea ce priveste cunoasterea de Dummnezeu, astfel ca in zilele acelea sa puteti ramane in picioare, si sa nu dati inapoi nicidecum, prin credinta care trebuie sa n’i se intareasca incepand de acum, prin insusi Domnul Isus Hristos, ca la venire Sa sa fim gasiti vrednici de rapire, impreuna cu cei ce santem gata de’a ne da viata ca martori ai lui, si vrednici de intaia inviere, amin. Intre toti acesti mi-asi dori sa fim si noi toti cei ce ma cunoasteti deja si multi altii pe care Dumnezeu va gasi cu cale sa n’i alature, de aceea va indemn sa lepadati tot ce mai este vrednic de lepadat si cu o inima stropita si curatita de sangele lui cel sfant sa uitam tot ce este rau in lume si sa ne aruncam cu tarie inainte spre Hristos in lucrarea lui, plini de ravna si de fapte bune, sa cautam pe fratii nostrii adevarati, pentru care Hristos si’a dat viata, iar noua ne’a poruncit sa’i iubim asa cum bine stim cat de mult ne-a iubit El pe noi toti, amin. Nadajduiesc ca ve-ti face cu totii asta si astfel va ve-ti castiga singuri mantuirea care se primeste in dar numai prin ascultare, caci de aceasta avea nevoie si Adam dar a cazut, si toti cei neascultatori dupa el, care ati vazut bine ce sfarsit au avut, dar care noi le putem lua azi ca pilde, ca nu cumva sa facem ca si ei si sa primim aceasi osanda in urma neascultarii, si sa cadem de oboseala in timpul alergarii noastre, amin. Spun aceste lucruri pentru’ca va iubesc, si traiesc cu strangere de inima pentru voi toti, ca nu cumva sa va lasati inselati de amagitorul, care vedeti bine ca inseala chiar si pe imparati, atat este de viclean, si alearga dupa noi cei ce l-am parasit cu o mare putere, cautand sa faca tot ce-i sta in putinta, pentru a ne castiga iar pentru el. Dar multumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos care cred din rasputeri ca nu va v’a lasa din bratul sau, pe toti acei ce va doriti sa fiti alaturi de El in slava viitoare, si ca ve-ti primi putere prin rugamintile noastre a celor ce mijlocim cu adevarat inainte lui necurmat, pentru voi toti, amin. Fratilor despre ramasita lui Israel cara va fi mantuita in ziua venirii lui Hristos Isus, va spun ca va fi pecetluita cu Duhul Sfant chiar la venirea sa, impreuna cu cei ramasi dintre neamuri care vor venii impotriva lui Israel, din care Dumnezeu Ii v’a alege pe toti cei scrisi in carteaa vietii de vecuri. Amintiti-va dar de cuvintele Domnului care a spus ; ,, Cand ultimul dintre neamuri va intra in Imparatia lui Dumnezeu, atunci v’a veni sfarsitul ” . Despre aceasta ne vorbea fratii mei. La cel de-al saptelea potir turnat pe pamant de inger, va fi un mare cutremur de pamant si se v’a prabusii a zecea parte din cetatea Ierusalimului, nu v’a sta piatra pe piatra; v’a cadea o grindina mare inainte de a venii Domnul, incat cetatea v’a fi impartita in trei, si sapte mii dintre ei vor murii atunci. Cei ramasi s’au ingrozit si vor da slava Dumnezeului cerului, care Ii va mantui pe loc, prin harul pe care Il au la sfarsit din pricina parintilor lor care stiti bine ce credinta au avut, asa ca noi si astazi ne intarim prin credinta pe care o citim despre pribegia lor pe pamant, in care nu putini si-au dat viata, amin. Numai o trime deci, a treia parte va fi curatita in foc si albita, pentru a putea fi mantuiti. Inainte de aceasta, Domnul isi va pune pecetea pe cei o suta patruzeci si patru de mii, care fac parte doar din neamul lui Israel ,,Fiii lui Iacov”, care au devenit semintii si care tin Legea lui Moise, ei nu s-au intinat cu femei, sant fameni toti de’a lungul veacurilor, ei sant acei ce tin jertfa necurmata inaintea lui Dumnezeu, si inaintea lui Hristos, sant vrednici de mantuire, si pe buzele carora nu s’a gasit minciuna sau o altfel de necuratie. Acestia au mijlocit de veacuri pentru poporul lui Dumnezeu, iar numarul lor este scris in Scriptura, asa ca nimeni nu-l poate tagadui. Vor fi pecetluiti cate douasprezece mii din fiecare din cele douasprezece semintii ale lui Israel, amin. Asfel va cadea Babilonul, cetatea cea mare fratilor, care va fi batut patruzeci si doua de luni, si care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei. Si cand zic toate neamurile, se intelege ca este vorba de Israel care a fost ales de Dumnezeu ca loc de sedere de la inceput; dar din pricina neascultarii nu sa putut pana acum, dar se va face acest lucru, caci cine va putea sa stea inaintea Sa, atunci cand vrea sa faca un lucru?, sau cine Ii poate spune de ce faci asa, si nu altfel fratii mei? Israel este cel ce trebuia sa tina cuvantul si invataturile lui Dumnezeu, de unde puteau toate neamurile sa isi castige neprihanirea pe care ei trebuia’u sa o tina, dar n’au vrut! si astfel au imbatat tot pamantul cu vinul maniei curviei ei, si au raspandit prin curvia lor cu idolii, tot felul de inchinari la care se inchina azi popoarele, care n’au cunoscut vreodata pe Dumnezeul cel adevarat, asa cum au cunoscut ei in vechime, dar care apoi incepand odata cu moartea lui Iosua, s’au si intors de la adevar la minciuna, si prin casatorii intre ei si neamuri, au pierdut legatura cu Dumnezeul cel adevarat, care s’a si departat de ei, amin. De aceea spun din nou pe intelesul tutuora: ei care aveau cunostinta de Dumnezeu, si-au pus inainte o neprihanire a lor prin fapte, si nu cea care vine prin credinta in Isus , urmand calea lui Dumnezeu prin cuvantul Evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu, care daca o vom tine asa cum ne’a fost propovaduita vom fi mantuiti, altfel degeaba am crezut si noi, daca vom avea acelasi sfarsit ca si Iuda, amin. Iata ce aflam de Israel, numita Babilon, curva cea mare; ,,Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate…spune Apostolul in 1Petru la sfarsit”, si asta din pricina ca fiecare se inchinau in Israel dupa placul lor, raspandind in lume tot felul de erezii care duc pe oameni in pierzare, care duce la moarte. Vreau sa ma fac inteles bine, celor ce credeti ca Duhul lui Hristos locuieste in mine, caci El este acela ce vrea sa aflati adevarul despre intrega lucrare a Sa; De aceea in alta parte zice despre Biserica si despre Israel ,,Babilon”, care o ve-ti vedea curand, astfel: Am vazut o femeie ,,Biserica falsa unita si Israel” sezand pe o fiara de culoare stacojie ,,imbracaminte aurie imparateasca”, plina cu nume de hula, care avea sapte capete si zece coarne. Fiara aceasta este Europa unita, este cea de’a saptea putere a tuturor vremurilor care se va ridica din Adanc, din mare sau lume, si va merge la pierzare. Israelul sub aratarea unei femei este si el imbracat cu o haina ca si fiara, cea ce inseamna ca va domnii peste orice fel de inchinare dorita, si nu va mai putea nimeni sa se inchine la Dumnezeul cel adevarat, decat cu riscul vietii, asa cum i’am promis de fapt la legamantul facut inaintea Sa si inaintea ingerilor Sai, ca si pe vremea proorocului Daniel. Ea este impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare, deci este foarte bogata in nimicuri, falsa si neadevarata, de aceea multi i se va inchina, toti cei iubitori de bani si de averi, de aur si argint, care izbesc privirile oamenilor, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu, care a nascut pe singurul Sau Fiu, in ieslea boilor, intr-un salas de animale. Stim cu totii ca Israelul este foarte bogat, si ca Evreii sant finantatorii lumii. Femeia “Israel” , purta pe frunte scris un nume, o taina: Babilonul cel mare, mama curvelor, si spurcaciunilor pamantului. Iata ca v-am adeverit mai inainte taina ascunsa de veacuri, care nu o cunosc decat cei ce sant ai Lui, iar pentru toti ceilalti ramane o taina, ei neputand crede si nicidecum intelege, caci la acesta au fost chemati. Deci este Israelul, care-l va declara pe Anticrist drept dumnezeu, iar prin el proorocul mincinos, v’a face semne mari si minuni, prin puterea satanei, ca si vrajitorii din vremea lui Moise, iar lumea va ramane uimita si li se va inchina, toti acei a caror nume nu a fost gasit scris in cartea vietii de la inceput, amin. Cand am vazut-o, m-am mirat minune mare zice Ioan! oare de ce fratii mei? s-ar putea cineva mira de un lucru necunoscut? Nu! surprinderea lui vine tocmai ca vedea ceva ce cunostea si nu-i venea sa creada, dar era adevarat: Stare politica de pe intreg pamantul rezumata la unirea si globalizarea lumii, inapoi ca in vremurile lui Babel, cand Dumnezeu ia despartit prin incurcarea graiului in atatea limbi, si de asemenea Biserica devenita universal dar falsa, pentru care el tinand adevarul, se afla in temnita in insula Patmos, suferind ca si alti multi frati, mirandu-se de cum va ajunge la sfarsit, vazand ce se va face din Israel, locul iubit de Dumnezeu. Acum va spun o taina: Iata ce zice ingerul care-i arata aceste lucruri lui Ioan, si care era unul din cei douazeci si patru de batrani cu cununi de aur pe cap ce sant alesi in jurul scaunului de domnie: Fiara pe care ai vazut-o era si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Fratilor preaiubiti, aduceti-va aminte ca pe vremea cand lui Ioan i se arata toate acestea, la putere erau atunci Romanii, si nu numai in Israel, ci in intreaga lume aproape! Aici n’i se spune ca Fiara era si nu mai este, pe cand vedem ca Roma era! deci nu este vorba de Roma, fratii mei scumpi! dar de cine? ce putere europeana a fost si nu mai este? inafara de Roma despre care ingerul spune ca a fost si nu mai este desi Roma era chiar in acel timp, dar nu la ea se referea ingerul; A mai fost Grecia fratii mei, prin Alexandru Macedon la putere, dupa ce i’a spulberat pe Mezi si Persi, dupa vremea Esterei pe timpul lui Ahasveros, dupa vremea lui Daniel pe timpul lui Dariu Medul. Grecia este puterea care a fost, nu mai era si va veni iarasi, care vedeti bine cate probleme financiare are, si totusi este sustinuta de Europeni. Intr-o zi in curand ea va lua controlul European si apoi al intregii lumi, conducand din Israel, din locul PreaSfant unde va indrazni sa se aseze in locul Domnului, pentru putina vreme, iar apoi Ii va venii pieirea, amin. Stiti bine ca si ortodoxia lor care este venita tot din Israel este puternica si a ramas si azi si in Grecia, Bulgaria, Romania, in Rusia chiar, si nu este deloc saraca, asta nu poate asa de usor fi gandita, mai ales ca stiti ca Rusii nu sant un popor usor de clintit. Aceste lucruri am sa vi le spun dupa cum Dumnezeu mi le va arata, dar ce stiu si sant incredintat ca le-am primit, sant dator sa va spun atat voua care ma cunoasteti, cat si celor ce vor fi ingaduiti de Dumnezeu sa cunoasca adevarul si sa devina astfel cu adevarat slobozi, amin. Dumnezeu intotdeauna a ales lucrurile la care oemenii nici nu se gandeau a fi in planul Sau, ca si alegerea lui Saul care facea parte din cea mai mica si neinsemnata semintie a lui Israel, cea a lui Beniamin, alegerea ultimului copil cel mai mic si pastor de oi al lui Isai, si anume David, pe care la inaltat peste tot Israelul facandu-l Imparat, cel mai bland fiu al sau, ales de Dumnezeu dupa el si anume, Solomon, si cate altele nu s’ar putea vorbi daca am avea vreme sa vorbim despre harul si  intelepciunea lui Dumnezeu cea desavarsita, ascunsa in Isus Domnul nostru, prin care lucreaza toate lucrurile in cer si pe pamant din vesnicii si nu doar de acum. Vorbind despre Grecia, iata ce spune El: ,,Caci imi incordez pe Iuda ca arc, si iau pe Efraim ca sageata, si voi scula pe copiii tai Sioane,,Israele”, impotriva copiilor tai Grecio !  ,, Zaharia  9-3,17. ” Ce vreau sa intelegeti este ca niciodata Israel nu sa ridicat impotriva Greciei fratii mei, ci aceasta va fi la sfarsit, cand insusi Domnul va lupta pentru ei si le va face dreptate pentru totdeauna, amin. Iar in alt loc zice: Tapul insa a ajuns foarte puternic; dar cand a fost puternic de tot, i s’a frant cornul cel mare ” imparatia  lui Alexandru cel Mare.” In locul lui au crescut patru coarne mari, in cele patru vanturi ale cerurilor. Acestia sant cei patru mari generali care au impartit imperiul Grec intre ei dupa moartea lui Alexandru cel Mare, care a murit de tanar la putin peste treizeci de ani. Iata taina: Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s’a marit nespus de mult spre miazazi, spre rasarit, si spre tara cea minunata “Daniel 8-8,12 Deci din neamul Grecilor fratii mei, va iesi un imparat care va avea legaturi cu Rusia ce se afla la miazazi de Greci, si se va intinde spre est pana la tara lui Israel,, tara cea minunata”. Apoi se va inalta pana la ostirea cerurilor, v’a doborat o parte din ostirea aceasta si din stele, si le-a calcat in picioare. S’a inaltat pana la capetenia ostirii, i’a smuls jertfa necurmata, si i’a surpat locul locasului sau celui sfant. Deci acesta va fi Anticristul fratii mei, care va face sa inceteze jertfa necurmata de care va spuneam ca este tinuta de veacuri, de cei ce sant din semintiile lui Israel, si care vor fi pecetluiti de Domnul la sfarsit, pentru’ca sant socotiti fara vina la judecata, sant fameni tinuti curati si anume o suta patruzeci si patru de mii. Cornul ,,Anticristul ” va arunca adevarul la pamant, si va izbuti in tot ce va incepe, dar oastea care o va trimite sa faca aceasta, va fi pedepsita din pricina pacatului savarsit impotriva jertfei necurmate. Acest lucru fratii mei preaiubiti in Domnul, se va intampla curand, mai curand cu mult decat cred multi care rastalmacesc scripturile si sant ei insusi robi necredintei lor. De la vremea cand Anticristul va intra in Sfantul Locas, si jertfa necurmata va fi calcata in picioare impreuna cu ostirea, aruncand adevarul la pamant, vor mai trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi Sfantul Locas va fi curatit! Iata ca ingerului Gavril nu i’a fost ingaduit sa’i descopere aceasta vedenie fratelui nostru Daniel, pe cand noua azi n’i s’a facut descoperit acest mare har nespus de scump, pentru care trebuie sa’i multumim necurmat lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, amin. Deci daca stim cate zile sant in cursul unui an, si impartim zilele spuse de inger lui Daniel, aflam fratilor ca : Din ziua cand jertfa necurmata va fi starpita si Templul va fi calcat in picioare, nu vor mai fi nici sapte ani pana la venirea Domnului, caci despre asta vrea sa zica Daniel, doar ca lui Ii era cu neputinta sa stie cand va fi ziua cand uraciunea pustiiri va intra si va spurca Locasul cel Sfant, pe cand noi care traim vremea sfarsitului, o sa-l vedem cu totii azi, prin programele de stiri televizate in direct pe tot globul, cand acesta isi va face intrarea in Israel si-i va promite pace acestuia, dupa ce va incheia un legamat cu tarile Arabe, care Il va rupe dupa trei ani si jumatate. Scopul lui este sa distruga Locul unde Dumnezeu vrea sa se aseze sa domneasca, cum a facut de la inceput; mai intai in ceruri, apoi in Eden, caci asa se numea inainte acest loc, apoi dupa ce Israel a fost asezat din nou in acelasi loc prin Iosua, iar acum din nou dupa ce Dumnezeu ia strans pe multi din ei de la marginile pamantului, si le-a dat acelasi loc de sedere, unde are sa vina El insusi ca Imparat al lor si al tuturora, abia dupa aproape doua mii de ani, caci din Noiembrie 29 – 1947 s-au asezat in Israel, si abia in 1956 au fost declarati independenti, recunoscuti in lume de puterile cele mari. De aceea se numeste Imparatul  imparatilor, pentru’ca in mia de ani se vor forma din nou popoare in jurul lui Israel, dar Domnul va Domnii peste ei toti oriunde pretutindeni, dupa care totul va lua sfarsit in aceasta galaxie si pe un pamant nou si ceruri noi, vom fi mutati toti deodata impruna cu Domnul in Cetatea cea Sfanta care se va cobara ca o mireasa pentru Mirele ei care este Isus; Locuinta lui Dumnezeu de aur curat, NOUL IERUSALIM CERESC, facut nu de mana omului, ci de Dumnezeu, caruia nimeni nu se poate lauda ca i’a dat sau i’a facut ceva vreodata in veac, dar care a dat tuturor totul dintotdeauna, ba chiar pe singurul Sau Fiu ca jertfa pentru noi, ca sa putem crede prin El totul si sa putem fi mantuiti, amin. A-ti vandut pe copiii lui Iuda si ai Ierusalimului copiiilor Grecilor, ca sa’i despartiti din tara lor; Iata ca Ii scol in locul care i’ati vandut, si voi intoarce fapta voastra asupra capului vostru ,, Ioel 3-6,7 ” . Fiara care era si nu mai este “desi atunci era Roma” dar nu despre ea este vorba ci despre Grecia, “ma rog sa intelegeti”, ea insasi este al optulea imparat; este din numarul celor sapte si merge la pierzare. Aici este mintea plina de intelepciune- Cele sapte capete ale fiarei sant sapte munti fratii mei; fiecare munte reprezinta o imparatie; aduceti-va aminte caci Dumnezeu pe muntele sau Sinai s’a facut descoperit lui Moise; caci Agar din care este nascut Ismael lui Avraam , este considerat muntele Sinai si este intaiul legamat si era nascut pentru robie, si raspunde Ierusalimului de acum, care este in robie cu copiii sai care n’au crezut cel de’al doilea legamant din copilul fagaduit lui Avraam, adica Isaac din care ne-am nascut si noi fratii mei, printr-o fagaduinta pe care am primit-o prin evanghelia prin care am crezut, prin adevarata samanta de care Ii vorbea Dumnezeu lui Avraam, ca se va naste din el, si ca va umple intreg pamantul, cum si stelele umple cerurile. Ierusalimul cel de sus este slobod si el este mama noastra. Si cum s’a intamplat atunci, caci cel ce se nascuse in chip firesc, prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul, tot asa se intampla si acum. Deci noi nu santem copiii roabei ca nu am primit un legamant scris pe doua table de piatra fratii mei, caci tocmai am fost despietriti, si am primit un adevarat legamant in niste inimi de carne, pentruca santem fiii femeii slobode adica a Noului Ierusalim ! Hristos ne’a izbavit sa fim slobozi !! De aceea va spuneam toate acele imparatii de care zice si Ioan fratele nostru: Peste acesti munti care sant de fapt sapte imparati, sedea acea femeie si care este Israel, caci el este intaiul nascut al lui Dumnezeu, din Egipt, si botezat in marea Rosie apoi prin Moise, alesul lui Dumnezeu din toate timpurile; In fiecare mare imparatie odata cu scurgerea vremilor, oamenii au fost mintiti cu privire la felul lor de inchinare, ca si astazi fratii mei dragi, iar toti proorocii si trimisii lui Dumnezeu adevarati au fost starpiti si omorati intr-un fel sau altul, chiar si Fiul Sau Isus Hristos, pe care din primele zile de viata i’au cautat pierzarea, pe cand era doar un copil. De aceea va spun ca mantuirea care ne-a fost data, nu o s’o poata prinde oricine, ci doar cei ce se vor sili cu tot dinadinsul si vor lupta cu riscul vietii pentru aceasta, dupa cum zicea si Domnul; multi vor cauta sa intre pe poarta cea stramta, dar nu vor putea! Eu insa cred ca noi vom lupta din rasputeri, si Domnul ne va ajuta tocmai de aceea am dat unii de altii acum la sfarsit, pentru pregatirea finala, ca sa ascultam adevarul care daca Il vom si implini prin puterea Sa, v’om fim mantuiti cu totii amin. Ma intorc iarasi si zic: sant sapte imparati; cinci au cazut, unul este, celalalt n’a venit inca, si cand va veni, el va ramanea putina vreme. Iata talmacirea: cei cinci care au cazut, adica au fost, sant; Asiria sau Iran, Egipt, Babilon sau Irak, Mezi si Persi, Greci, care au cazut, iar unul este, adica Roma; celalalt n’a venit inca si cind va veni, el va ramane putina vreme; adica EU, care va da puterea unuia care a mai fost si inainte si anume unuia de origine Greaca, ce se va duce la Ierusalim, in locul unde Domnul trebuie sa vina, dandu-se drept dumnezeu.    Fiara care era si nu mai este,, Grecia” posibila clonarea ” celui ce va avea o rana de moarte in cap si traia”, ea insasi este al optulea imparat; este din numarul celor sapte (munti) , si merge la pierzare. Cele zece coarne ( UE ) care inseamna tot imparatii dar nu atat  de mari, mondiali, ca si muntii de care va spuneam, ci sant doar tari, sant zece imparati care n’au primit inca imparatia, ci vor primii putere imparateasca timp de un ceas impreuna cu fiara. Toti au acelasi gand si dau fiarei puterea si stapanirea lor. Fiara se va duce si va stapani din Israel .” Anticristul”. Ei se vor razboi cu Mielul, dar El Ii va birui, si cei chemati, alesi si credinciosi, care sint cu El, de asemenea Ii vor birui. Apoi mi-a zis: ,,Apele pe care le-ai vazut, si pe care sade curva ” Israel ” sant noroade, neamuri si limbi. Cele zece coarne “tari UE” pe care le-ai vazut si fiara vor ura pe curva “Israel” si o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i’o vor manca si’o vor arde cu foc. Caci Dumnezeu le-a pus in inima sa’i duca la indeplinire Planul Lui. Si femeia pe care ai vazut-o, este cetatea cea mare,, ISRAEL “care are stapanire peste imparatii pamantului. ” caci din Israel se v’a stapani intreg pamantul”. Iata cum va ajunge acesta, dupa ce ajunge si va prospera in culmile bogatiilor lui, cu care va reusi sa fie inselat de Anticrist: Pentruca zice in inima ei ,,femeia, adica Israel”: Sed ca imparateasa, nu sant vaduva, si nu voi sti ce este tanguirea ! Si imparatii pamantului care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, vor sta deoparte cand Ii va vedea sfarsitul, caci intr-o clipa ti-a venit judecata si intr-un ceas atatea bogatii s-au prapadit. Ei vor sta deoparte de ea de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: Vai ! vai ! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare,, pentruca Israel va pune mana pe tot ce va dorii, prin puterea ingaduita pe care o va avea Anticristul pentru-o vreme”. Intr-o clipa ti-a venit judecata ! Negustorii pamantului o plang si o jalesc, pentruca nimeni nu le mai cumpara marfa: marfa de aur si de argint, de pietre scumpe de margaritare, de in subtire de purpura, de matase si de stacojiu; nici felurite feluri de lemn si tot felul de vase de fildes si de lemn foarte scump, si dupa multe altele fratii mei, nici robii si nici sufletele oamenilor. De aici putem vedea ca toate lucrurile rele s-au raspandit pe intreg pamantul, si de aceea se numeste mama curvelor si spurcaciunilor pamantului, cu care au curvit toate popoarele. Cetatea cea mare ,, cum mai este ea denumita”, nu din pricina marimi ei fratii mei, ci din pricina puteri pe care o s’o primeasca  pentru vremea proorocita de Dumnezeu, dupa care intr-o clipa v’a fi prefacuta intr-un pustiu!  Bucura-te de ea cerule ! Bucurati-va si voi sfintilor, apostolilor si proorocilor ! Pentru’ca Dumnezeu v’a facut dreptate, si a judecat-o. Un inger a ridicat de jos, o piatra mare de moara, si a aruncat-o in mare zicand: Cu asa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu v’a mai fi gasit ! Lumina lampii nu v’a mai lumina in tine ,, slava Domnului”, pentruca negustorii tai erau mai marii pamantului, pentruca toate neamurile au fost amagite de vrajitoria ta, si pentruca acolo a fost gasit varsat sangele proorocilor si al sfintilor, si al tuturor celor ce au fost jungheati pe pamant. Aleluia ! A Domnului Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava si puterea ! pentruca judecatile Lui sant adevarate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pamantul cu curvia ei, si a razbunat sangele robilor Sai din mana ei. Si toti din cer s-au inchinat inaintea scaunului de domnie, si inaintea Mielului, si au zis: Aliluia ! Domnul Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca ! Sa ne bucuram, sa ne veselim, si sa-I dam slava ! Caci a venit nunta Mielului ; sotia Lui s’a pregatit, si i s’a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat. Inul subtire sant faptele neprihanite ale sfintilor. ,,si nu sfintii in sine, fratii mei”. Noi santem cei de care s’a scris: ,, Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului ! ,, adica ai celor ce au parte de intaia inviere”, fericiti si sfinti sant cei ce au parte de intaia inviere” ! Iata raspunsul Biblic al celui ce statea pe un cal alb la inceputul vedenie lui Ioan, in cap 6-2. ,, Cel ce sta pe cal, se cheama ,,Cel credincios, si Cel adevarat, si El Judeca si se lupta cu dreptate. El era cu o haina muiata in sange. Numele Lui este : ,,Cuvantul Lui Dumnezeu” . ,,Caci la inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, ( Sa facem om dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra ), si Cuvantul era Dumnezeu. El era in lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l’a cunoscut; ,, de aceea l’au si omorat”. A venit la ai Sai, si ai Sai nu l-au primit.    Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta : Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor. Domnul sa binecuvanteze pe toti ai Lui si sa faca sa inteleaga tot adevarul, asa cum El n’i la dat; Amin, amin.

 Ma puteti gasi pe you tube; Marin Bacila cu toate tainele mantuirii, ascunse pana astazi de multi, dar descoperite acum la sfarsitul veacurilor, prin slujitorii Sai adevarati, care sant gata de plecare acasa unde sant asteptati; caci scumpa este moartea celor sfinti, inaintea Lui Dumnezeu, amin !

  

 

 

 

 

Mai intai de toate vreau sa multumesc lui Dumnezeu, pentru Isus Hristos Domnul nostru al tuturor celor ce avem aceasi credinta data odata pentru totdeauna, pentru harul de care avem parte fratilor, sanatatea si putera in care ne tine pe fiecare, si darurile Duhului Sfant pe care de la El le avem, si prin care toate lucrurile n’i se fac de cunoscut, si totodata multumesc Lui pentru fiecare din voi care citeste si crede lucrurile care El m’i le’a dat, asfel incat ma vad nevoit in bucuria care izvoraste prin credinta, sa impartasesc incontinu cu voi toti, mesajul pe care il am din partea Sa, tocmai pentru a nu va lasa in necunostinta de vremurile  care sant gata sa vina, iar unele au si venit, pentru a va feri de toti acesti ratacitori de suflete care vor sa inaduse venirea Domnului ca intotdeauna de veacuri, uitand ca si la nastere Lui Isus au omorat in zadar aproape doua mii de copii la Rama, unde Rahela nu voia sa fie mangaiata deoarece copiii ei nu mai erau si totusi au fost omorati in zadar, pentru-ca El a fost pazit, ca si la venirea marelui prooroc Moise au facut la fel tocmai ca sa nu poata sa se nasca pentru’ca stia ca prin Moise Dumnezeu va scoate pe intaiul Sau nascut, adica pe Israel din robie si-l va aduce inapoi in tara sfanta, si n-au reusit, si cate altele nu s-ar putea spune despre intelepciunea fara margini a lui Dumnezeu, care lucreza in asa fel incat orice gura este astupata inaintea Sa, iar El este inaltat, pe cand orice genunchi se va pleca curand inaintea Lui in veci de veci, amin. Stiti bine ca atunci cand i’a sosit vremea El este acela care ia zis lui Iuda: ,,dute si fa repede tot ce ai de facut”, dupa care acesta a plecat si la vandut ,,afara era noapte”, tocmai de aceea trebuie sa iesim afara din randurile lor, care traiesc in intunerec, si El a fost acela care a zis ucenicilor: Ajunge! haideti sa mergem, si sa dus singur si ia intrebat pe cei ce-l cautau ca pe un hot; ,,Pe cine cautati? ” pe Isus din Nazaret; iar El a raspuns: Eu sant! asa cum Ii spusese si in vechime numele Sau lui Moise fratii mei. Este acelasi ieri, azi, si in veci de veci, un Dumnezeu plin de dragoste care lucreaza prin Fiul, si prin care si pentru care, a facut toate lucrurile in veci amin. ,,proverbe 8″. Acum pentru ca nu vreau sa va incurc, dar va promit ca o sa vorbim despre tainele cele mai adanci ale scripturii, vrand acum sa ne intoarcem fratii mei, la cele scrise in cartea Apocalipsa, unde sa continuam cele ramase si pe care ma rog lui Dumnezeu ca sa fiti insotiti de intelepciune din intelepciunea Sa, astfel incat sa vi se descopere insemnatatea celor scrise pe deplin, in toata intelepciunea . Iata ca inaintea urgiilor ne este descris cum o femeie invaluita in soare, ,,adica in slava”, cu lumina sub picioare cum ar trebui si calea noastra sa fie fratii mei, avea o cununa pe cap de douasprezece stele. Femeia aceasta este BISERICA din Israel fratii mei, iar stelele sant cele douasprezece semintii , fiii lui Iacov, sau Israel, caci asa la numit Dumnezeu, dupa ce o noapte intreaga sa luptat cu Domnul, si-a iesit biruitor, cand se intorcea din Mesopotamia de la Laban unchiul sau, dupa douazeci de ani de robie; Caci stiti ca Dumnezeu este Dumnezeul celor ce fac parte doar din Biserica Sa: Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. In cer s’a mai aratat un alt semn: un mare balaur rosu, cu sapte capete si zece coarne, cu sapte cununi imparatesti pe capete. Aceasta inseamna toate cele sapte puteri ale lumii din care face parte si ultima adica Europa Unita, cele zece coarne din care trei vor fi doborate, adica doar un ceas vor fi zece tari europene, pentru’ca se va scula unul din cele sapte puteri ale lumii care a mai fost si in vechime dupa cum v’am mai adeverit, si va rasturna trei din cele zece tari, iar el va fi al optelea imparat care se va aseza la Ierusalim, in locul Prea Sfant unde nu-i secade sa sada, si se va da drept Dumnezeu, gand care il are de veacuri sa fie, dar care nu-l va putea implinii decat pentru aproape sapte ani, cat Ii este ingaduit dupa planul Domnului. Domnul Isus va lua cea de-a opta Imparatie odata cu venirea sa impreuna cu toti sfintii, amin. Ca sa ma intelegeti mai bine, imparatul adancului, este un imparat, dar fara stiinta oamenilor. El lucreaza rautate si razvratire in toti ai lui, de aceea are prinsi de razboi cum zice cuvantul si oricare care este scapat de Isus marturiseste aceasta, curiosi cum de n’au putut sa vada si inainte adevarul despre Isus, si cat de legati sant oamenii de cel rau incat nu pot renunta la poftele lumii si la ispitele ei! De aceea Dumnezeu a trebuit sa lase lumea in pacat, tocmai ca fiecare din noi sa recunoasca neputinta iesirii de sub puterea satanei, si de ai da cinste Domnului prin Fiul Sau, care a platit aceasta eliberare prin insusi viata Sa. Sangele Lui doar sta inaintea celui rau, ca si pe usiorii usilor evreilor in Egipt, ca marturie pentru fiecare din noi care santem salvati din intunerecul in care zacem, neputinciosi de-a putea face ceva  fara Isus, care este salvarea intregii lumi, adica a tuturor celor ce cred si tin cuvantul Sau, ca sa poata sa fie mantuiti.  El este Pastele noastre acum si al neamurilor, dupa ce am fost eliberati de sub robia in care traiam in neputinta fiecare din noi odinioara, adica Mielul lui Dumnezeu asteptat sa vina in lume despre care este scris in prooroci, si care a venit sa impace lumea cu sine, luand pacatul lumii asupra Lui, si tamaduindu-ne in ranile sale, a facut iertarea de pacate a tuturor celor ce se incred in Dumnezeu, prin evanghelia Sa, auzita de la Dumnezeu, care este puterea mantuirii si a pazirii de cel rau. Tocmai va spuneam in alte scrieri ca imparatia lumii va trece in mana Fiului lui Dumnezeu  la sfarsit, dar lumea nu-l cunoaste pe fata pe cel rau; el controleaza lumea din umbra, fiind duh el nu se vede, si nimeni nu l-ar urma daca l-ar vedea cum arata el de fapt, de aceea va lua trup de om, cum de altfel zace in cei mai multi din totdeauna prin slujitorii sai care sant cazuti si ei din ceruri, si va devenii pe fata imparat, pretinzand tuturor sa i se supuna, prin microcipul deja gata facut de multi ani, si care urmeaza sa fie pus ca si pecete a sa pe fruntile sau mana dreapta a celor cel urmeaza, ca si noi, care avem pecetea Duhului Sfant si-l urmam pe Dumnezeu. Cine credeti ca a fost in Hitler, Stalin, si in toti raufacatorii din toate vremurile, impreuna cu toti cei care le erau supusi lor? Puterea intunerecului fratii mei, slujitori de-ai sai, dar care nu a fost ingaduiti sa distruga tot, tocmai ca planul lui Dumnezeu sa se implineasca intocmai, si sa nu lipseasca o iota afara din el. Credeti ca daca ar fi fost lasat mai existam astazi? Nu ci demult distrugea absolut totul; el isi cunoaste soarta de la caderea in neascultare, isi stie locuinta, este vorba doar de scurgerea vremilor ca totul sa ajunga la sfarsitul mult dorit chiar de ingerii din ceruri, si de a trece la o viata fara umbra de rautate si neascultare, asa cum a fost odata! Cei ce au fost de inselat, au fost inselati fratii mei, altii nu se vor mai ridica niciodata la fel ca ei in ceruri, pentru’ca nu mai este niciunul asemenea lor in ceruri in veci, si nici nu va urca de aici la ei vreunul necredincios si rau. La sfarsit chiar satana va venii pe pamant prin Anticristul de care va spuneam, nu da niciunuia din slujitorii lui aceasta slava desarta, pentru’ca la aceasta voia sa ajunga, si pentruce? ca apoi sa fie spulberat cu suflarea buzelor Domnului, cand Ii va rosti intemnitarea pentru o mie de ani, iar apoi iazul de foc pe vecie! Ce trebuie sa intelegem este faptul ca asa cum Dumnezeu lucreza totul in toti ai Sai, tot asa face si el prin slujitorii lui, care i se supun de frica puterii pe care o are asupra lor, si astfel copiaza lucrarea Domnului pentru cei nestiutori care cad in cursa minciunilor lui, el fiind tatal minciunii, asa cum si noi avem pe Tatal adevarului;  El printr-o minciuna i-a nascut pe ai sai, in ceruri, asa cum si noi am fost nascuti de Dumnezeu prin Cuvantul Sau adus prin Isus, prin Duhul Sfant si pentru care nu-i putem fi destul de recunoscatori  pentru ceea ce a facut pentru noi toti, platindu-ne pacatele fiecaruia prin jertfa Sa, aducandu-se jertfa pe sine insusi, ca noi sa putem scapa de sub robia pacatului si plata acesteia care ne astepta pe toti, adica moartea. Da; Moartea a trebuit sa-si ceara tributul prin moarte, ca asa a venit ea in lume in urma pacatului, dar cerea o viata neprihanita care sa se de-a pentru ea, si astfel boldul mortii care este pacatul, a fost biruit, iar noi avem un mijlocitor la Tatal care mijloceste pentru pacatele noastre a tuturora, pana vom ajunge la starea de om mare a lui Hristos, amin. Cu coada balaurul tragea dupa el a treia parte din ingerii cerului ,,stele”, si Ii arunca pe pamant, pentru’ca nu s’a mai gasit loc in cer pentru ei, in urma pacatului, iar el insusi statea inaintea femeii ,,Bisericii Vechiului Testament”, care avea sa nasca pe Hristosul;  caci stiti ca Maria era o femeie neprihanita in ceea ce priveste Legea, ca si Iosif care era din fiii lui David ca samanta, iar balaurul astepta ca ea sa nasca copilul despre care v-am spus ,, Isus” ca sa-l manance. Ea, Biserica lui Israel”, a nascut copilul prin Maria, care are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier, dar copilul a fost rapit la Dumnezeu, si la scaunul Lui de domnie. Aceasta femeie care este de fapt Biserica lui Dumnezeu aflata in Israel, caci aceasta este singura institutie a lui Dumnezeu, pentru care sau facut toate, si stim ca Hristos este capul Bisericii, nascuta acum din nou prin singele Legamantului Sau, va fi ascunsa la vremea sfarsitului in pustie, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo timp de o mie doua sute saizeci de zile, adica trei ani si jumatate, timp in care se va pune pecetea satanei, si in care Biserica va trece prin necazul cel mare fratii mei, tocmai ca cei ce sant de lepadat sa se si lepede, si astfel ea sa fie curatita, sfanta, fara pata si fara zbarcitura cum zice Domnul, ci sfanta si curatita. Despre aceste zile fratii mei ne sta scris prin proorocul Daniel dupa vedeniile aratate lui pentru noi cei de acum cand zice ca puterea poporului Sfant, va fi zdrobita de tot, iar apoi va veni sfarsitul. Noi insa vom stii ca vom fi inviati ca si Domnul, asa ca nu trebuie sa ne temem, caci niciunul din noi nu va vedea Adancul, decat cei ce n-au avut credinta in Dumnezeu, prin Isus Hristos, amin. Cand a vazut balaurul ca nu poate face nimic si ca copilul a fost luat la Scaunul de domnie in ceruri, sa facut razboi in cer fratii mei, si Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul si el cu ingerii lui s-au impotrivit, nu au vrut sa parasesca cerul. Astazi fac la fel in adunarile de nimic, dar lupta este mare si trebuie sa-l biruiti asa cum a fost biruit si in ceruri, pe vremea cand Domnul Isus era in lucrarea data de Tatal aici pe pamant, atunci cand i’a zis lui Petru: Am vazut pe satan si pe ingerii lui cum nu s’a mai gasit loc pentru ei in ceruri, si au fost aruncati pe pamant. Vai de voi pamant si mare. Acum aici el urmareste pe femeia care nascuse copilul, adica Biserica, dar ea va fi luata si ascunsa de fata lui. El va arunca dupa ea cu ape, adica cu noroade de oameni care se vor duce  spre Israel prin razboiul cel de pe urma, dar Dumnezeu va deschide pamantul si le va inghiti ca pe un riu. Vazand ca nu poate sa faca nimic celor din Biserica din Israel, se va intoarce spre noi fratii mei care santem ramasita semintei ei, a Bisericii, si pazim poruncile lui Dumnezeu, tinand marturia Lui Isus Hristos. Iata ce va face cu noi la sfarsit; Apoi am vazut ridicandu-se din mare ,, din popoarele lumii”, o fiara cu zece coarne ,, Cele zece tari din Europa”, si sapte capete ; cele sapte puteri mari de la facerea lumii. ,,de care v-am mai spus” : Asiria sau Iranul de azi; Egiptul; Babilonul sau Irakul; Mezii si Persii ; Grecia; Roma, iar in curand, foarte aproape din nou una din ele, care va fi Grecia sau Roma; ele sant singurele care au fost mari Imperii in trecut din Europa, de unde are sa se nasca din nou si sa se ridice, iar oamenii vor fi surprinsi de rana de moarte care o avusese, vazand ca sa vindecat si nu a murit. Femeia care statea deasupra fiarei cu potirul de spurcaciuni in mana, care vrea sa insemne biserica unita si ademenitoare, pe care parintii lor n’o cunosteau, si nici femeile, impreuna cu proorocul mincinos ce i se va alatura Anticristului, care nu este altcineva decat Papa. Acesta este vazut ca o a doua fiara fratii mei care are doua coarne ca ale unui miel, dar o gura cu care vorbeste ca un balaur. Ea vorbea cu puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai , a carei rana de moarte fusese vindecata. Fiara deci va fi ranita de cineva, dar clonarea ei are loc, asa incat o va face din nou, si tot pamantul i se va inchina, pentru’ca balaurul Ii va da toata puterea sa fiarei. Si despre Adam ni se spune ca in icoana de vorbire, ceea ce inseamna acest trup asemanat cu o icoana. Va spun aceste lucruri de la Hristos fratii mei si nu de la mine, desi cred ca si eu am Duhul lui Hristos, dar vreau sa va fac sa fiti incredintati ca El este cel ce mi-a aratat ca in curand oamenii vor fi clonati, semanau leit unul cu altul, aceasi fata si statura, par si ochi la fel, aveau toti, pana si imbracamintea toata era alba la toti.. Satan copie deci prin biserica universala, o forma de inchinare, iar despre el vrea sa zica a este dumnezeu fratii mei. Ceea ce era cu neputinta sa faca in ceruri, face pentru scurta vreme pe pamant, aceasta lucrare de ratacire este tot pentru el ingaduita, si pentru cei ce i se vor inchina lui, deci este spre pierzarea lor a tuturora ca si a lui, ce vor fi aruncati in iazul de foc si pucioasa in eternitate. Acest prooroc mincinos care va face sa vina chiar si foc din ceruri la porunca lui, nu este altul decat un duh de amagire ca si pe vremea lui Moise, care a amgit pe Faraonul Egiptului prin vrajitori, cum face si acesta cu prima fiara, ca sa nu lase pe copiii lui Israel afara din Egipt, dupa voia lui Dumnezeu, care voia sa-l piarda, si impietrindu-l a facut cunoscut Numele Sau pe intreg pamantul, prin semnele facute de Moise inaintea Egiptenilor, ca si acum. Cei doi prooroci trimisi de dumnezeu la sfarsit vor face tot felul de minuni, iar dupa aceea incepe si proorocul mincinos, prin putere straina si satanica, pentru’ca toti cei ce au avut vreme de’a lungul veacurilor sa creada pe Dumnezeu si n’au crezut, sa vina peste ei o lucrare de amagire, si sa creada o minciuna, tocmai ca sa fie osanditi.  Cea de-a doua fiara deci a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei dintai, care avea rana de sabie si traia. I sa dat putere sa i se de-a suflare fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca ,, trupul clonat va prinde viata”, si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu i se vor inchina icoanei fiarei. Tot asa a fost facut ca sa intelegeti fratii mei si Adam; apoi i sa dat suflare si-a devenit un suflet viu si a vorbit, dar a fost facut de Dumnezeu, dupa chipul sau, adica ascultator lui. Tare mult mi-asi dorii sa intelegeti planul lui Dumnezeu, dupa care si fiara se crede a fi Dumnezeu, vazand ce-a reusit sa faca si ea, ce-a facut Domnul, astfel ca oamenii chiar vor ajunge sa-l creada drept dumnezeu, vazand de ce este instare, si nu numai atat, dar are controlul asupra lor prin punerea microcipului caruia Ii da numele sau prin insusi cei trei de sase care inseamna inchinare la IDOLI, si care sant reprezentate averi, aur, argint si tot felul de bogatii de orice fel, impreuna cu proprietati si pamanturi care le vor fi oferite oamenilor dupa o criza mondiala atat de profunda si dupa atatia ani, cand oamenii se vor bucura de bunavointa nespus de mare a fiarei, si crezand in el, care scoate lumea din necazuri, si se da drept dumnezeu. 1Imparati 10-14. Nimeni nu va mai putea cumpara sau vinde fara sa ia pecetea aceasta demonica, dar Dumnezeu ne va salva pe toti absolut, afara de cei a caror nume este scris sa moara ca martiri, proslavind-ui Numele Lui, si astfel ca dupa ce va trece necazul cel mare, toti martirii sfinti impreuna cu cei din vechime, si cu cei ce au avut parte de rapire, Il vom intampina la venirea Sa pe norii cerului, dupa ce va fi intaia inviere a celor ce si-au pierdut viata pentru Numele lui Dumnezeu si al lui Hristos, si ne vom intoarce inapoi cu Domnul, care dupa ce va distruge absolut orice faptura, va domnii pe pamant;  Imparatia lui nu va avea sfarsit, ci dupa o mie de ani, va continua pe un pamant nou, si un cer nou, unde va cobora Dumnezeu impreuna cu mireasa Mielului, care este Noul Ierusalim din cel de’al treilea cer, si care nu este un cort facut de mana omului cum i’a zis lui David, ci de insusi Dumnezeu, amin. Ea este impodobita cu aur curat si pietre scumpe, si nimic intinat nu va intra in ea. La fel va face Dumnezeu una ca si in ceruri aici pe pamant,in Israel, dupa aceleasi dimensiuni si planuri, care i-au fost aratate si lui Ezechiel proorocul Domnului in cap 40, 47. Ce vreau sa va spun este ca toate astea vor avea loc curand, si ca de doua ori Domnul a aratat ca se va ridica unul din cei de la Parlamentul EU, si se va duce in Ierusalim, in locul Domnului, unde va face un legamat de pace cu ei timp de sapte ani ,,  cu cei din zona Golfului si imprejurimile Israelului”, care fierb de manie impotriva lui Israel, dar dupa trei ani si jumatate isi va rupe legamantul facut si se va vedea adevarata fata. Noi din acel moment fratii mei stim ca vor mai fi doar aproape sapte ani, pentru’ca Domnul va scurta zilele acelea de necaz tocmai pentru noi, amin.    PS- ma putiti gasi pe youtube la- Marin Bacila si la tel:  oo4o/ 752 788 965 sau 0746 079 957                     Domnul sa va binecuvanteze pe toti ai lui, amin.

 

 

 

 

 

 

Cu privire la vremea sfarsitului fraii mei dragi, si la venirea Domnului nostru Isus Hristos, de a-si lua Imparatia pentru care si-a dat viata, asa dupa cum v-am spus si v-am adeverit, toate aceste sapte peceti odata deschise rand pe rand, desfasoara planul lui Dumnezeu tinut ascuns de veacuri, prin necazurile sortite pentru fiecare dintre ele, la vremea hotarata, adaugandu-se la ele si cele sapte trambite, impreuna cu cele sapte urgii. Ce vreau sa intelegeti este ca cele doua din urma ,, trambitele si urgiile ”  se petrec simultan, deopotriva cu deschiderea pecetilor, si nicidecum separat, decat ca pecetile contin cuprinsul in totalitatea planului lui Dumnezeu, iar cea ce urmeaza apoi, incepe chiar de la nasterea Domnului Isus Hristos, cu toate tainele lui Dumnezeu, care dupa cum v-am mai spus, este facut de cunoscut in ceruri la vremea de dupa invierea Sa, si sosirea in ceruri, unde a fost luat si Ioan fratele nostru ca martor la tot planul dinainte de veci tinut ascuns. Puteti intelege aceasta prin simplu fapt ca in vedenia ce ia fost data lui Ioan, prin rapirea in duh de care a avut parte, vedem sfarsitul in capitolul sapte, la versetele noua, treisprezece si paisprezece, desi ultima pecete este la inceputul capitolului opt fratii mei, iar taina ultimei trambite cea de’a saptea este sfarsitul planului lui Dumnezeu, si trecerea Imparatiei lumii, in mainile Domnului nostru Isus Hristos, la capitolul unsprezece cu versetul cinsprezece; dar si dupa aceea continua cu capitolul treisprezece unde fiara face razboi cu sfintii si Ii va birui. Ce vreau sa va spun tocmai ca sa nu va incurc, este ca felul scrierii primite de Ioan, a acestei mari taine a intregului Plan de salvare si razbunare a lui Dumnezeu, a fost dat inadins atat de greu de inteles, ca cei rai si intinati, sa se uite la el si sa nu-l inteleaga fratii mei, dupa planul si intelepciunea lui Dumnezeu, si despre care fapt vreau doar sa va spun, ca nici in lucrurile lumii, nu toti inteleg un anume plan pe care il au in fata, sau o oarecare carte, daca nu li sa dat tot din ceruri intelepciunea cuvenita pentru aceasta. Dar asta nu inseamna ca nu va intelege nimeni nicidecum! Tocmai de aceea si aici Dumnezeu a descoperit planul Sau maret ascuns de veacuri, la El, din scaunul de Domnie s’a vazut iesind ca o mana care tinea aceasta nespus de Tainica carte care n’au avut curajul nimeni din ceruri sa o deschida pentru’ca nu s’au simtit vrednici fratii mei! Astazi cati cunoasteti ca sant vrednici sa o desluseasca? Eu va spun ca putini, tocmai de aceea daca nu ne smerim si ne jertfim acest trup inaintea lui Dumnezeu, nu-i intelegem planul, cuvantul care sa dat, sau vremurile care vor venii curand, fratii mei. Deci scrierea ei este tainica, ce sa mai zicem de talmacire ei fratilor, despre care  marturisesc cei mai multi ca este o carte grea pentru ei, si de aceea nici nu vorbesc nici astazi despre ea, pe cand Domnul ne’a descoperit-o tocmai ca sa cunoastem vremurile din urma, si sa ne pazim neintinati, de ceea ce va veni. Iata ca va spun o taina asemanatoare cu ceea ce sa spus pana acum, si cu felul de a scrie de fapt chiar si Scriptura, si nu doar cartea Apocalipsei! – Fratilor pentru a intelege mai bine cele ce cititi, vreau sa stiti ca totul absolut face parte din stralucitul plan al lui Dumnezeu, si nimic nu este la intamplare. Chiar si noi cand avem de facut un lucru mai deosebit, nu incepem al face din pricina ca este cu neputinta sa Il ducem la bun sfarsit, daca nu planuim cu deamanuntul ceea ce ne-am propus! este cu neputinta sa construiesti ceva important fara sa-i planuiesti proiectul, costul, materialele si toti cei ce vor lucra la infaptuirea lucrarii cu toate costurile cuprinse in plan. Doar apoi putem sa vedem daca ne sta in putinta sa si terminam ceea ce ne’am planuit sau nu. Tot asa si Dumnezeu are pentru fiecare din noi un plan, fie bun sau rau cum este fiecare chemat, dar sintem cuprinsi in intelepciunea planului Sau, iar noi toti Ii santem cunoscuti de inainte de-a ne naste, tocmai de aceea zicea si lui Ieremia; ,,Mai inainte ca sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inaine ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte si te facusem prooroc al neamurilor”, iar despre noi toti zice la inceputul Epistolei catre Efeseni; ,,In El, Dumnezeu ne’a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce in dragostea Lui, ne’a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale. Vedeti dar fratilor, ca nimic deci nu este doar la intamplare inaintea Lui Dumnezeu, ci toate lucrurile Ii sant cunoscute si fac parte chiar din planul sau bine stabilit de dinainte, asa incat dupa cum bine stiti, chiar si faptele noastre de dupa ce l’am cunosct, nu sint ale noastre, ci doar trebuie ca noi sa umblam in ele, care au fost scrise de veacuri si hotarate inainte ca noi sa stim, cand ne aflam in vremurile de nestiinta si nu-l cunosteam pe Dumnezeu. De aceea va spun ca in ziua judecatii, inafara de cartea vietii unde avem numele scrise fiecare in ea, se vor deschide alte multe carti ale faptelor fiecaruia, in care ar fi trebui sa fi urmat ce n’i s’a scris de la inceput. Tot asa, acum dupa ce nadajduiesc ca ma’ti inteles intocmai ce voiam sa va adeveresc, cred ca puteti pricepe ca Planul maret al lui Dumnezeu, a fost scris despre Isus si venirea Lui pe pamant pentru rascumpararea noastra si curatirea de orice pacat a tuturor lucrurilor intinate, mai mult ca in orice alta carte din scriptura, dar sub un inteles adanc duhovnicesc, tocmai ca cei ce nu trebuie sa inteleaga, sa nu inteleaga fratii mei, pecetluita pentru multi si tinuta ascunsa sub insusi ochii lor, care o vad, dar nu o pot pricepe, amin. Dupa ce aceste lucruri n’i sau facut acum de cunoscut, cred ca putem avea cu totii o altfel de intelegere asupra a cea ce va urma in continuare, tinand cont ca toate sint descrise repetat dar multiplicate in suferinta si dureri, pentru toti cei nesupusi si neascultatori de porunca lui Dumnezeu, si anume ascultarea. La ruperea celei de’a saptea peceti, cu care cartea a fost desfasurata complet inaintea ingerilor si inaintea lui Dumnezeu, dupa o tacere de aproape o jumatate de ceas, Ioan vede pe cei sapte ingeri carora li se dau sapte trambite. Ingerul dintai a sunat din trambita si a venit grindina si foc amestecat cu sange care au fost aruncate pe pamant, in urma carora a treia parte a pamantului a fost ars, si a treia parte din copaci au fost arsi, si toata iarba verde a fost arsa.  Apoi al doilea inger a sunat din trambita si ceva ca un munte mare de foc aprins, a fost aruncat in mare; si a treia parte din mare s’a facut sange. Al treile inger a sunat din trambita si a cazut din cer o stea mare, care ardea ca o faclie, peste a treia parte din rauri si peste izvoarele apelor. Steaua se chema ,,Pelin”, si a treia parte din ape sa prefacut in pelin. Si multi oameni au murit din pricina apelor, pentru’ca fusesera facute amare. Al patrulea inger a sunat din trambita, si a fost lovita a treia parte din soare, a treia parte din luna si a treia parte din stele , pentru’ca a treia parte din ele sa fie intunecata, ziua sa-si piarda a treia parte din lumina ei, si noaptea de asemenea. Adevarat este cuvantul care zice ca; Dumnezeu va scurta zilele acelea pentru cei alesi. Dupa aceste zile fratii mei care stau sa se arate foarte curand, si dupa cum bine stim padurile se aprind pretutindeni pana la marginile pamantului, si uraganele smulg totul dupa ele, lumea prevesteste lovirea pamantului de catre un meteorit cat de curand, care va cadea in mare dupa cuvantul Domnului, aducand moartea a trei parti din vietuitoarele marii care se va face in sange. Dupa cel de’al cincilea inger care va suna din trambita lui, un inger din cer va venii pe pamant caruia i se da cheia fantanii Adancului, care va fi deschisa. Din fantana sa ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul sau intunecat de fumul fantanii. Aici este vorba despre razboiul care va incepe la sfarsit, de toate armatele lumii unite care vor pornii avioanele militare pregatite in facilitati militare ascunse sub pamant, in desertul Arizonei, unde in secret sant pregatiti de ziua in care, Dumnezeu se va razbuna pe intreg pamantul. Din fum au iesit niste lacuste pe pamant si li sa dat o putere ca puterea ce o au scorpiile pamantului ,,scorpionii ” zicandu’le sa nu vateme iarba nici copacii, ci numai pe oamenii care n’aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu, adica lipsiti de Duhul Sfant, acestea fiind niste elicoptere cu bombe chimice si neutroni, care seamana cu niste cai de lupta, cu par ca de femeie si platosa de fier, cu dinti ca de lei care sfarama totul, si cu un vuiet mare a aripilor lor, ca vuietul unor care trase de multi cai ,,putere”. Ei vor fi chinuiti timp de cinci luni cum e chinul de scorpion cand inteapa pe un om. Peste ele aveau ca imparat pe ingerul Adancului care stim cu totii cine este, dar care pe evreieste se cheama Abadon, iar pe greceste Apolion. Aceasta va fi o mare nenorocire care va fi, iar dupa ea vor fi alte doua. La cea de’a sasea trambita ingerului al saselea i sa poruncit sa ,,deslege pe cei patru ingeri legati la raul cel mare Eufrat!” care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna, si anul acela, in care au fost dezlegati ca sa omoare a treia parte din oameni. Ostirea lor este de doua sute de milioane de calareti, le-am auzit numarul. Ce imparati fratii mei poate sa adune o asa ostire daca nu globalizarea pe care o vedem ca ia forma acum in zilele noastre! Aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa. Platose inseamna pieptul acoperit de fier, capul de leu reprezinta puterea de neinvins, iar ce iesea din gura lor, cartuse, bombe, obuze, si tot felul de arme de foc perfectionate, de care dispun azi armatele lumii. A treia parte de oameni au fost ucisi de aceste trei urgii; de focul, fumul si pucioasa care ieseau din gurile lor. Caci puterea cailor ,, elicoptere ” statea in gurile si cozile lor, care erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau. Ceilalti oameni tot nu sau pocait ca sa nu se mai inchine dracilor si idolilor lro de aur si de argint ! Vedeti fratilor ca inca se pomeneste de pocainta? Biserica inca va fi pe pamant! Din nou ajungem la un alt sfarsit, care este de fapt acelasi doar ca are mai multe de intruchipat in aceasi lucrare, si este data foarte in ascuns, pentru cei ce traiesc in ascuns si nu vor sa vina la lumina, pentru a li se face si lor de descoperit aceste taine in Hristos. Apoi cel de-al saptelea inger care coboara este insusi Domnul pe care Ioan il vede, Cu fata stralucitoare ca soarele, invaluit ntr-un nor, picioarele ca niste stalpi de foc, cu glasul ca de tunet, punand un picior pe mare si unul pe uscat, strigand ca nu mai este nici’o zabava, si ca la cea de’a saptea trambita se va sfarsi Taina lui Dumnezeu, dupa vestea buna vestita de El robilor Sai, proorocilor; Adica Imparatia lumii a trecut in mainile Domnului nostru si ale Hristosului Sau. Si El va imparati in vecii vecilor. In mana tinea o carticica pe care i’a dat’o lui Ioan sa o manance. Cand a mancat’o in gura ia fost dulce ca mierea, dar dupa aceea pantecele i sau umplut de amaraciune, pentru’ca trebuia sa prooroceasca din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi si imparati. Vedeti fratii mei ce inseamna sa primesti instiintari grele cu privire la oameni care urmeaza sa fie omorati? Nici un om al lui Dumnezeu nu se poate bucura de raul ce este asteptat peste lume, de aceea pantecele lui Ioan il durea de dragostea de aproapele lui fratii mei dragi, cand vedea ce se va fi pe intreg pamantul. Apoi a vazut Ierusalimul si Templul lui Dumnezeu care in curand veti vadea ca se va construi din nou fratii mei, si i sa dat o trestie de masurat Templul. Curtea de afara las’o nemasurata caci a fost data neamurilor ca sa fie calcata in picioare timp de patruzeci si doua de luni, adica trei ani si jumatate; toate popoarele lumii vor venii impotriva lui Israel dupa cuvantul Domnului care a zis: ,, Cand ve-ti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca Fiul Omului este gata sa vina”. In vremea cea Domnul va trimite pe cei doi martori ai Sai sa prooroceasca, imbracati in saci, o mie doua sute saizeci de zile, si nimeni nu le va putea face nici un rau, pentru’ca vor avea putere sa inchida cerul ca sa nu cada ploaie in zilele proorociei lor, foc le va esi din gura lor, si au putere sa prefaca apele in sange, si sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie daca vor voi. Dar dupa ce isi vor ispravi marturisirea lor, fiara care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei, Ii va birui si-i va omori. Trupurile lor moarte vor zacea in piata cetatii celei mari, care este IERUSALIMUL; care a ajuns ca si Sodoma si Egipt, care inseamna curvie, desfrau si inchinare la idoli, lacomie de averi. Cetatea cea mare este cetatea unde a fost rastignit si Domnul nostru fratilor si nicidecum America, ea mai este denumita si BABILON, pentru’ca acolo se face cel mai mare negot din lume, si este asemanata cu Babilonul de alta data din tara Sinear,,Irak”. Acesti doi prooroci trimisi de Dumneze la Ierusalim care vor fi omorati  dupa ce-si vor indeplinii lucrarea data lor, nu vor putea fi ridicati de acolo timp de trei zile si jumatate pentru’ca nu vor fi lasati de oameni , care le vor privi trupurile moarte fara sa fie puse in mormant. Locuitorii pamantului se vor bucura de moartea lor, ca se vor simtii chinuiti de proorociile lor, ceea ce inseamna ca vor lovi pamantul cu urgii, iar oamenii i-si vor trimite daruri unii altora, cand vor afla de moartea lor. Dar dupa trei zile si jumatate, duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in ei, si s-au ridicat in picioare, si o mare frica a apucat pe cei ce i-au vazut. Din cer s’a auzit un gas tare care le’a zis: suiti-va; si s’au suit la cer intr-un nor iar vrajmasii lor i’au vazut. In clipa aceea s’a facut un mare cutremur de pamant, si sapte mii dintre cei ramasi au pierit, iar ceilalti au dat slava Dumnezelui cerului. Deci inca oamenii mai pot chema numele lui Dumnezeu, cea ce inseamna ca rapirea Bisericii inca nu a avut loc fratilor. Si la ce ar mai fi folosit lucrarea lor daca nimeni nu sar mai putea intoarce la Dumnezeu, si Biserica deja ar fi la cer cum zic unii ? Pentru cine ar mai fi nevoie de marturii? Pentru ultimii chemati fratii mei, si mai ales dintre cei din Ierusalim, de unde a inceput harul si unde se va sfarsi. Va spun o taina: Templul lui Dumnezeu care este in cer, a fost deschis, si s’a vazut Chivotul legamantului Sau, iar apoi a venit o grindina mare de un talant ,,36 de kg” ; deci Chivotul pe care ei il cauta azi, a fost rapit la Dumnezeu in ceruri, amin.  

              

 

 

In ceea ce priveste talmacirea despre deschiderea celor sapte peceti fratii mei, ele sant cu privire la vremea sfarsitului cand omenirea se afla la capatul indelungei rabdari a lui Dumnezeu, si cand prin semnele date de Domnul sant gata sa se implineasca, atunci ne dam seama cat santem de aproape de venirea Sa. Tocmai de aceea cartea Apocalipsa incepe cu un astfel de mesaj al recunoasterii acelor vremi, din care noi astazi facem parte, atunci cand zice: ,,Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii, si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape! ”  Vedeti bine dar fratilor la ce vremuri se referea Duhul atunci cand zicea asta, si cum ne-am putea feri daca nu intelegem?, si cum le-am putea pazi aceste lucruri daca nu le cunoastem?  Daca de acele vremuri ar fi fost vorba fratilor ca ar fi aproape venirea Lui, atunci n’ar mai fi trecut alti doua mii de ani, si noi n’am mai vorbi acum! Dar tocmai pentru noi au fost scrise ele fratilor, care vedem ca traim cele din urma zile de care ne adeverea Duhul si prin Apostolul Pavel cand Ii scria lui Timotei fratele nostru in Hristos, cum are sa fie oamenii in zilele din urma, si ce invataturi si invatatori isi vor alege fiecare dupa bunul lor plac. Acum dar in apropierea venirii sale se implinesc deci toate aceste proorocii, care de fapt au fost ascunse in Hristos, tot planul lui Dumnezeu inainte de veacuri si descoperit la urma dupa aducerea jertfei de curatire a tuturor lucrurilor prin moartea Sa la Golgota, incepand mai intai din ceruri, care sau intinat din pricina pacatului savarsit de satan, care inainte se chema Lucifer, iar in imparatia sa din Adancuri ,, pe ingerul adancului numit pe evreieste Abadon, iar pe greceste Apolion.” Deci ca sa va fac bine cunoscut cele scrise mai sus fratilor, este ca in ceasul cand Domnul a rupt cea dintai pecete si a facut de cunoscut planul Tatalui de veacuri ascuns, acolo se facea clar aratat mantuirea si salvarea a tot ce sa’r fi pierdut in urma razvratirii oricarei oranduieli ceresti, dupa cum sa si intamplat dupa miliarde de ani de existenta, avand in vedere ca viata nu are un inceput in ceruri, fiind eterna prin insusi denumirea ei, dar care la un moment dat iata, ca a ajuns sa se intineze prin neascultare, si astfel planul lui Dumnezeu ascuns in Hristos, sa trebuiasca sa fie pus in lumina, dar abia dupa plata pacatului prin moartea Sa, si inaltarea la ceruri, cand cu totii I s’au inchinat, vazand cine este El, singurul vrednic de crezare, necunoscut pana atunci de ei, ca fiind singurul Fiu al lui Dumnezeu, si caruia i sa dat toata cinstea, salava si inchinarea. Deschiderea pecetilor si a tot ce urmeaza sa vada toti impreuna cu Ioan Apostolul dragostei, era planul de desfasurare a lui Dumnezeu, care incepea cu aratarea unui cal alb, iar celui ce sta pe el, si care avea un arc, i s’a dat o cununa si a pornit biruitor, si ca sa biruiasca. Aici este vorba despre Domnul Isus fratilor, caci cine ar putea sa izbaveasca intreg universul de intinare si curatire de pacat daca nu El, sau cauia i s’ar putea zice inca de la inceput ca a pornit biruitor, daca nu Lui caruia i sa incredintat aceasta ispravnicie si caruia Tatal avea in vedere cum se vor termina toate cele incepute, sau sa i se incredinteze vre’o cununa inainte de’a se incepe lupta, dar planuite si gasite acum in cartea tinuta ascuns de insusi Dumnezeu Tatal, cu absolut tot planul sau de salvare, a tot ce sa pierdut, si inlocuit cu alte suflete prin credinta, a tuturor celor cazuti din ascultare de Dumnezeu. Deci incepand cu inceputul primei peceti, despre El sta scris de veacuri in cartea sfanta tinuta la tronul de domnie ascunsa, ca va izbavi totul de sub intinare dupa cum a si facut, iar restul descrierilor privesc lupta care se va da pe pamant intre puterea intunerecului si al duhurilor rautatii care se afla in vazduh, si copiii lui Dumnezeu imbracati in Duhul Sfant, care sant ajutati de Tatal prin Fiul si toata oastea Noului Ierusalim care este in cel de’al trilea cer, unde ei nu mai pot ajunge nicicand, si de unde au fost scosi pentru vecie si aruncati pe pamant, pentru pierderea vredniciei de care au dat dovada, ascultand de fiul pierzarii, adica de satan, zis inainte Lucifer. Dumnezeu le’a descoperit astfel tot planul Sau de veacuri, odata cu noi prin Ioan, in care toti privim cu mirare la el, impreuna cu toti ingerii, si sintem mirati de intelepciunea lui cea mare, atunci cand vedem ca toate se desfasoara dupa planul sau, prin niste fiinte facute din lut, dar care Dumnezeu le’a imbracat in putere, prin credinta in El, vom iesi biruitori, si vom duce la bun sfarsit totul, asa dupa cum este scris, amin. Apoi a rupt cea de’a doua pecete, si s’a aratat un cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamant, pentru’ca oamenii sa se junghie unii pe altii si i sa dat o sabie mare. Vedeti voi fratii mei cata rautate poate sa sadeasca cel rau in inimile slujitorilor sai, asa incat daca Dumnezeu ingaduie sa omoare pe toti cei ce traiesc pe pamant in ascultare de el, si fac voia lui? Vedeti ce fel de imparat al adancului este, si ce’i asteapta pe toti cei nepasatori si nesupusi lui Dumnezeu? Dar multumiri din inima sa’i aducem toti cei ce am avut parte de acest mare har, de’a fi alesi dintre toti, si’a caror nume il avem scris in cartea vietii amin. Caci cine ar putea sa ia pacea de pe pamant, daca nu fii ai intunerecului insarcinati la acesta, si ingaduiti de Dumnezeu din pricina nesupunerii celor ce nu vor sa auda de Hristos.  Apoi la cea de’a treia pecete sa aratat un cal negru, iar cel ce sta pe el avea in mana o cumpana, iar apoi sa auzit un glas iesind din mijlocul celor patru fapturi vii care zicea: O masura de grau pentru un leu. Trei masuri de orz pentru un leu! Dar sa nu vatami undelemnul si vinul! Nu’i acest lucru oare imputinarea painii si impartirea ei cu cantarul fratilor? ba da! de aceea in multe tari de zeci de ani este foamete, cum ar fi in Africa care este un continent si nu o tara. In multe parti ale pamantului, cum este India, China, Coreea de Nord si America Centrala si de Sud fratii mei, si cate alte locuri, cum a fost si in Romania si in URSS, si tot blocul fost comunist, dar toate astea trebuiau sa se implineasca ca si toate celelalte proorocii din Scriptura, si in curand va fi foamete pe intreg pamantul, dar undelemnul si vinul nu va fi vatamat, cea ce inseamna ca toti cei ce au Duhul lui Hristos si sau folosit de sangele sau sfant, vor scapa cu bine, ca si toti cei din vechime. Despre cea de’a patra pecete ce sa va mai zic!  A vazut un cal galben si cel ce sta pe el se numea moartea fratii mei, care tragea dupa el si locuinta mortilor. Li sa dat putere peste a patra parte a pamantului, ceea ce inseamna un sfert din populatia globului, ca sa ucida cu sabie, si vedem bine cate razboaie sant azi! cu foamete, cu molima si cu fiarele pamantului. Despre toate astea ati auzit si stiti ca sant in mijlocul nostru acum, ceea ce vreau sa va spun este ca Duhul lui Hristos a aratat din doua mii unsprezece in vedenii Dumnezeiesti despre pecetea aceasta venind si care se afla in mijlocul nostru acum, adica moartea, care nu mai razbeste a lua sufletele care o slujesc, atat de multe sant, sa de’a fuga continu la locuinta ei, si inapoi pe pamant, ci a luat dupa ea pana si locuinta sa, atat de multi inghite zilnic. Tot anul trecut Domnul a aratat de mai multe ori, uragane in multe state Americane, izbucniri de foc in urma lor, despre California ca va fi inecata sub ape, Florida va fi arsa in flacari, si despre cutremurul din Insulele Sumatra in doua mii cinci, toate astea impreuna cu altele care o sa vi le marturisesc intr-una din zile, sant de ordinul sutelor de mii de morti fratilor de aceea in urma mortii venea si locuinta ei dupa ea, care este nesatula si care isi largeste pantecele si grumazul cit de mult,  fiind nesatioasa. Astazi putem vedea cum fiarele campului intra pe proprietatile oamenilor dupa cuvantul lui Dumnezeu, si omoara oameni si copii de toate varstele. In America ursii, coiotii, si aligatorii dau de furca autoritatilor, in Africa si India, lei si tigrii, serpi si reptile, i-au viata oamenilor zilnic, si chiar maimute. In tarile de est fost comuniste, ursii ataca oamenii si vitele, iar cainii fac victime multiple pretutindeni in orase mari.  Aceste fenomene cum le numesc ei, nu pot fi oprite pentru’ca cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa se implineasca intocmai cum a fost proorocit de Domnul. Lumea si lucrurile lumii, criza aceasta care nu se va termina pana la venirea Anticristului, o sa fie din ce in ce mai adanca, si vremurile cerurilor si anotimpurile  vor fi schimbate, tocmai ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul; vor fi semne in cer si pe pamant, inainte de venirea Fiului Omului, dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Acesta este inceputul durerilor.  Apoi am vazut Mielul cum a rupt pecetea a cincea, am vazut sub altar, sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si din pricina marturisirii pe care o tinusera. Ei strigau cu glas tare si cereau razbunarea sangelui lor prin judecata locuitorilor pamantului! Dar fiecaruia din ei i s’a dat o haina alba si li s’a spus sa se mai odihneasca putina vreme, pana se va implini numarul tovarasilor lor de slujba, si al fratilor lor, care aveau sa fie omorati ca si ei.          AICI SE AFLA OMENIREA ASTAZI !!!       De acum fratilor santem in astepterea tot mai profunda a celor spuse mai sus, iar apoi in asteptarea si implinirea celei de’a sasea pecete a lui       Dumnezeu, cand va fi un mare cutremur de pamant cum n’a mai fost niciodata si nici nu va mai fi. Soarele seva face negru ca un sac de par, luna sa facut toata ca sangele, si stelele au cazut din cer pe pamant, cu o viteza naucitoare. Cerul se va strange ca o carte de piele, pe care o faci sul. Si toti muntii si toate insulele se vor mutadin locurile lor. Imparatii pamantului , domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, si toti oamenii robi si slobozi, se vor ascunde in pesteri si in stancile muntilor. Se vor ruga sa fie ascunsi de vii de la fata Domnului, din cauza venirii zilei maniei Mielului, care Ii va prapadii, odata cu aratarea Lui, amin. Ce vreau sa intelegeti fratii mei este ca odata cu cele scrise de pana acum, concomitent cu scurgerea acestor groaznice lucruri care are sa vina pana cand mania Domnului se va oprii, impreuna cu acestea deci, sant mult mai multe pedepse care le vor insotii, dar ele sant date sub alte denumiri, desi au loc in aceasta perioada pana cant totul va avea sfarsit. La cea de’a saptea pecete, si cea de’a saptea trambita, la cel din urma potir turnat, vine Domnul ISUS. Ele sint reprezentate in asa fel, incat sa nu fie intelese de cei a caror minte necredincioasa nu a dat crezare singurului Dumnezeu adevarat, prin Isus Hristos, amin.

        TALMACIREA  APOCALIPSEI.       Este surprinzator sa aud si sa vad, ca cei mai multi dintre cei ce se apuca sa scrie si mai ales sa vorbeasca, sint nestiutori si prosti in cea ce priveste aceasta sfanta carte,  care ca si toate celelalte carti ale scripturii le-au talmacit in fel si chip, din dorinta de-a chimba Cuvantul lui Dumnezeu in niste erezii nimicitoare pentru toti cei ce’i asculta si care sant ca si ei, si nu fug de aluatul acesta otravitor care nu numai ca-i omoara prin hrana aceasta plina de venin dar le fura sufletele pe vecie, si astfel vor fi despartiti pentru vesnicie de Dumnezeul cel Atotputernic care ne-a dat sansa si noua neamurilor la o mantuire atat de mare, primita in dar prin jertfa singurului Sau Fiu Isus Hristos, amin. Ei toti sant plini de o ravna de castig in care sant prinsi in insusi poftele lor care sant de neoprit, si propovaduiesc cea ce nu numai ca nu stiu, sau n’au vazut vreodata pe Dumnezeu, dar sant atat de departe de adevar, ca si cerurile fata de pamant, sau lumina de intunerec, ca si deosebirea dintre moarte si viata, pe care ei nu au cum sa o cunoasca pentru’ca nu le-a fost dat de Dumnezeu, dar sant plini de o ravna nebuna mai ales acum la sfarsitul veacului, dupa proorociile facute mai dinainte si care sant cu neputinta sa nu se implineasca, cu privire la ei, care sant instare sa schimbe adevarul intr-o minciuna, dupa cum si cauta sa faca intocmai in zilele in care ne aflam, amin. Ce vreau sa va spun insa fratilor, este sa nu va tulburati de tot ce vedeti ca se intampla in jurul vostru de la un capat al pamantului la celalalt, tocmai ca aceste vremuri au fost proorocite deci cu mult inainte, iar ele arata vremea sfarsitului tocmai ca semne care ne vestesc venirea Domnului nostru, si zilele dinaintea sfarsitului, pe care noi toti il asteptam cu mare bucurie, stiind ca ne vom ispravii alergarea de pe acest pamant unde am pribegit, si astfel vom fi intotdeauna si impreuna cu Domnul, in locurile ceresti impreuna cu toti sfintii, amin. De aceea dupa ce am tacut atata vreme, si am lasat sa se faca cunoscuti toti acesti fii ai minciunii prin scrierile si vorbirile lor mincinoase, caci vedeti bine cum sant dati pe fata de Domnul nostru prin neimplinirea celor spuse de ei in vazul tuturor, si mai ales ca vorbele multora pot fi puse fata in fata, ramanand inregistrate in multe locuri, si repetat, ajunsi sa fie vazuti de toti dar fara rusine, ei se vad incurcati si prinsi in vorbirea lor, si nu stiu ce sa mai minta vazand ca cele spuse de ei nu au loc, facand pe oameni tot mai neincrezatori, si ferindu-se de invatatrile lor, amin. Toti acei ce cu adevarat au Duhul lui Hristos, care de fapt este Duhul Proorociei, au aceasi vorbire fratii mei si sant invatati de un singur Duh adevarul, care nu se schimba niciodata in oricare parte al pamantului am locui. Tot asa a fost scrisa si sfanta Scriptura fratii mei in cursul a mai multor veacuri incepand de la Moise robul Domnului si pana la sfintii Apostoli, care au scris Noul Testament in decursul a patru ani incepand cu anul 64 dupa Hristos ; prin descoperiri dumnezeiesti am ajuns sa am parte de tot ce va spun si caut sa va adeveresc. Tot asa si ei fratii mei au scris absolut toata Scriptura, pe cand azi, fiecare vorbeste de la sine, si nimic din ce spun ei nu are loc tocmai ca vor sa duca in ratacire pe cei alesi daca le-ar sta in putinta, si recunosc in insasi vorbirile lor, ca ei asa cred, nu ca asa este, sau ca asa le-a aratat Dumnezeu, ci au pareri de cenusa dupa cum sant si ei de fapt, care se vor preface inapoi in pamant si nu vor avea parte de slava. Despre aceste lucruri am sa va scriu insa mai amanuntit in curand, si am sa va fac de cunoscut tot ce am fost instiintat de Dumnezeu, ca sa vedeti si voi daca este cineva instare sa stea inaintea intelepciunii care vine de la Dumnezeu, si nu din partea unor oameni muritori, care isi iau vorbirile prin tot felul de seminare si nu de la Hristos, dupa care puteti voi insiva sa judecati, nu uitandu-va la infatisare, ci la adevarul care este numai in Hristos Isus, amin. Noi stim ca de la Avraam si pana la Moise au fost patru neamuri de oameni fratilor, cand a inceput Dumnezeu sa-i descopere tainele inceputului pamantului, incepand de dinainte de Adam, si chiar pe fiecare zi a facerii pamantului, pana la om si ziua de odihna, iar mai apoi proorocii cu privire la viitor si despre venirea Domnului Isus, taine care nici azi nu sant intelese de cei mai multi, pentru’ca nu sant din numarul nostru, amin. Deci daca toata scriptura dupa cum bine stim este insuflata de Dumnezeu, si este de folos fiecaruia care crede in Isus pentru mantuirea lui, cum dar atunci toti acesti mari slujitori care propovaduiesc in lungul si latul pamantului, se contrazic in vorbirile lor azi, pe cand cei adevarati si nescoliti ca si ei din vechime, au scris despre aceleasi lucruri, desi au vietuit in diferite veacuri si locuri, necunoscandu-se unii pe altii si totusi avand aceasi invatatura venita de la unul si singurul Dumnezeu prin Duhul Sfant ? amin. Ce trebuie noi sa intelegem este ca cine nu intelege cartea Apocalipsei, nu poate sa inteleaga nici Evanghelia lui Isus care este tot Duh si nu litera ca Vechiul Testament, si deci talmacirile acestor oameni care acum sant vazuti ca prooroci mincinosi, au taiat harul odata existent in adevarata Biserica a lui Dumnezeu inca de mult, si au renuntat prin mandria si ingamfarea lor ca si Lucifer la ascultarea si supunerea fata de Dumnezeu, care este deasupra tuturora, si caruia Ii sant supuse toate duhurile in orice loc s’ar afla, amin. Ei fara rusine isi impart propriile invataturi peste tot in lume, astfel ca fiecare om azi pretutindeni isi aleg invatatori si invataturi dupa placul inimii lor, si nu pe cele a lui Isus, pentru care ia fost luata viata, dar care a fost inviat din pricina neprihanirii lui, neputand fi tinut legat de moarte, ci biruind moartea prin ascultarea de Dumnezeu, a luat pacatele tuturor celor ce-l asculta, facandu-se astfel mijlocitorul nostru inaintea lui Dumnezeu Tatal, si urzitorul unui Legamant Nou, intemeiat pe temelia dragostei sale, care sa vazut odata cu rastignirea de care nu sa ferit. Astfel fratii mei ca astazi din toti cei pe care i’ati cunoscut, sant putini printre ei care mai au cruce a suferintei lui Hristos, si tocmai de aceea nu sant insotiti de intelepciunea care vine de sus, fiind goi pe dinauntru, se feresc de talmacirea acestei carti, si va chiar indeamna sa o lasati mai deoparte caci este o carte grea in mintea lor, o piatra pe care nu pot sa o ridice, fiind vatamati de tainele care sant in ea si descoperiti astfel ca nu sant trimisii lui Dumnezeu, neintelegand-ui vorbirea. Apocalipsa este scrisa de Ioan fratele nostru, dar este aratata de Isus Hristos, care prin Duhul da scrierea lui Ioan, si pe care cei ce sant ai lui, o vor intelege negresit desigur doar prin Duhul, altfel toata Scriptura este o carte pecetluita pentru oricine este afara din numarul celor ce sant scrisi de Dumnzeu in cartea vietii inca de la inceput, si care pentru ratacirea multora ca ei dau intelesuri diferte, tocmai ca oamenii sa nu poata fii mantuiti ca si ei, care si-au pierdut vrednicia, si au fost osanditi la pierzare vesnica in vecii vecilor. De aceea lui Ioan nu ia fost rusine sa fie partas cu noi la suferinte, caci stiti bine cand ia fost aratata aceasta nespus de mare instiintare a vremurilor ce vor avea loc in zilele din urma, odata cu venirea Domnului si chiar dupa, si pentru care suferim impreuna cu toti cei alesi tocmai ca sa fim pregatiti ca o imparatie pentru El, si preoti pentru Dumnezeu Tatal Sau si al nostru in care ne-am pus toata nadejdea prin credinta in Isus. Cele sapte Biserici pe care Domnul le-a nascut prin Apostolul Pavel, si care se aflau in Asia Mica, sau Turcia de azi fratii mei, cercetate de Domnul la acea vreme prin trimiterea acestor mici epistole aratate prin Duhul, si scrise de Ioan, cu trimitere la starea fiecarei Biserici in parte si catre conducatorii lor, si anume ingerilor raspunzatori, de aceste suflete care alcatuiau Biserica. Daca aceste mesaje ne-au fost scrise noua si multe altele care contin Apocalipsa, cum de nu se pot face de cunoscut la fel pretutindeni in lume, si fiecare are interpretarea sa, cand Duhul Sfant este acelasi ieri, azi si in vecii vecilor mereu? Dar slavit sa fie Dumnezeu care ne-a promis ca nu ne va lasa singuri nicidecum si ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, care ne talmaceste cuvintele sale si nu ne lasa nestiutori in nimic cea ce priveste mantuirea, si cunostinta tuturor lucrurilor care au sa cuprinda tot pamantul, astfel incat putem sa vedem si sa stim cat de aproape sant pasii Sai, care se aud venind tot mai indeaproape prin insusi semnele de pe cer si cele de pe pamant, prin tot felul de revarsari de ape mari si taifunuri ucigatoare, cutremure cum n-au mai fost si din ce in ce mai mari si  dese, pana in ziua cand il vom vedea cu totii coborand pe nori de slava, la fel cum sa si inaltat, amin. Instintarile care le-au fost trimise celor sapte Biserici din Asia, tocmai ca sa indrepte ce erau gresiti, mai au loc si azi in Biserici pretutindeni sau nu? Starea lor este oare mai buna inaintea lui Dumnezeu, sau mai rau? Cum de astazi nu mai sant instintari si nu mai e nimic de indreptat in Biserici? Unde sant indemnurile Duhului si mustrarile care sant de fapt calea pocaintei? Avem cu adevarat urechi sa ascultam ce zice Bisericilor Duhul, sau toate astea au pierit de mult si traim fiecare dupa placul nostru? Tocmai de aceea nu putem sa intelegem nimic din cea fost scris, ele fiind pecetluite pentru cei ce nu iubesc si traiesc adevarul. Iata ca si cei ce prigoneau Biserica din Smirna care ziceau ca sant Iudei, si nu erau decat o sinagoga a satanei, ei si astazi prigonesc pe adevaratii copii ai lui Dumnezeu, fara sa ne de’a prea mult ragaz de suflare, dar care sant cunoscuti de cel ce cunoaste tot, si de care nimeni nu se poate ascunde in veac. Auziti ca pomul vietii este in raiul lui Dumnezeu, si cel ce va brui pana la sfarsit i se va da sa manance din el ! Pai nu era in gradina din Eden acest pom fratilor, cum de’a fost rapit in cer la Dumnezeu? Nu a fost impiedicat Adam sa nu cumva sa ajunga si sa manance din el dupa ce a pacatuit si sa traiasca astfel vesnic? Ba da! Si cine este cel ce poate da viata vesnica inafara de Dumnezeu tatal, nu Domnul Isus? Da fratilor, despre El este vorba si singurul care se afla in mijlocul gradinii Eden, care in dragostea Sa si’a da viata pentru noi toti, de aceea toate aceste lucruri nespus de scumpe si tainice, trebuiesc intelese prin Duhul Sfant prin care am si primit evanghelia lui Dumnezeu, care nu este de obarsie omeneasca, ci sant chiar cuvintele Tatalui venite prin Fiul Sau, Isus Hristos. De aceea va spun ca asa cum toate popoarele lumii au fost randuite sa aibe limba lor, tot asa si in ceruri se vorbeste o limba ingereasca fratii mei care nu o pot pricepe decat ingerii lui Dumnezeu, carora Dumnezeu le-a descoperit aceste peceti de’a talmacii cuvantul sau impreuna cu Apocalipsa, scrisa doar de Ioan, dar vazuta in vedenii dumnezeiesti, asa cum o avem si azi , amin. Unde si-a asezat fratii mei cel rau scaunul de domnie? nu intre cele sapte Biserici ale lui Dumnezeu? Ba da! La Pergam, acolo unde fusese omorat si fratele nostru credincios Antipa. Dar unde isi are el acum asezat acel scaun al sau de nu se mai vede nici o prigoana si toti se multumesc cu o vorbire aleasa asa incat sa nu mai sufere nimeni pentru evanghelia lui Isus pentru care toti trebuie sa suferim si sa avem o cruce de dus, ca inca nu ne-am incheiat alergarea ca sa asteptam cununa vietii fratilor! si cum vom ajunge sa stam cu toti la masa cea sfanta daca nu si patimim impreuna cu cei ce au platit cu insusi viata lor, ca si Domnul nostru? Vedeti fratii mei, tocmai de aceea nu ni se descopera tainele evangheliei lui Isus, pentru’ca nu vrem sa suferim impreuna cu oameni ca Ioan care se afla in temnita in insula Patmos cand i sa dat aceasta nespus de mare revelatie de catre Domnul Isus, in timp ce se ruga si se afla in Duhul, in partasie cu Dumnezeu care se coboara prin Fiul Sau Isus ce Ii arata toate lucrurile pana la vremea sfarsitului, intr-o talmacire aparte de ceea ce’i aratase proorocului Daniel, dar care are aceasi insemnatate cu cea de’a patra fiara iesita din mare, ce avea o infatisare de groaza, care manca in dinti tot ce prindea, iar ce nu putea omori, calca apoi in picioare, astfel ca nu mai ramanea nimic in urma ei, distrugand totul si deosebindu-se in aratare si putere de toate celelalte trei fiare de dinaintea ei. Aceste fiare fratii mei sant niste foste mari imparatii prin care Dumnezeu a stapanit lumea de la facerea ei, odata cu inmultirea oamenilor si pe care le-a folosit in intelepciunea Sa desavarsita, ca pe niste ciocane unele impotriva altora, tocmai din pricina inmultirii faradelegii oamenilor, astfel ca la intervale de veacuri, dobora prin puteri noi ale popoarelor, ingamfarea celor ce luau ca sprijin insusi bratul lor prin taria in care o credeau ca dumnezeu al lor, cum este si azi America, ca sa ma fac pe intelesul tuturora. Despre America in sine nu vreau sa ma intelegeti gresit, ea nu face parte din vedeniile trimise de veacuri si descoperite proorocilor, ci a fost o putere folosita pentru putini ani dar nu este gasita nicaieri in scriptura, ci ba mai mult fratii mei ve-ti vedea ca ea va fi sfaramata de Dumnezeu mai intai, iar apoi prin alte popoare care se vor ridica impotriva ei, puterea ei va fi nimicita din pricina pacatelor care au ajuns pana la Dumnezeu, tocmai ca sa se ridice ultima putere si anume cea de’a patra fiara si ultima, inainte de’a veni Domnul, si anume Europa Unita. De aceea trebuie sa urmam cu adevarat sfatul Domnului nostru Isus Hristos care a zis despre starea Bisericii de pe urma ca este caldicea, lucru neplacut deloc Domnului, dar in care crestinii zilelor din urma se cred bogati, neducand lipsa de nimic, dar in schimb nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, si sa te imbogatesti; si haine albe ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar si pocaieste-te! Iata adevarata stare a Bisericii descrisa de Domnul fratilor, dar ei nu simt nimic, totul este bun si curat inaintea ochilor lor, care au orbit de mult din pricina pacatului si a slobozeniei ingaduite in adunari. Astazi si-au largit filateliile nespus de mult si nu duc lipsa de nimic in ceea ce priveste lucrurile de trebuinta, ba mai mult de atat, traiesc in imbuibari si indestulare, fara sa tina cont de mustrarea si sfaturile Domnului, care ne-a spus de atunci la ce stare va ajunge Biserica inainte de venirea Sa. Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si El cu Mine. Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazii si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului. Vreti dar sa intelegeti ca acum Domnul vorbeste individual fiecaruia si ca adevaratii frati sant scosi de Duhul afara din aceste mari adunari care cauta averile cea ce este de fapt inchinare la idoli, de aceea El bate la inima fiecarui frate sau sora in parte, pentru’ca ceilalti nu-l mai aud de foarte multa vreme, pastorii pastorindu-se pe ei insusi pe fata si fara rusine, iar la sfarsitul tuturor lucrurilor pe toti acei ce au pastrat adevarata credinta, si care formeaza Biserica Sa, Domnul  Ii va pastra deoparte in necazul cel mare cand toti vor trebui incercati, si nicidecum nu va avea loc rapirea Bisericii inainte de-a se descoperii fiul pierzarii care se va ridica mai pe sus de orice, astfel ca se va duce in Ierusalim unde se va da drept dumnezeu, dupa ce va pune pecetea sa pe toti ai sai, si anume microcipul deja facut de mult in America, si multiplicat la scara larga in Corea de Sud, care inseamna numele sau, numarul numelui sau adica al fiarei pe care a vazut-o si proorocul Daniel, impotrivitorul lui Hristos, sau Anticristul, care incearca sa duca la pierzare pe cati mai multi dintre noi, si care dupa cum bine stiti este sase sute saizeci si sase. Pana a ajunge la aceste taine vreau sa stiti mai intai ca Ioan a vazut in ceruri un scaun alb de domnie pe care sedea Cineva, iar infatisarea lui nu se poate descrie fiindca este plin de slava si de o deosebita frumusete. Acesta este Domnul, Dumnezeu Tatalui nostru Isus Hristos, caci acesta Ii este Numele Sau, “Domnul”, care tinea in mana o carte fara coperti, sub forma unui sul, scrisa pe dinauntru si pe dinafara, dar pecetluita cu sapte peceti. Inaintea Sa erau douazeci si patru de batrani care purtau cununi de aur pe cap si care se inchinau inaintea Lui neincetat impreuna cu alte patru fapturi vii ce-i aduceau slava incontinu, pline cu ochi pe dinainte si pe dinapoi, cu infatisari ale fetei diferite. Dintre toate fapturile ceresti nu sa gasit nimeni vrednic sa ia din mana dreapta a Lui Dumnezeu Tatal cartea, si sa o deschida rupand cele sapte peceti. Vedeti fratii mei de ce neprihanire avem nevoie sa putem fi salvati in ziua razbunarii Lui Dumnezeu; daca nici in ceruri nu sa gasit nimeni vrednic sa deschida o carte, iar aici fiecare deschide Scriptura si vorbesc dupa bunul plac al inimii lor, fara sa se cerceteze in adancul inimii si sa-si recunoasca masura de credinta si de neprihanire! Dupa ce a plans mult Ioan, pentru’ca nu sa gasit nimeni vrednic de aceasta, a vazut stand in picioare un Miel care parea jungheat si avea sapte coarne si sapte ochi, care sant cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pamantul, si care ne ajuta in toate nevoile mantuirii sufletelor noastre, mijlocind pentru rugaciunile noastre care sant in potire de aur ale celor douazeci si patru de batrani, ce se ridica inaintea scaunului de domnie sub forma unui fum si miros de tamaie. Cele sapte coarne pe care le purta Mielul fratilor sant cele sapte mari imparatii de care Dumnezeu sa folosit de la facerea lumii, si anume: Asiria, Egipt, Babilon, Mezi si Persi, Grecia, Romani, iar curand Domnul va ridica pe cea mai puternica dintre ele si ultima, cea de-a saptea, care va fi din numarul celor sapte si de care tot pamantul se va mira, stiind ca a mai fost odata la putere si inainte, iar acum o vad iarasi. Ca si Mielul care parea sa aiba o rana in coasta si traia, tot asa si satan, va surprinde lumea cu o rana de moarte in cap, a acestei foste imparatii din vechime, dar care totusi a fost vindecata prin renasterea ei din nou, prin puterea Satanei si ingaduit de Dumnezeu, ca cei ce nu au crezut adevarul, sa creada mai apoi intr-o minciuna, caci la asa ceva au fost chemati. Adica revenirea ca din morti a uneia din puterile cele mari ce au stapanit pamantul, si au intrat ca intr-o moarte clinica peste veacuri, dar adusa din nou la viata acum la sfarsitul veacului, tocmai prin faptul ca se va ridica si se va duce in Ierusalim in locul Domnului, vedem cat de mult cauta sa insele omenirea, pana acolo ca se va inalta mai presus de tot ce poate insemna dumnezeu, incat va face pe toti cei rai si necrediciosi Domnului sa i se inchine lui, prin acel microcip sau numarul fiarei facut deja si folosit in multe tari si scopuri, ca astfel sa poata stapanii peste tot. Asa cum Domnul a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si noi vom imparatii pe pamant la sfarsit pentru o mie de ani impreuna cu Domnul, care este Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, El locuind in noi prin Duhus Sfant ” va spun o taina- Hristos in voi nadejdea slavei “ , si satan il copie pe Domnul si vrea sa locuiasca pe deplin in slujitorii lui, prin cipul care va fi pus ca o pecete a sa, pe toti cei neascultatori si nesupusi adevarului, pe dosul mainii drepte sau pe frunte, unde vor dorii toti slujitorii lui, in unul din cele doua locuri, prin care mintea si fiinta lor va fi controlata electronic prin unde de frcventa radio “RFID”, iar felul lor de inchinare va fi doar spre marirea lui, si spre pierzarea lor vesnica a tuturora celor cel vor urma in necredinta lor. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu Tatal prin Isus Hristos pe care la trimis la robul sau Ioan, tocmai ca sa ne adevereasca aceste lucruri si sa stim de ce trebuie sa ne pazim, ca nu cumva sa fim inselati de inselatorul si tatal minciunii, care isi transforma slujitorii sai in fii ai neprihanirii, iar el insusi se poate face a parea un inger de lumina.          

Pentru toti acei ce cauta pe Dumnezeu, si a caror inima tinjeste sa-l cunoasca, pentru toti acei ce traiesc in neajunsuri si sint incojurati de necazuri care duc la desavarsirea sufletelor noastre, pentru toti cei ce sint chemati in punerea umarului la aceasta nespus de mare si tainica lucrare, ma rog pentru fiecare suflet in parte ca Domnul sa intareasca prin Duhul Sau toate madularele Sale care ajuta la formarea si inta- rirea Bisericii Sale, in orice loc s’ar afla in incercarile lor fiecare in parte, asa incat dragostea Lui sa ne stranga laolalta in Duhul, si rugaciunile noastre sa fie deopotriva ridicate inaintea altarului Sau in fata scaunului de domnie, ca astfel prin puterea Sa sa putem birui toate uneltirile celui rau care se razboieste in fel si chip sa ne tina departe unii fata de altii, ca bucuria si partasia noastra sa se stinga si sa fim astfel risipiti si imprastiati, stiind ca vom scadea in putere si nadejde, dar uitand ca cel ce a inceput aceasta lucrare in noi, o va duce la bun sfarsit, si ca nimic din ce n’i se intampla nu este necunoscut Domnului, ci orice rasad al sau este cunoscut de El, astfel ca toate lucrurile prin care trecem sant spre folosul nostru al fiecaruia, si spre zidirea noastra, dupa cum si El a fost facut desavarsit prin suferinta ca mai apoi sa primeasca ceea ce i sa cuvenit, si anume cel mai inalt nume, in cer si pe pamant, ca nimeni sa nu poata tagadui puterea lui facuta cunoscuta printre noi atat de mult oriunde santem trimisi in lume, amin. De aceea va fac de cunoscut sau mai bine zis vreau doar sa va aduc din nou aminte celor ce cu adevarat Il cunoasteti pe Hristos si puterea Lui, sa nu va lasati tiriti atit de usor de cei ce astazi propovaduiesc o minciuna, in loc sa-l propovaduiasca pe Hristos in toata puterea Lui, astfel ca au largit calea pana intr-acolo ca fiecare din ei traiesc cum traiam si noi odinioara pana nu l-am cunoscut pe Hristos, si eram afundati in placerile carnii si a singelui in tot felul de pofte, care ne duceau la pierzare. Vreau doar fratilor sa va stiu rastigniti fata de lume si poftele ei, si inviati din nou in Hristos, fiind acum o faptura noua, care sa ne duca spre evlavie si cunoasterea tot mai profunda a lui Dumnezeu, impreuna cu care sa fim adevarati lucratori in via in care ne-a fost incredintata sa lucram, si sa fim ca niste bravi ispravnici in lucrarea incredintata fiecaruia, astfel incat la venirea Sa, sa fim gasiti credinciosi si vrednici de rasplata cuvenita, care ne’a fost pregatita inca dinainte de veci fiecaruia din noi, a carui nume ne’a fost scris de Domnul, cu insusi mina Sa in cartea vietii, si pentru care Ii multumim nespus de mult prin rugaciuni si fapte vrednice de crezare, ca nu am venit de la noi, ci El este cel ce ne’a trimis si care ne’a uns pe fiecare pentru lucrarea la care a fost chemati, amin. Asa cum stiti bine ca va port de grija fiecaruia in sufletul meu asa incat simt durerile nasterii pentru voi fiecare in parte, in tot launtrul meu care geme de grija voastra ca nu cumva unii dintre voi sa va fi intors deja si sa’l slujiti din nou pe cel rau, care cauta sa va desparta de adevar prin invataturi inselatoare , si sa va lipeasca iarasi inimile de grijile lumii acesteia care stiti bine ca in curand va pierii prin foc, va rog fierbinte sa nu luati parte de loc cu ei, toti cei ce alearga spre desfrau, ci impreuna cu toti sa chemam in ajutor pe cel ce se ruga si el cu strigate Tatalui, si care si-a primit rasplata nespus de mare, iesind biruitor prin suferinta, dar inaltat mai apoi mai pe sus de toti, tocmai din pricina ca a rabdat pana la capat, avand o nadejde vie si o credinta neclintita, in cel ce ne-a promis si noua ca si lui, ca vom mostenii totul impreuna cu Isus, avand parte de viata vesnica din belsug, amin. Despre suferinta asta de o clipa a spus El ca nu este vrednica sa o punem alaturi de slava viitoare fratilor, si ca nu se gasesc cuvinte de a o putea descrie asa cum este ea sus in ceruri, decat cu o bucurie negraita sa credem pe cei ce au avut parte de rapire in locurile ceresti, si sa ne bucuram nespus de ceea ce ne este gata pregatit de insusi Fiul lui Dumnezeu, ca acolo unde este El acum, sa ajungem si noi intr-o zi, si unde plini de fericire n’i se va sterge orice lacrima, si orice suferinta va fi uitata astfel incat chiar noi insine nu vom mai stii nimic din cele petrecute aici in valea plangerii, de necazurile multe de care am avut parte, dupa cum si El a avut, amin. De aceea caut sa va imbarbatez pe fiecare din voi in parte si sa impartasesc impreuna cu voi toti cei alesi aceste taine nespus de scumpe, pe care nu le pot intelege cu mintea, sau simtii cu inima, niciunul din cei dinafara noastra, care am avut acest nespus de mare har sa fim alesi, de cel ce este viu in vecii vecilor, amin. Toti impreuna nu santem cunoscuti de cei lasati pe dinafara noastra, tocmai prin insusi necredinta de care dau dovada, caci la acesta au fost chemati, dar care au fost trimisi de Dumnezeu tocmai pentru a ne fi de folos, in lucrarea de care avem parte, pentru a ne putea folosi de tot ce avem trebuinta si a lua doar ce este de folos pentru lucrarea Sa, amin. Noi insa nu ne punem nici un fel de nadejde in ceea ce ne este de trebuinta pentru vremurile de acum, si totodata va indemnam pe toti sa faceti ceea ce vedeti la noi facand, tocmai ca si Cuvantul lui Dumnezeu, sa nu fie vorbit de rau fratilor, si nadejdea noastra de ocara, prin cei mai multi care cauta sa ne vada felul nostru de vietuire, si nu se uita la ei insusi, care poticnesc pe cei din jur, care in ziua cercetarii lor nu stiu ce sa mai faca sau sa aleaga din pricina atatora care incearca sa faca de ras cuvantul lui Dumnezeu, in fel si chip, amin. Dar vor da socoteala asa cum au dat si altii de pana acum, ca si Iane si Iambre si multi ca ei, caci astazi s-au inmultit mult mai mult ca cei de odinioara, dar multumire lui Dumnezeu, care ne cunoaste pe fiecare in parte, si care ne va separa la vremea sfarsitului cum separa pastorul oile de capre, sau pescarii din tot ce au prins in mrejele lor, dupa ce arunca inapoi tot ce nu este bun si de folos. Tot asa va fi si la venirea Domnului nostru Isus Hristos fratii mei; Toti acei ce-au facut binele vor avea parte de bine, de slava si de cinste; iar toti acei care au facut raul, de rau vor avea parte astfel incat, vor pierii de la fata lui Dumnezeu pe vecie, in chinul cel vesnic, care ia fost pregatit celui rau si ingerilor sai. Planul lui Dumnezeu cu privire la ei nu poate fi schimbat de nimeni, pentru’ca la aceasta au fost randuiti inca de la inceput, si nu sa mai gasit loc in ceruri pentru niciunul din ei, astfel ca sint randuiti spre pierzare vesnica, iar noi toti cei supusi si ascultatori, la viata vesnica, amin. Va indemn dar pe toti cei alesi si credinciosi lui, sa va iubiti unii pe altii caci stiti cine ne’a dat aceasta porunca, sa va departati de tot ce vi se pare rau, si sa va lipiti tare de bine; caci stiti bine ca cine face raul, nu cunoaste pe Dumnezeu, dar cine face binele, acela este cunoscut de El, iar un asfel de om, isi va primi rasplata cuvenita, amin.    

Dragostea care a’si dorii sa fie in sufletele noastre si care vine de la Dumnezeu, este cea care ne’a ajutat sa’L cunoastem si care prin harul Sau ne’a ales din mijlocul lumii acesteia fratii mei, si dupa cum bine stiti cu totii, nu pentru faptele noastre bune de dinainte de al cunoaste pe Dumnezeu, caci nici unul din noi nu s’ar putea lauda cu felul nostru de vietuire din trecut, ci prin dragostea Sa atat de mare in care am fost cuprinsi inca de la intemeierea lumii, dar descoperita acum sfintilor sai, prin Isus Hristos Domnul nostru al tuturor celor ce L’au primit ca Domn si mantuitor, si prin care am putut sa cunoastem adevarata dragoste venita din cer. Mai intai de toate a’si vrea ca aceasta noua epistola scrisa sa va gasesca pe toti asa dupa cum inima mea si-ar dori sa fiti cu totii, in sanatate deplina, in dragostea care v-o purtati unii fata de altii, ca si puterea voastra in Hristos odata cu purtarea de zi cu zi, sa poata astfel sporii odata cu ea, asa incat cuvantul lui Dumnezeu sa se faca tot mai cunoscut acum in zilele din urma, dupa cum bine stiti si vedeti ca si pacatul se inmulteste nespus de mult si repede, ca prin faptele noastre bune facute in dragoste, sa putem aduce la mantuire cat mai multe suflete, astfel incat sa multumim prin aceasta impreuna Domnului, de harul si dragostea de care am avut si noi parte fiecare la vremea lui, si sa ne aducem aminte de bucuria pe care El insusi a turnat-o in inimile noastre prin credinta, prin duhul sfant, ca si noi acum in toata rabdarea pe care o da credinta si dragostea Lui Dumnezeu, sa ne purtam cu grija si intelepciune de toti acei veniti noi la credinta, si sa-i iubim asa cum ne-a iubit si El. Fratii mei sa stiti ca in dragoste nu este nimic vrednic de judecata, in ea nu se poate gasi altceva decat cea ce intareste pe cei ce vor gusta din ea, si nu lasa nici un fel de rana celui ce’o gaseste, in ea sant toate tainele si toata stiinta adunate deopotriva, tocmai de aceea este cu neputinta sa fie inteleasa de cei de afara, care nu au gustat din bunatatile ei ce nu au margini, si in care bucurii, nu pot intra decat cei alesi de Dumnezeu. De aceea cei mai multi nu pot intelege, cum de fiecare ales al lui Dumnezeu a lasat totul in urma sa, si nu’i pasa de viata sa, sau de ziua de maine, cum de putem iubii oameni necunoscuti pana atunci, si ne separam daca asa este nevoie, de cei din casa noastra. Cum un adevarat credincios  renunta la chiar viata lui si nu mai cauta sa’si faca pe plac, ci mai intai de toate poarta grija aproapele sau. Dragostea de Dumnezeu face astfel de lucrari in noi fiecare care am fost alesi pentru mantuire, si multe altele, care nu sant pe intelesul multora. Tocmai de aceea trebuie sa cugetam la cuvantul spus de Domnul, care zice: cine iubeste pe tata, ori pe mama, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cine iubeste pe fiu ori pe fica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cine isi iubeste nevasta mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; Cine se iubeste pe sine mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; Cine nu se lapada tot ce are si sa-si ia cruce si apoi sa Ma urmeze, nu poate fi ucenicul Meu. Cine isi va pastra viata aceasta o va pierde, si cine o va pierde pentru Mine si Numele Meu, o va castiga. Intrebat de Apostoli care i’au zis; Doamne iata ca noi am lasat totul si te-am urmat, noi ce rasplata vom avea? Domnul le-a raspuns si le’a zis: Nu este nimeni care sa fi lasat pentru Mine aici pe pamant, mama, tata, frati surori, nevasta, copii, case, holde si sa nu primeasca inapoi insutit, impreuna cu prigoniri, iar in veacul urmator, viata vesnica. De aceea va spun fratii mei ca dragostea Lui Dumnezeu nu o poate intelege orisicine, decat celora ce le’a fost dat din ceruri, si calora le’a fost facuta de cunoscut de Dumnezeu. Tocmai de aceea astazi dupa cum bine stiti cei mai multi fiind dusi in ratacire de mandria lor, propovaduiesc ceea ce nu trebuie, si sant vazuti de toti ca sant lipsiti de orice putere si plini de poftele lumesti astfel incat, srang tot mai multe avutii in jurul lor, spre pierzarea lor si’a celor cei asculta. Dar noua celor ce traim cu adevarat cu credinta, si care ne multumim daca avem ce manca si cu ce ne imbraca, si ne este deajuns, Ii multumim Lui Dumnezeu de alegerea facuta, si de darurile Duhului Sfant care El le desfasoara in noi cu putere, tocmai ca sa putem ajuta pe cei ce sant in suferinta si in deznadejde, pe cei apasati de cel rau care cauta sa le ia sufletele odata cu viata, pe cei bolnavi si care nu-si mai gasesc scapare nicaieri, ca in ziua judecatii cand cu totii stim ca vom sta inaintea Lui, sa nu ne rusinam de umblarea noastra in timpul pribegiei pe pamant, ci sa fim rasplatiti dupa faptele si osteneala fiecaruia dintre noi, primindu-ne cununa vietii, si astfel sa putem sa fim impreuna cu El, care dupa cum ne’a spus, sa dus sa ne pregateasca un loc langa El, in Imparatia cerurilor alaturi de toti sfintii Sai, amin. Vreau sa stiti ca   dragostea este mai tare decat moartea fratii mei, pentru’ca nu ne mai pasa de aceasta viata de care ne-am lepadat, si nu ne mai gandim la noi insine, ci la ispravnicia care ne-a fost incredintata fiecaruia din noi, dupa harul Sau fata de noi, care sa aratat a fi nespus de mare. Daca cineva se crede un fiu a lui Avraam, despre care stim cu totii ca Dumnezeu insusi la numit prietenul sau si nu ia fost rusine cu el, din pricina credintei de care a dat dovada prin fapte si nu doar prin vorbe cum cei mai multi fac, iar pentru noi el a fost numit parintele credintei, cum dar de nu se intelege dupa ani si ani de asa zisa pocainta, ca ce’a facut Avraam, a facut din dragoste pentru Dumnezeu, pe care Il avea in inima lui cel dintai, inainte de dragostea pentru voia lui de sine, si’a copilului sau Isac, singurul sau mostenitor ? Vedeti dar ca faptele sale au fost deopotriva cu vorbele lui inaintea lui Dumnezeu, care inviaza mortii, si caruia toate lucrurile Iisant cu putinta. De aceea v-asi ruga staruitor, sa intelegeti ca dragostea este cea care va ramane in urma fiecaruia dintre noi, si cu ea s’au inceput toate cele vazute si nevazute de noi toti. Prin iubire Dumnezeu a creat toate cele din jur pentru noi fratilor, nespus de bune si frumoase pentru tot ceea ce avem nevoie, ba chiar mai mult decat atat, prin iubire si dragoste ne-a asezat pentru’inceput in insusi locul de sedere care l’a facut pentru El, adica Edenul fara cusur si nespus de bogat in toate, din care nu lipsea nimic din bunatatile pamantului, din dragoste pentru lucrarea sa si mila nespus de mare pentru faptura chipului sau, a fost iertat Adam impreuna cu Eva, prin nasterea de fii si fice, si nu au fost omorati, astfel ca au trait aproape o mie de ani, prin dragoste a rabdat pe Cain si nu la omorat, cand stim cu totii ca ar fi fost vrednic de aceasta, in urma uciderii fratelui sau neprihanit, Abel, ca si talharul de pe cruce invinuit de un omor si totusi mantuit, prin dragoste a continuat Dumnezeu sa se indure de om desi tot pamantul era plin de salnicie si trebuia omorat, dar Noe a gasit indurare desi era singurul om pe pamant credincios, si Dumnezeu sa uitat la aceasta crutandu-i viata, iar mai apoi din el avea sa se nasca din nou lumea, desi Dumnezeu vazuse cat de rai fusese oamenii de dinainte de potop, prin dragostea Sa nu a distrus din nou omenirea cand acestia au umplut din nou pamantul si au inceput in rautatea lor sa zideasca un turn, vrand sa ajunga din nou la El in ceruri, lucru cu neputinta dar care nu le-a adus pieirea dupa cum ar fi trebuit, ci doar le’a incurcat limbile si nu s’au mai inteles intre ei, oprindu’i astfel si departandu-se unii de altii din pricina ca nu-si mai puteau fi de folos, si cate alte si alte s-ar putea scrie sau vorbi despre bunatatea Lui Dumnezeu, care nu se poate pune la indoiala, atunci cand ne gandim cu adevarat, ca ar fi putut de multe ori sa aleaga pieirea noastra si totusi n’a ales, ci in indelunga Sa rabdare ne’a suferit ca pe niste vase mai slabe, asteptand si nadajduind El insusi, ca poate intr-o zi Ii vom da cinstea care i se cuvine, si vom chema Numele Lui in ajutor, si toate acestea din pricina Dragostei pe care ne’a purtat’o din totdeauna fiecaruia din noi. Tocmai de aceea ei se grabesc sa-si strice caile si pacatuiesc, ca stiu ca Dumnezeu nu pedepseste numaidecat, si ca inca n’a obosit iertand, dar noi sa nu facem asa fratii mei, ci plini de recunostinta fata de indelunga Sa rabdare, sa-i multumim impreuna cu acelasi cuget si simtiri, pentru dragostea Sa si pentru tot ce a facut pentru noi si pentru intreaga omenire. De aceea a spus sa ne rugam unii pentru altii, si chiar pentru vrajmasii nostrii care de fapt ne prigonesc din pricina Numelui Sau, dar pe care n’ar vrea sa’i piarda, ci prin mijlocirea noastra inaintea Sa, inca se mai indura de ei, cu gandul ca poate intr-o zi vor simtii si ei dragostea Lui si astfel se vor cai, si se vor intoarce la El ca sa poata fi scapati de la pierzare vesnica, de unde nimeni nu mai poate fi iertat, vreodata. Acum ce se mai poate adauga mai mult de atat cand stim cu totii ca pe cand eram vrajmasi Lui Dumnezeu, si traiam in poftele si lucrurile neingaduite de El si vrednici de’a fi osanditi la moarte cu totii, El in dragostea Sa, a trimes pe singurul sau Fiu, sa ne ridice pacatul intregii omeniri, si sa ne aduca astfel din nou la viata. Prin credinta in El, prin Isus Hristos, astazi oricine din orice popor poate fi mantuit. Vedeti fratii mei, dupa o atat de indelunga asteptare de patru mii de ani, in locul pedepsei care trebuia sa ne aduca moartea din nou, El hotaraste o zi acum doua mii de ani, un an al indurarii cand mantuirea cuprinde iertarea de pacate, gratierea tuturor oamenilor din totdeauna, si trecerea prin credinta, din nou la viata vesnica, pentru’ca Domnul Isus in cele trei zile dupa moarte, sa coborat in adanc, unde a prpovaduit evanghelia si celor tinuti deoparte pentru judecata vesnica, pana pe vremea lui Noe, ca oricine avea sa creada in El, sa fe izbavit de la cea de’a doua moarte, adica despartit de Dumnezeu pentru totdeauna, amin. Tocmai de aceea fratii mei si noi trebuie sa ne rugam nespus de mult sa fim umpluti de dragostea Lui, si in mila si’n iubire fata de aproapele nostru sa ne facem partasi firii dumnezeiesti, ca sa putem sa ajungem la starea de om mare in Hristos Isus, astfel incat sa nu ne mai placem noua, ci sa fim placuti Lui, care ne’a ales la acsta lucrare nespus de mare, si sa’i strangem intr-un gand pe toti copiii Lui, pentru care a murit Isus Fiul Lui, si pentru care si noi trebuie sa ne dam viata, asa cum a facut si El pentru noi. Aceste taine astazi sant ascunse de la fata multora, care cred ca mantuirea nu este altceva decat a urma doar niste invataturi usoare, si ca primind un botez, te-ai si impacat cu Dumnezeu. Este total gresit fratilor, si aduceti-va aminte de cuvantul spus despre casa zidita pe nisip, despre cum trebuie sa fie ucenicul Domnului in Luca 14-25, si in toata evanghelia ca si in 1 Corintni 15, unde ne spune ca daca nu vom tine Evanghelia asa cum n’i sa propovaduit, degeaba am crezut. Cat de adevarate sant cuvintele Lui Dumnezeu fratii mei, tocmai de aceea cuvintele celor mai multi azi nu mai sant insotite de putere Lui Dumnezeu, astfel ca toti aproape pretutindeni in lume, au largit calea credintei, si au astfel tot felul de invataturi si invatatori dupa placul lor, care Ii mana spre pierzare, amin. Dar slavit sa fie Dumnezeu, ca El si acum mai are tinuti pentru El o samanta sfanta ca si in vechime, care nu lasa cuvantul Sau sa fie batjocorit, ci prin Duhul Adevarului ei marturisesc plini de puterea cu care sant insotiti oriunde mereu, si astfel fac cunoscut adevarul care le-a fost dat de Isus pana la venirea Lui, amin. Toti acesti de pe urma trimisi de Dumnezeu, sant cunoscuti prin faptul ca adevarul iese din gura lor prin lucrarile Duhului Sfant de care se tem si dracii fratilor si nu au ce sa ne faca, incat sant pusi pe fuga, si trebuie sa iese afara din oameni, ridica orice povara si neputinta dn trup prin credinta celor ce sufera si darurile cu careau fost inzestrati de Duhul, sant cunoscuti de dragostea pe care v’o poarta voua tuturor oricaruia care nu va impotriviti adevarului si ascultati astfel de indemnurile lui, si prin faptul ca au lasat totul in urma lor, netinand seama de nimic, si asta pentruca va iubesc mai mult decat pe ei insusi, si decat pe copiii si familiile lor, stiind de cine sant trimisi si imputerniciti, nu mai triesc ei, ci Hristos in ei nadejdea slavei, amin.  Spune-ti voi fratilor si judecati dupa dreptate si nu dupa infatisare asa cum fac cei mai multi si azi; cine ar lasa totul pentru altii ca sa umble pe intreg pamantul daca nu ar fi Dumnezeu in El, si astfel ca dragostea lui Dumnezeu il mana sa faca un asfel de lucru care ia fost incredintat, amin. Dar cei mai multi nestiind de unde vine vantul, si nici incotro se duce, tot asa nu inteleg nici pe cei ce au cu adevarat umplerea cu Duhul Sfant, amin. Omul firesc nu primeste lucrurile Duhului Lui Dumnezeu, caci pentru ei sant o nebunie, si nici nu le poate intelege, pentruca trebuiesc judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni.   Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem toate lucrurile, pentruca nimeni nu poate adauga sau scoate vreo iota la Cuvantul Lui Dumnezeu, amin !!!             

Fratii mei dragi si nespus de scumpi in Hristos Isus, nadajduiesc ca aceste cuvinte sa va gaseasca in pace si cu bine, iar sanatatea voastra sa sporeasca odata cu cunostinta tot mai adanca a Domnului nostru Isus Hristos, care in dragostea Lui ne’a aratat cat de mult ne’a iubit si care si astazi ne porunceste sa implinim mai intai de toate aceasta porunca a dragostei, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, dupa cum bine stim. Pentru ca unii si azi, se tin de tot felul de invataturi care nu duc la evlavie fratii mei, si se indeletnicesc cu tot felul de flecarii asa incat nici ei nu inteleg ce spun, pana acolo ca si intre ei se nasc certuri si tot felul de partide, care Ii duc la dezbinare, m’am vazut nevoit sa va spun in ravna pe care o am prin crucea lui Hristos fata de dragostea care v’o port in inima pentru fiecare din voi, si care nimeni nu mi’o poate lua vreodata, ca nu cumva sa va lasati tarati de acesti amagitori prin ereziile lor amagitoare, si sa ajungeti cumva sa credeti o minciuna care nu var ajuta la nimic, si prin care a’ti cadea si voi din har, prin care bine stiti cu totii ca am avut paarte de mantuire, si nu prin faptele Legii, pe care au primit’o evreii prin Moise, si nu noi cei ce-am crezut pe Dumnezeu prin Hristos, amin. Iata ca ma fac pentru voi toti totul, numai sa pot face cuvantul cel bun cunoscut si celor ce se tin inca si azi de Lege, si zic ca sant evrei in religiunea lor, desi nu sant , si carora vreau sa le adeveresc unora dintre ei, ce pot fi salvati de la pierzare, ca mantuirea dupa cum bine stim toti, le’a fost data lor mai intai prin Isus, dar care nu a fost crezuta, ca la aceasta au si fost randuiti, pentru’ca niciunul din ei nu tineau Legea, vazand de altfel toti de fata, iar mai apoi afland si noi odata cu intreg pamantul, ca L’au rastignit, desii porunca Legii spunea sa nu ucizi, negasindu’se la niciunul din cei mari dragoste, care vine prin credinta in Dumnezeu,si nu prin faptele Legii, caci aceasta inseamna al cunoaste pe Dumnezeu, din pricina ca au iubit mai mult pacatul decat pe cel ce este Sfant si care cum bine stim, a fost inviat de Dumnezeu, a treia zi dupa scripturi, amin. Stiu insa ca ce spunea Legea, spunea celor ce tineau si inca zic ca tin Legea, desi niciunora din ei nu le’a fost cu putinta sa o poata tine intru totul, pentru ca tocmai de aceea a fost data asa, inadins fratii mei ca niciunul din ei la venirea Domnului nostru Isus, sa nu poata zice despre ei insusi ca sant neprihaniti, si ca astfel nu au nevoie de neprihanirea Lui, pe care o primim cu totii prin credinta in numele Sau, si care ne ajuta sa ajungem la desavarsire, lucru care era si este cu neputinta sa-l ajunga vreodata, toti ceice sau tinut sau se tin si azi de Lege, care n’a facut altceva decat ca a inmultit pacatul si mai mult in randul lor, astfel ca la venirea Lui erau toti plini de rautate si de necuratie, urindu’se unii pe altii si astfel rastignind pe Domnul vietii prin care puteau fi mantuiti daca Ii dadeau crezare, si prin care noi astazi cu totii preamarim Numele Sau, asteptand cea de’a doua venire a Sa, cand in curand isi va lua Imparatia pentru care i’au curmat viata, ca niste nelegiuiti ce sant, pentru’ca nu l’au cunoscut. Tot asa fac si azi, dupa ce intreg pamantul stie ca a Fost inviat, si fara sa aiba de loc credinta in Dumnezeu, care ia lepadat de multa vreme, se tin de basme, de insirari de neamuri, de obiceiuri stramosesti si de o traditie infocata pentru invataturile care si le-au ales fiecare, astfel incat au tulburat pe cei mai multi care sant lesne crezatori si dintre neamuri, incat nici ei nu stiu ce se invata unii pe altii, si din pricina lor cuvantul este acum impartit de fiecare in felul lui, fara sa se teama de Dumnezeu. Dar slavit sa fie Domnul ca El Isi cunoaste oile Lui pentru care a fost omorat in trup, dar a inviat in duh, si pe care nu si le lasa in mana acestor amagitori care a umplut pamantul prin viclenia lor, dar care in curand vor da socoteala. Noi stim cu totii ca Legea zicea dinte pentru dinte si ochi pentru ochi; cum dar nici acum nu intelegem ca trebuie sa iubim pe aproapele nostru ca si pe noi insine? si ca nimeni nu mai poate da cu piatra cum au omorat ei pe fratele nostru Stefan? Vedeti ca legea omora fratii mei? Ei sant aceea care aproape ca au omorat putem zice pe Maria din Magdala zisa Magdalena, dar pe care Domnul nostru ca si cand ne’a dat-o inapoi din morti, ca si lui Avraam pe fiul sau Isac, fratii mei, nu i la dat inapoi ca din morti? Ba da, si pe oricine care va crede in Numele Sau cu adevarat, Dumnezeu Il va invia fratii mei odata aici prin faptul ca Il veti cunoaste, iar a doua oara, odata cu venirea Lui. Ce vreau sa va spun este ca de fapt sint trei invieri fratii mei: una este atunci cand murim odata cu El, in apa botezului prin credinta in Numele Lui, iar apoi ne nastem pentru a doua oara prin Duhul, si devenim astfel o faptura noua, cea de’a doua este pentru cei ce au murit ca martiri pentru credinta lor in Dumnezeu, si care va avea loc odata cu venirea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, odata cu rapirea Bisericii Lui Dumnezeu, iar a treia inviere si a tuturora, este dupa ce vom trece cu totii in Imparatia Domnului din mia de ani fratii mei, cand cu toti cei ce am avut parte de mantuire, din toate vremurile, vom fi stramutati pe un pamant nou, va fi un cer nou, iar locuinta Lui dumnezeu, impodobita ca o mireasa se va cobora din cel de-al treilea cer, pe pamantul cel nou, unde cu totii impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Isus Hristos care va pune totul la picioarele Tatalui, vom trai impreuna la nesfarsit, din vesnicie in vesnicie. Ce vreau sa va spun si sa va adeveresc este ca prima nastere fireasca de care cu toti am avut parte prin Adam, nu este pusa la socoteala de Dumnezeu, tocmai de aceea zice; era-ti morti in pacatele si greselile voastre, iar in alt loc; scoalate tu care dormi, iar mai apoi in vechime El zice din nou lui Moise; Eu sint Dumnezeul lui Avraam, Isac, si Iacov; care desi nu mai erau pe pamant, erau in sanul Sau , de aceea zice; Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci al celor ce sant vii, adica ai Lui fratilor, pentruca noi stim cine este dumnezeul celor morti, si cine este moartea de asemenea, tocmai de aceea are ea putere asupra noastra, din pricina neascultarii de la inceput, ca sa stapaneasca peste toti cei ce asculta de glasul ei, si nu de glasul celui Sfant. Noi santem sortiti mortii la vedere cu totii fratii mei, dar tineti minte ce va spun acum tuturora! Niciunul din cei ce si-au incredintat viata in mana Lui Dumnezeu, nu va gusta moartea, pentruca ea nu mai are stapanire asupra noastra, din pricina alegerii de care am avut parte prin crucea Lui Isus in care am crezut, si prin care am putut sa fim salvati de la moarte, prin sangele Legamantului pe care l’am facut cu El, prin moartea Sa, El sa dus in locul nostru pe cruce, pentru pacatele noastre, pentru care a coborat in seol, ca dupa ce a propovaduit evanghelia si celor morti pana pe vremea lui Noe, sa invieze apoi pe toti cei ce au crezut impreuna cu noi toti, si astfel sa fim impreuna cu El in ceruri fratii mei pentru totdeauna, amin. Vedeti acum ce inseamna har? ei, care zic ca sant evrei si care fac parte din adevaratul maslin s-au poticnit in El care a fost randuit sa fie o piatra de poticnire si o stanca de cadere, prin necredinta lor in care au zabovit de veacuri de nenumarate ori, piatra care a fost lepadata de ei, care s-au crezut ziditorii tuturora, a ajuns sa fie necunoscuta si lepadata, pentru ca nu sa gasit credinta la niciunul din ei, desi cercetau vremurile si soroacele cu privire la venire Lui, n’au putut sa’L vada desi L’au vazut, si nici sa’L inteleaga desi L’au auzit, dar care piatra a fost pusa de mina Lui Dumnezeu Tatal, in capul unghiului, adica in varful Bisericii Lui Dumnezue, adica pe Isus, care este capul oricarei stapaniri, in cer si pe pamant, a oricarei dregatorii, si in veacul acesta, si in veacul urmator. Astfel ca prin lepadarea lor din pricina necredintei, Dumnezeu sa indurat de noi fratii mei care am fost altoiti in maslinul cel bun prin credinta care ne-a fost data, ca astfel sa’i intaratam la gelozie si sa fie primiti impreuna cu noi, la sfarsitul zilelor cand Dumnezeu Ii va cerceta din nou, din pricina Legamantului  Sau facut cu parintele credintei noastre al tuturora, adica cu Avraam, prin mantuirea unei ramasite ale lui Israel, care va fi trecuta si albita prin foc, ca o cununa sfanta si o jertfa de un miros placut Lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Atunci toti cei ramasi, va chema Numele Domnului, si cei mai slabi dintre ei, vor avea puterea lui David, cand Il vor cunoaste cu adevarat. Vor plange si se vor tangui de necredinta lor si a intregului neam al lui Israel, dar insusi Domnul va fi mangaierea lor in veci, amin. Ar fi multe de spus cu privire la aceste lucruri fratii mei, dar nu vreau sa va incurc, caci stiti ca prea multa intelepciune, oboseste acest trup, dar nu va voi lasa asa ci in dragostea pe care v’o port, am sa va aduc din nou aminte de aceste lucruri care pe unii din pricina nepriceperii lor, si a lipsei de adevar pana si azi stau departe de Isus, si nu vreau sa vina la adevarata credinta. N’am sa va las singuri decat pentru o vreme, ca sa va puteti indeletnici cu adevarat cu invatatura cea sfanta, in rugaciuni si cu post, pentru al cunoaste pe cel ce este viu in toata intelepciunea Lui, si putere cuvantului pe care n’i la dat, ca sa fim mantuiti fiecare din noi, amin. RUGATI-VA PENTRU ISRAEL, PRIN CARE SANTEM SI NOI MANTUITI, CACI DE LA EI A PORNIT CUVANTUL PE INTREG PAMANTUL.  Dumnezeu sa va binecuvanteze pe fiecare in parte!               

Mai intai de orice inceput a vreunei religii fratii mei, a oricarei farami de invatatura, mai n’ainte de’a fi lumea si tot ce poate cuprinde mintea vreunui om,  din vesnicie in vesnicie, a fost Dumnezeu. El era inainte de toti vecii, inainte de’a fi existat universul, pentru’ca viata in sine este nemuritoare, si fara de inceput, ea in sinea ei nu poate murii niciodata, decat fata de lucrurile cu adevarat muritoare, materializate in diferite forme, si care au un sfarsit, fara de care nu pot scapa; Insusi cea ce se vede a fost facut pentru noi in vremea pe care o petrecem in aceasta calatorie, care are un scop bine definit, si care daca nu il vom cunoaste, va fi nespus de greu sa-l intelegem in cuvinte, fara credinta. Lucrurile care nu se vad si care sant ascunse de ochii oamenilor dar exista, fac parte dintr’o lume divina de care nu ne putem ascunde, si caruia Ii datoram insasi existenta noastra, impreuna cu viata care o avem in noi insusi, si fara de care, daca ne’ar fi luata inapoi, ne’am face din nou tarana, din care am fost creati, iar sufletele noastre, ar reveni din nou la viata eterna din care facem parte. Ele toate au fost programate cu o maxima intelepciune, de adevaratul Ganditor; Ganditorul tuturor lucrurilor si fauritorul lor, este mai inainte de orice inceput, etern in fiinta si locuind intr-o lume fara de inceput, niciodata n’a locuit singur, Imparat din totdeauna si Dumnezeu in puterea Sa, creatorul tuturora, caruia nimeni nu ia dat vreodata ceva, pentruca El este cel ce a dat din vesnicie tuturor totul, asa incat cu totii deopotriva Ii datoram viata care o avem in noi insine, pentruca va veni o zi , cand ni se va cere socoteala de tot ce a investit in noi, pentruca santem creatia Sa, dupa chipul si asemanarea Sa, si prin voia Lui am luat cu totii fiinta, amin. Daca viata in ceruri, este eterna si vine din eternitate, atunci si lucrurile de sus, sant la fel facute ca sa slujeasca pentru eternitate, fiind fara de sfarsit si unele cat si altele, celui ce a fost, este si va fi viu in vecii vecilor, amin. Spun asta fratii mei tocmai ca sa vedeti ca nu se poate vorbi de Dumnezeu fara a avea credinta, si ca nimic din ceea ce auzim despre El si Imparatia Sa, nu putem sa pipaim sau vedea cu acesti ochi de carne, si sa putem mai apoi trai in continuare. Sant multe de spus chiar de lucrurile pamantesti fratii mei, care nu pot fi vazute, si chiar marturisite, fie ca sant ascunse de la fata omului, fie ca sant nevazute si trebuiesc crezute, fie ca se vad si totusi cu acesti ochi nu le putem discerne bine, si nici in mintea tuturora ele nu sant de’o potriva fiecaruia, si chiar celor ce le vad, caci nu toti cred la un fel, fratii mei, nici in lucrurile de pe pamant, dar in cele viitoare? Stiinta lumii acesteia fratii mei, este impotriva Intelepciunii venite de la Dumnezeu, Tatal nostru, asa incat, toti cei ce vor sa stie ceva fara sa creada in El, sa nu poata afla nimic, decat invataturi care Ii vor duce la pierzare, prin insusi intelepciunea inimii lor necredincioase, care Ii separa pe veci de creator. Ei la aceasta au fost insa randuiti, si asta pentru noi toti care credem, ca sa poata fi folositi la o alta lucrare a Sa, dupa planul avut inca de mai dinainte, El care face totul dupa cum voieste, si caruia nimeni nu-i poate zice; de ce faci asa, si nu altfel ? Noi stim fratilor ca nici intre noi, cei ce locuim departe de El care a asezat toate lucurile de la inceput asa, nu putem sa zicem unii altora prea multe, alteori deloc, pentru faptul ca am fost asezati in dregatorii mari unii din noi, si din acesta pricina nu cutezam sa facem ceva nechibzuit, in urma careia am avea de suferit in multe feluri, sau poate ne-ar pricinui pierzarea chiar. Cu cat mai mult fratilor, am putea sa ne ridicam glasul inaintea Sa, ca niste neintelepti, cind stim cu totii ca insusi suflarea fiecaruia din noi, se afla in puterea Sa? De aceea va spun in dragostea pe care mi’a turnat-o in inma, prin Duhul, ca este bine ca niciunul din noi, sa nu staruim in nesupunere si neascultare din pricina necredintei in care ne aflam, ci prin rugaminti fierbinti si staruinta in cuvantul Sau, sa ne adincim privirile tot mai mult, si sa cautam pe facatorul tuturor lucrurilor, ca si pe adevaratul salvator, in mana caruia se afla lungimea zilelor noastre, si fara de care nimeni nu poate sa traiasca daca El ia o hotarare aspra fata de oricare din noi, si din mana caruia ne primim cu toti hrana, fie mare fie mic, bogat sau sarac, tanar sau batran, si caruia pana si fiarele pamantului isi capata prin strigatul lor la El, mancarea, prin racnet si urlet Ii fac de cunoscut impreuna cu puii lor, atunci cand mugesc de foame, si se fac astfel auzite ca si noi, carora ne cunoaste starea, ne stie lipsurile, si toate necazurile, dar astepta sa Il cautam si sa ne intoarcem cu fata spre El, facatorul tuturor celor vazute si nevazute, dar care le vom vedea asa cum sant in curand, cand ne vom duce acolo unde locuieste si El, care sa dus sa ne pregateasca un loc ca sa locuim impreuna cu El, dupa cum ne’a spus, amin. Despre acele locuri voiam sa va adeveresc fratilor, ca sa credeti ca unii din noi le’au si vazut pe unele din ele, gata pregatite, si marturisim astfel ca sant nespus de mari si scumpe, dar descoperite acum sfintilor sai care prin credinta si-au dobandit o astfel de chemare prin har, si care au fost rapiti la locuinta Lui din cel de’al treilea cer, unde li sa aratat ca marturie pentru noi , tocmai ca sa credem si sa avem o nadejde vie in El, dupa ce am fost spalati de pacate, si ne-am facut partasi unei mantuiri atat de mari, prin Hristos, Domnul tuturor celor ce cred in evanghelia Sa, si Numele Sau vesnic, amin. Deci daca este intre noi vreunul care crede cu adevarat in ceea ce noi va marturisim in smerenie, nu ca am fi ajuns la desavarsirea ceruta de cuget dupa cum ar trebui, dar prin harul lui Dumnezeu care l’am avut ca si voi multi altii, am avut si continuam sa fim pastrati in acelasi har nespus de mare, parte de alegerea Sa, pentruca voi sa credeti si sa cereti ca impreuna cu noi, sa aveti parte si voi de cunostinta lui Dumnezeu, care este toata ascunsa in Isus, si care numai asa va va putea fi facuta de cunoscut, atunci cand cu adevarat Il veti cunoaste pe El, singurul Sau Fiu. Si noi, ca si Moise, si multi altii, am fost cunoscuti de Dumnezeu mai intai, ca mai apoi prin descoperiri dumnezeiesti, sa avem parte sa cunoastem si puterea Sa, care sa desfasurat in chip minunat in mijlocul nostru, pe oriunde am fost calauziti in lucrarea Sa, si de care santem bucurosi in Hristos, ca am avut parte de o mantuire atat de mare, dupa ce am lepadat totul ce era lumesc in noi insine, dupa care sa putem sa punem umarul si noi la lucrarea Sa, in care lumea nu mai crede de multa vreme, astfel ca cu toti hulesc de mult Numele lui Dumnezeu, tocmai prin tagaduirea de putere in care nu mai cred, facandu-L astfel neputincios, lucru care este vrednic de mustrare, si pe care noi insine il propovaduim, prin semnele si puterea pe care o avem de la El, si de care santem insotiti pretutindeni mereu, prin insusi faptul ca si astazi mortii inviaza, orice fel de boala si de neputinta este ridicata, ologii umbla si orbii vad, pentruca Cel ce a zis ca noi sa propovaduim Evanghelia este cu noi, si ca afara de El nu se poate face nimic, care este viu in vecii vecilor amin. De aceea trebuie sa fiti fiecare cu o mare grija, pentruca mai intai de toate trebuie sa vedeti ce aluat veti primii fratii mei in plamadeala care vi se da, in mancarea sufletului care are o mare nevoie de hrana, si mai ales acum in zilele din urma, cand stiti bine ca din pricina pacatelor, dragostea sa racit, astfel ca este cu neputinta sa mai fie insotiti de Dumnezeu, care ia parasit de multa vreme pe acesti propovaduitori ai slobozeniei, din care ei insusi fac parte, si astfel au ajuns niste hulitori ai adevarului care este unul singur, si care pentru el, Domnul si’a dat viata, incat incearca sa se puna deopotriva cu noi la vorbe, dar puterea lor se poate vedea prin faptele si neputinta de care dau dovada, si ca niste oameni lumesti, alearga dupa lucrurile din lume, iar atunci cind sint pedepsiti, fug ca si cei ce nu cunosc pe Dumnezeu ca si ei, la doctorii lumii scesteia, alergand la acelasi fel de desfrau, dar care Ii va duce in curand la pierzare. Noi insa n’am cunoscut asa pe Isus cel atotputernic, ba chiar de la inceput L’am cunoscut crescand in mijlocul nostru din putere in putere, de aceea vreau doar sa va imbarbatez inimile in Hristos Domnul, si sa va sfatuiesc ca sa ramaneti cu totii tari in El, care nu va lasa pe dinafara pe nici unul din noi, ci in curand nadejdea noastra va face de rusine pe toti acei intinati si neincrezatori in El, care va rasplatii fiecaruia dupa osteneala sa si faptele sale amin.  Sint unii intre voi care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rusinea voastra o spun!!!  astazi insa sant tot mai multi de acest fel; cind voi veni, voi gasi oare credinta???   

Geme-ti ! Caci ziua Domnului este aproape; ,,Ea vine ca o pustiire a celui Atotputernic! De aceea toate mainile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. Ei sant napaditi de spaima, Ii apuca chinurile si durerile, se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele lor sant rosii ca focul. Iata vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimicii pe toti pacatosii de pe el. Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci, soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina. Voi pedepsi zice Domnul lumea pentru rautatea ei, si pe cei rai pentru nelegiuirile lor; voi face sa inceteze mandria celor trufasi, si voi dobori semetia celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decat aurul curat, si mai scumpi decat aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clatina cerurile, si pamantul se va zgudui din temelia lui de mania Domnului Ostirilor, in ziua maniei Lui aprinse. Atunci ca o caprioara speriata, ca o turma fara pastor, fiecare se va intoarce la poporul sau, fiecare va fugi in tara lui. Caci cu foc isi aduce Domnul la indeplinire judecatile, si cu sabia Lui pedepseste pe oricine; si cei ucisi de Domnul vor fi multi la numar. Voi face si Ierusalimul un morman de pietre, o vizuina de sacali, si cetatile lui Iuda le voi preface intr-un pustiu fara locuitori. Iata ca vine un popor din tara de la miaza noapte, un neam mare se ridica de la marginile pamantului. Ei poarta arc si sulita; sant cumpliti si fara mila; glasul lor urla ca marea; sant calari pe cai si gata de lupta, ca un om pregatit de razboi impotriva ta fiica Sionului.Voi nimicii tot de pe fata pamantului zice Domnul. Voi nimicii oamenii si vitele, pasarile cerului si pestii marii, pietrele de poticnire si pe cei rai impreuna cu ele, voi nimicii cu desavarsire pe oameni de pe fata pamantului. Imi voi intinde mana impotriva lui Iuda si impotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimicii cu desavarsire din locul acesta ramasitele lui Baal, numele slujitorilor sai si preotii impreuna cu ei, pe cei ce se inchina pe acoperisuri inaintea ostirii cerurilor, pe cei ce se inchina jurand pe Domnul, dar care jura pe imparatul lor Malcam. In vremea aceea voi scormoni Ierusalimul cu felinare si voi pedepsi pe toti oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor, si zic in inima lor: ,, Domnul nu va face nici bine nici rau”! ziua aceea e o zi de manie, o zi de necaz si groaza, o zi de pustiire si nimicire, o zi de putere si negura, o zi de nor si de intunecime. Atunci voi pune pe oameni la stramtorare si vor basbai ca niste orbi, pentru’ca au pacatuit impotriva Domnului. De aceea le voi varsa sangele ca praful, si carnea ca gunoiul. Nici argintul nici aurul lor, nu vor putea sa’i izbaveasca, in ziua maniei Domnului; ci toata tara va fi mistuita de focul geloziei Lui. Iata voi face Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele de prin prejur si chiar pentru Iuda la imprejurarea Ierusalimului. In ziua aceea voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica vor fi vatamati, si toate neamurile pamantului se vor strange impotriva lui. In toata tara zice Domnul, doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramanea. Dar treimea aceasta din urma o voi pune in foc, si’o voi curati cum se curateste argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Atunci voi stange toate neamurile la razboi impotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luata casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite; jumatate din cetate va merge in robie, dar ramasita poporului nu va fi nimicita cu desavarsire din cetate, ci Domnul se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri, cum sa luptat in ziua bataliei. Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit; acesta se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus, si se va face o vale foarte mare. Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea din munti se va intinde pana la Atel. Va fi o zi deosebita cunoscuta de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seara se va arata lumina. Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, iar Ierusalimul va fi inaltat. Iata urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care va lupta impotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor, si le va putrezi limba in gura. Aceasi urgie va lovi si toate animalele din taberile lor, toti cai si toate camilele lor. Toti cei ce vor mai ramanea din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului Domnului Ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. Voi stange pe toate neamurile si le voi cobori in valea lui Iosafat, acolo Ma voi judeca cu ele pentru poporul Meu. Apoi am auzit un glas tare care zicea: ,,Treci prin mijlocul cetatii, prin mijlocul Ierusalimului si fa un semn pe fruntea oamenilor, care suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor, care se savarsesc acolo. Iar celorlalti le’a zis in auzul meu: ,,Trece-ti dupa El in cetate si loviti !” Ochiul vostru sa fie fara mila si sa nu va indurati. Ucideti si nimiciti pe batrani, pe tineri, pe fecioare, pe copii si pe femei; dar sa nu va atingeti de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Incepeti insa in locasul Meu cel Sfant! Ei au inceput cu batranii care erau inaintea Templului. Si El le’a zis: ,,Spurcati casa si umpleti curtile cu morti! …Iesiti! Ei au iesit si au inceput sa ucida in cetate. Te voi arunca pe uscat si te voi intinde pe campie, ca toate pasarile cerului sa sada pe tine, si voi satura fiarele intregului pamant cu tine. Iti voi azvarli carnea pe munti, si voi umplea vaile cu sfaramaturile tale. Tara in care inoti o voi uda cu sangele tau pana la munti, si se vor umfla puvoaiele de tine. Din pricina ta voi intuneca pe toti luminatorii cerurilor, si voi raspandi intunerecul peste tara ta, zice Domnul Dumnezeu. Caci iata vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine Ii va arde, zice Domnul Ostirilor, si nu le va lasa nici radacina nici ramura. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub picioarele voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul Ostirilor. Inca putina vreme si voi clatina inca odata cerurile si pamantul, marea si uscatul. Un vuiet se aude pe munti ca vuietul de popor mult; se aude o zarva de imparatii, de neamuri adunate. Domnul Ostirilor isi cerceteaza oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o tara departata, de la marginea cerurilor; Domnul si uneltele Lui vor nimici tot pamantul. Copiii lor vor fi strapunsi sub ochii lor, casele lor vor fi jefuite, si nevestele lor vor fi necinstite. Groaza, groapa si latul, vin peste tine locuitor al tarii. Cel ce fuge dinaintea strigatelor, cade in groapa, se prinde in lat; caci se deschid stavilarele de sus, si se clatina temeliile pamantului. O mie va fugi la amenintarea unuia singur, si cand va va ameninta cinci, toti veti fugi; pana veti ramanea ca un stalp pe varful unui munte, ca un steag pe crestetul unui deal. Apropiati-va neamuri sa auziti! Popoare luati aminte! S’asculte pamantul, el si ce’l umple, lumea cu toate fapturile ei, caci Domnul este maniat pe toate neamurile, si plin de urgie pe toata ostirea lor; El le nimiceste cu desavarsire, le macelareste de tot. Mortii lor sant aruncati, trupurile lor moarte miroase greu si se topesc muntii de sangele lor. Toata ostirea cerurilor piere, cerurile sant facute sul ca o carte, si toata ostirea lor cade…caci sabia Mea zice Domnul, sa imbatat in ceruri; iata se va cobora asupra Edomului, asupra poporului pe care l’am sortit nimicirii, ca sa’l pedepsesc…caci Domnul tine un praznic la Botra, si un mare macel este in tara Edomului.  -Vedeti voi toate aceste lucruri ?  – Adevarat va spun ca nu va ramanea aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata. El a sezut jos pe muntele Maslinilor si ucenicii Lui au venit la El la o parte si i’au zis: ,,Spune’ne cand se vor intampla aceste lucruri?, si care va fi semnul venirii Tale, si’a sfarsitului veacului acestuia? Drept raspuns Isus le’a zis: ,,Bagati de sama sa nu va’nsele cineva, fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: ,,Eu sant Hristosul, ” si vor insela pe multi! Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie, dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor. Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori, si veti fi uriti de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii, si se vor uri unii pe altii, dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit. Evanghelia aceasta a Imparatiei, va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca ca marturie tuturor neamurilor, atunci va veni sfarsitul. Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat, pentruca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n’a fost de la intemeierea lumii, si nici nu va mai fi. Veti fi dati in mainile lor pana si de parintii, fratii, rudele si prietenii vostrii, si vor omora pe multi dintre voi. Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu, dar nici un par din cap nu vi se va pierde. Prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre. Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor. Vor fi semne in soare in luna si in stele, si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri. Oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant. Luati seama la voi insiva, sa nu vi se ingreuieze inima de mancare sau bautura, si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina peste voi fara veste asupra voastra. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Ziua Domnului va veni ca un hot, in ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul cu tot ce este pe el, va arde. In ziua aceea voi pedepsi in cer ostirea de sus, iar pe pamant pe imparatii pamantului. Acestia vor fi stansi ca prinsi de razboi si pusi intr-o temnita, vor fi inchisi in gherle, si dupa un mare numar de zile, vor fi pedepsiti. Caci Domnul tine un mare praznic de jertfe la Botra, si un mare macel este in tara Edomului. Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii pamantului se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau zicand: ,,Sa le rupem legaturile, si sa scapam de lanturile Lor! Cel ce sade in ceruri rade, Domnul isi bate joc de ei. – Aceasta este soarta oricarui om nechibzuit, care de fudul ce e, nu poate sa vada adevarul, si care in nebunia lui de care este intunecat, nu poate sa vada lumina care l’ar salva de la pieire. Iata ca toate acestea se intampla sub ochii nostrii de multa  vreme, si totusi multi sant cei ce nu le pot vedea, le aud si nu le pot pricepe, pentru ca nu au frica de Cel ce va veni curand. A Lui sa fie slava si puterea in veci de veci ,amin!!!

El este cel care a inceput sa zica ;

POCAITIVA CACI IMPARATIA LUI DUMNEZEU ESTE APROAPE !!!       Acela era glasul celui ce striga in pustie, si despre care sa zis; iata ca am sa trimet inaintea Ta, pe solul Meu zice Domnul, care va pregati calea inaintea Ta, ca nu cumva la venire Ta, sa lovesti tara cu blestem, si sa piara toti . El va intoarce inimile parintilor spre copiii lor, si a copiilor spre parinti, iar Tu le vei arata calea Mea cea dreapta si buna, vei vesti anul de indurare al Domnului, vei ridica pe cei cazuti si vei tamadui pe cei bolnavi, voi face astfel ca glasul Tau sa rasune pe intreg pamantul, ca orice suflet sa auda Cuvantul Meu, si sa tamaduiesc astfel pe toti acei ce au sufletul apasat, si-o inima zdrobita. Ma vor gasi cei ce nu ma cautau, si ma voi lasa descoperit celor ce nu Ma cunosteau, pentru ca Eu nu dispretuiesc pe cei cu Duhul mihnit de durere, ci Ma voi indura de toti cei ce vor chema Numele Meu cel Sfant, amin. Caci numai cei ce vor cauta sa-si izbaveasca sufletele prin Tine, si vor primi jertfa Ta, imi vor urma poruncile Mele si vor fi iubiti de Mine, pentru-ca ei au crezut in Cuvantul Meu spus prin Tine, astfel ca vor fi infiati si adusi la viata, ca impreuna sa poata mostenii in imparatia Mea, din vesnicie in vesnicie, amin. Ei sant cei pe care am sai imbrac in putere si am sa-i fac desavarsiti, pentru lucrarea Mea, ca sa poata a se impotrivi in lupta cea mare, pana cand cel din urma vrajmas, va cadea sub picioarele Mele, zice Domnul , Dumnezeul Tau. Ioan, fiul lui Zaharia si al Elisabetei, este cel trimis de Mine inaintea Ta, el este de fapt Ilie, care trebuia sa vina, dupa cuvantul spus mai dinainte, prin gura proorocului Maleahi. Lui i sa facut de cunoscut Fiul lui Dumnezeu, prin faptul ca a vazut coborandu-se din cer peste Isus atunci cand acesta iesea afara din apa Iordanului, dupa cea fost botezat, Duhul Sfant, sub forma unui porumbel trupesc, iar din ceruri sa auzit glasul Tau marturisind si zicand; acesta este Fiul Meu, in care imi gasesc toata placerea; de El sa ascultati!  El este jertfa pentru pacatele intregii omeniri, a fiecaruia care crede, si prin El fiecare din noi ne-am intors de la idoli, la adevarata si singura inchinare placuta Lui Dumnezeu, in Duh si adevar, dupa cum El ne-a invatat, si de la care am si vazut toate lucrurile, astfel ca noi martorii Lui va adeverim aceste lucruri nespus de scumpe. Ca unii care avem partasie cu Fiul si cu Tatal, si ca de la El cunoastem tot ceea ce va adeverim, sa stiti fratilor ca numai in Numele Sau se vesteste iertarea de pacate si viata vesnica la care am fost chemati si prin care santem mantuiti. Prin sangele Lui santem spalati de pacate, prin insusi jertfa Lui primim noi Duhul Sfant, care ne aduce nasterea din nou, prin Cuvantul Lui cel bun prin inoirea mintii noastre putem sa ajungem la omul cel nou, care inainte se strica in poftele lui, alergand spre o stricaciune care ne ducea spre pieire, pe cand acum fratilor, prin curatia unei inimi traite in adevar, ne aruncam inainte spre desavarsirea ceruta de Duhul, astfel ca nu mai cunoastem pe Hristos in felul lumii, ci in toata puterea Lui, dupa ce am fost si noi cunoscuti odata de El, care este capul oricarei domnii si stapaniri in ceruri si pretutindeni in veci. El este cel ce ne-a chemat prin har ca sa-i fim o cununa vie si sfanta in ziua aceea cand se va arata, si in Imparatia caruia se intra doar pe poarta cea stramta daca ne vom sili fiecare, care zicem ca vrem sa-l urmam, lasand in urma totul si aruncandu-ne inainte spre chemarea de care am avut parte, astfel ca cu totii va trebui sa uram tot ce este rau, si chiar pe cei din casa noastra, daca vedem ca-l urasc si prigonesc, il vorbesc de rau si sant cu tot impotriva cuvintelor Lui, pentru care viata ia fost curmata, tocmai din pricina acestor impotrivitori, ca noi sa putem fi mantuiti. Cine nu va uri pe mama sa, pe tatal sau, pe fratii sai si pe surorile sale, pe nevasta sa pe fiul sau pe fica sa, ba chiar insusi viata sa, NU, poate fi ucenicul Meu. Aceasta este inceputul crucii fiecarui adevarat crestin, fratii mei, de aceea zicea insusi Domnul; care sint fratii Mei, si mama mea? si intorcandu-se spre cei doisprezece ucenici ai sai care il urmau pretutindeni, a zis: iata mama mea, si fratii Mei; toti acei ce fac voia Tatalui Meu care este in ceruri, imi sint ; mama, frate si sora. In lume ve-ti avea necazuri, dar indrazniti caci Eu am biruit lumea. Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia Cerurilor! Ferice de cei ce plang, ca ei vor fi mangaiati! Ferice de cei blanzi, ca ei vor mosteni pamantul! Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, ca ei vor fi saturati! Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila! Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei  impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor! Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocara, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!  Bucurati-va si veseliti-va , caci rasplata voastra este mare in ceruri; Caci tot asa au prigonit pe proorocii care au fost inainte de voi. Tocmai de aceea va spun fratii mei ca este cu neputinta sa fim mantuiti daca nu calcam pe urmele Lui, si daca cuvantul spus prin El nu se va implini si in noi. Caci stiti bine cine este cel ce a zis; voi sa nu va temeti de ei! iata ca va spun de cine sa va temeti; de cel ce poate sa omoare sufletul, si sa va arunce si trupul in gheena; de acela sa va temeti. Si noi stim toate aceste lucruri, ferice de cei ce le stiu si le si fac. Sa nu va impotriviti celui ce va face rau, ci oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Oricine vrea sa se judece cu tine, si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. Celui ce-ti cere dai si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. Iubiti pe vrajmasii vostrii, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?  Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostrii, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel? Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit. Luati seama sa nu va indepliniti neprihanirea voastra inaintea oamenilor, si sa fiti vazuti de ei; altminteri nu ve’ti avea rasplata de la Tatal vostru care este in ceruri. Tu dar cand faci milostenie, nu suna cu trambita inaintea ta cum fac fatarnicii, in sinagogi si prin ulite, ca sa fie slaviti de oameni. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. Ci tu cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta, pentruca milostenia ta sa fie facuta in ascuns; si Tatal tau care este in ascuns iti va rasplati. Cand va rugati sa nu fiti ca fatarnicii care se roaga stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentruca sa fie vazuti de oameni. Adevaarat va spun ca si-au luat rasplata. Ci tu cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau care este in ascuns; si Tatal tau care vede in ascuns, iti va rasplati. Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta voua greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarncii. care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc; Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. Ci tu cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau care este in ceruri; si Tatal tau care vede in ascuns, iti va rasplati. Nu va srangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in ceruri, unde nu le mananca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentruca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina, dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intunerec. Asa ca lumina care este in tine este intunerec, cat de mare trebuie sa fie intunerecul acesta! Aici nu este vorba de lumina si de intunerecul de afara fratii mei, ochiul omului nu poate fi el insusi rau, ci Domnul ne vorbeste de rautatea de care oamenii sint cuprinsi in inimile lor, care face sa-l vada rau pe aproapele sau, de aceea din pricina intuneerecului si-a necunostintei de Dumnezeu, pamantul este plin de silnicie, si intunerecul rautatii ne-a orbit inimile incat nu mai putem iubii pe nimeni, si uneori dispretul merge pana acolo, incat nici pe cei din casa noastra. Nu putem sluji la doi stapani, de aceea va rog sa veniti la adevarata lumina, care a dat lumii viata, la Isus care a venit ca o lumina si peste Zabulon, care zacea intr-un mare intunerec, ca si noi toti ceilalti. Nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce ve-ti manca sau ce ve-ti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va ve-ti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului; ele nici nu samana, nici nu secera, si nici nu stang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceressc le hraneste. Oare nu santeti voi cu mult mai de pret decat ele? Fiindca toate aceste lucruri neamurile le cauta” adica oamenii care sant in lume, fratii mei” Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va ingrijorati dar de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de sama la birna din ochiul tau. Si cum poti tu sa zici fratelui tau; Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau, si cand colo tu ai o birna intr-al tau?…Fatarnicule, scoate mai intai birna din ochiul tau ca sa vezi deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau. De aceea trebuie sa ne lasam schimbati fratii mei, si sa ne uitam la Domnul Isus, sa ne straduim sa ne iubim unii pe altii, asa cum ne-a iubit si ne iubeste El pe noi. Cere-ti si vi se va da ; cautati si ve-ti gasi; bate-ti si vi se va deschide. Caci ori si cine cere capata, cine cauta gaseste, si cel ce bate i se va deschide. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in acesta se cuprinde Legea si Proorocii. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sant cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sant ceice o afla. Paziti-va de proorocii mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sant niste lupi rapitori. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Orice pom care nu face roade bune este taiat, si aruncat in foc. Nu orisicine-Mi zice; Doamne, Doamne! va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. De aceea pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu sa prabusit, pentruca avea temelia zidita pe stanca. Insa orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.  A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea; ea sa prabusit si prabusirea ia fost mare. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere sa scoata afara duhurile neccurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta. Pe drum propovaduiti si ziceti: ”Imparatia cerurilor este aproape”! Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curati-ti pe leprosi, scoate-ti afara dracii. Fara plata a-ti primit, fara plata sa dati. Sa nu luati nici aur, nici argint, nici arama, in briele voastre, nici traista pentru drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag, caci vrednic este lucratorul de hrana lui. In orice cetate ve-ti intra, sa cercetati cine este acolo vrednic, si sa ramaneti la el, pana ve-ti pleca. La intrarea voastra in casa urati-i de bine, si daca este casa aceea vrednica, pacea voastra sa vina peste ea; dar daca nu este vrednica, pacea voastra sa se intoarca la voi. Daca nu va va primii cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decat pentru cetatea aceea. Vedeti fratii mei, de aceea caut sa va adeveresc oridecate ori imi este cu putinta, ca nu orisicine zice Doamne, Doamne, va putea fi mantuit, si nu orisicine va propovaduieste evanghelia, este trimisul Domnului; ci acei pe care Domnul Ii va imbraca in putere, ca la randul lor, sa poata sa scoata afara dracii, altfel cum ar putea omul sa intre in imparatia lui Dumnezeu, necurat?   Sa nu credeti ca am venit s’aduc pacea pe pamant! n’am venit s’aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa, si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi, chiar pe cei din casa lui. Cine iubeste pe tata ori pe mama, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-si ia crucea lui, si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine. Cine isi va pastra viata, o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga. Toti cei ce nu urmeaza aceste proorocii fratii mei, sant fii ai intunerecului, care au fost samanati intre noi noaptea, avand ca scop, inabusirea adevarului, si propovaduirea altor erezi nimicitoare. Dar slavit sa fie Domnul, care Ii cunoaste pe cei ce sant ai lui, si care nu-i va lasa cu nici un chip, pana la venirea Sa. Noroadele au ramas uimite de invatatura Lui, caci El Ii invata ca unul care avea putere, nu cum Ii invatau carturarii lor, amin.